Web - Windows - iPhone
I. Lãudat şi slãvit eşti Tu, O, Doamne Dumnezeul meu! Cum aş putea vorbi eu de Tine când sunt sigur cã nici o fãpturã oricât de mare ar fi înţelepciunea ei, nu Ţi poate preamãri Numele aşa cum se cuvine; şi nici pasãrea inimii omeneşti, oricât de mare i ar fi dorul, nu poate nãdãjdui sã se înalţe în cerul maiestãţii şi cunoaşterii Tale.
Dacã Te aş defini, O, Dumnezeul meu, ca pe Cel Atotpãtrunzãtor, trebuie sã admit cã Acei ce sunt cea mai înaltã întruchipare a percepţiei au fost creaţi prin porunca Ta. Şi dacã Te slãvesc ca pe Cel Înţelept, sunt de asemenea silit sã recunosc cã Izvoarele Înţelepciunii au fost aduse la existenţa prin acţiunea voinţei Tale. Şi dacã proclam cã Tu eşti Cel Incomparabil, descopãr foarte curând cã Cei ce sunt însãşi esenţa unicitãţii au fost trimişi în lume de Tine şi sunt doar mãrturii ale operei Tale. Şi dacã Te preamãresc ca pe Cel Atotştiutor, trebuie sã recunosc cã Cei ce sunt Chintesenţa cunoaşterii sunt doar creaţia şi instrumentul Scopului Tãu.
Înãlţat, Preaînãlţat eşti Tu deasupra strãdaniilor muritorilor de a descoperi tainele Tale, de a descrie slava Ta sau de a se referi doar la natura Esenţei Tale. Cãci oricare ar fi rezultatul unor astfel de strãdanii, ei nu pot nãdãjdui niciodatã sã depãşeascã limitele impuse fãpturilor Tale deoarece aceste eforturi sunt acţionate de porunca Ta şi au apãrut din inspiraţia Ta. Sentimentele cele mai înãlţãtoare pe care le pot exprima cei mai sfinţi dintre sfinţi spre lauda Ta şi înţelepciunea cea mai profundã pe care o pot exprima cei mai mari erudiţi în încercarea de a Ţi înţelege natura, toate rotesc în jurul acelui centru care e întru totul supus suveranitãţii Tale, care adorã frumuseţea Ta şi este pus în mişcare de Pana Ta.
Fereşte mã, O, Doamne, sã rostesc cuvinte care în mod necesar implicã existenţa unei legãturi directe între Pana Revelaţiei Tale şi esenţa tuturor lucrurilor create. Departe şi mult deasupra închipuirii unei astfel de relaţii se aflã cei ce sunt legaţi de Tine! Orice comparaţie şi similitudine sunt neputincioase în faţa Copacului Revelaţiei Tale şi orice cale spre înţelegerea Manifestãrii Eului Tãu şi a Aurorei Frumuseţii Tale este închisã.
Departe, departe de slava Ta fie tot ce muritorul poate spune despre Tine sau Îţi poate atribui, sau laudele cu care Te poate preamãri! Oricare ar fi obligaţia pe care ai prescris o slujitorilor Tãi de a preamãri maiestatea şi gloria este doar un semn al harului Tãu pe care l ai acordat lor ca sã se poatã înãlţa pânã la treapta conferitã fiinţei lor lãuntrice, treapta cunoaşterii propriului lor eu.
Nimeni, în afarã de Tine, n a fost vreodatã în stare sã înţeleagã taina Ta sau sã slãveascã aşa cum se cuvine mãreţia Ta. De nepãtruns şi mult deasupra elogiilor oamenilor vei rãmâne în veci. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de Tine, Cel Inaccesibil, Cel Omnipotent, Cel Atotştiutor, Sfântul Sfinţilor.
-~-II. Începutul tuturor lucrurilor este cunoaşterea lui Dumnezeu şi sfârşitul tuturor lucrurilor este respectarea a tot ce a fost trimis din înãlţimile cereşti ale Voinţei Divine de care sunt pãtrunse toate lucrurile din cer şi de pe pãmânt.
-~-III. Revelaţia care din timpuri imemoriale a fost slãvitã ca Ţelul şi fãgãduiala tuturor Profeţilor lui Dumnezeu şi Dorinţa cea mai fierbinte a Trimişilor Sãi a fost acum dezvãluitã oamenilor prin Voinţa atotstãpânitoare a Celui Atotpyternic şi prin irezistibila Sa poruncã. Toate Scripturile Sfinte au prorocit o astfel de Revelaţie. Iatã însã cã omenirea, neţinând seama de aceste prorociri, s-a abãtut de la calea cea dreaptã şi s-a lipsit ea însãşi de slava ei.
Spune: O voi cei ce-L iubiţi pe Unicul Dumnezeu adevãrat! Strãduiţi-vã sã-L recunoaşteţi şi sã-L înţelegeţi într-adevãr şi sã daţi asculatre,aşa cum se cuvine, poruncilor Sale. Aceasta este o astfel de Revelaţie, încât dacã un om varsã pentru ea o picãturã din sângele lui, o miriade de oceane vor fi recompensa lui. Pãziţi-vã, o prieteni, sã nu pierdeţi o asemenea binefacere preţioasã sau de anu acorda respectul cuvenit treptei sale transcendentale. Priviţi la mulţimea de vieţi care au fost şi sunt jertfite într-o lume amãgitã de o purã fantasmagorie, conceputã de închipuirea vanã a popoarelor sale. Mulţumiţi lui dumnezeu pentru cã dorinţa inimii voastre a fost împlinitã şi a fost împlinitã şi aţi fost uniţi cu ãcela care este Fãgãduiala tuturor neamurilor. Pãstraţi, cu ajutorul singurului Dumnezeu adevãrat - preamãritã fie slava Sa - integritatea treptei la care aţi ajuns şi tineţi-vã strâns de de tot ce duce la rãspândirea Cauzei Sale. El vã aratã, într-adevãr, ce e drept şi se cuvine pentru preamãrirea treptei pe care se aflã omul. Slãvit fie Totmilostivul, Cel ce a Revelat aceastã minunatã Tabletã.
-~-IV. Aceasta este Ziua în care darurile neasemuite ale lui Dumnezeu au fost revãrsate asupra oamenilor, Ziua în care harul Sãu atotputernic a cuprins toate lucrurile create. Se cuvine ca toate popoarele sã-şi aplaneze neînţelegerile şi, în pace şi unire desãvârşitã, sã sãlãşluiascã sub umbra Copacului grijii şi bunãtãţii Sale duioase. Este de datoria lor sã se ţinã cu tãrie de tot ce, în aceastã Zi, poate contribui la înãlţarea treptei pe care se aflã şi duce la promovarea intereselor lor cele mai de seamã. Fericiţi cei pe care atotslãvita Panã i-a amintit şi binecuvintaţi sunt oamenii al cãror nume, în virtutea hotãrârii Noastre de nepãtruns, am preferat sã le trecem sub tãcere.
Rugaţi-L pe singurul Dumnezeu adevãrat ca, prin harul Sãu, sã-i ajute pe toţi oamenii sã infãptuiascã ceea ce în ochii Noştri este mulţumitor. Curâna rânduielile din zilele acestea vor fi înlãturate şi o nouã ordine le va lua locul. Cu adevãrat Domnul tãu spune adevãrul şi este Cunoscãtorul celor nevãzute.
-~-V. Aceasta este ziua în care Oceanul îndurarii lui Dumnezeu a fost revelat oamenilor, Ziua în care Luceafãrul bunãtãţii Slae duioase şi-a revãrsat strãlucirea asupra lor, Ziua în care norii binefacerilor Sale pline de har şi-au întins umbra asupra întregii omeniri. Iatã cã a venit vremea de a îmbãrbãta şi de a învioara pe cei obidiţi prin adierea însufleţitoare a iubirii şi frãţiei şi prin apa vie a prieteniei şi a milostivirii.
Cei iubiţi de Dumnezeu, în orice loc s-ar aduna şi pe oricine ar întâlni, trebuie sã dea dovadã, prin purtarea lor faţã de Dumnezeu, prin felul care-L slãvesc şi-L preamãresc, de o asemenea umilinţã şi supunere încât fiecare atom de praf de sub picioarele lor sã poatã aduce mãrturie pentru devoţiunea lor profundã. Din cuvântele acestor suflete sfinte trebuie sã emane o astfel de forţã încât pãmântului pe care calcã sã nu-i fie niciodatã îngãduit sã le adreseze cuvânte ca acestea: „Eu trebuie sã am precãdere faţã de tine. Cãci iatã cât de rãbdãtor sunt eu atunci când îndur povara pe care ţãranul mi-o impune. Eu sunt unealta care, fãrã încetare, împãrtãşeşte tuturor fiinţelor binecuvântãrile cu care El Care este izvorul harului m-a înzestrat pe mine. Şi în ciuda onorurilor acordate mie şi a nenumãratelor dovezi ale bogãţiei mele - o bogãţie care acoperã nevoile întregii creaţii - priviţi cât de mare este umilinţa mea şi fiţi martori cu ce supunere absolutã îngãdui sã fiu cãlcat în picioare de oameni...”
Fiţi rãbdãtori şi plini de iubire unii faţã de alţii. Dacã vreunul dintre voi nu este în stare sã înţeleagã un anumit adevãr, sau dacã se strãduieşte sã-L înţeleagã, trebuie atunci când vorbiţi cu el sã daţi dovadã de multã blândeţe şi bunãvoinţã. Ajutaţi-l sã vadã şi sã recunoascã adevãrul fãrã sã vã socotiţi câtuşi de puţin superiori lui sau înzestraţi cu calitãţi care depãşesc pe ale lui.
Întreaga datorie a omului in Ziua aceasta este de a dobândi acea parte din preaplinul harului pe care Dumnezeu i-a hãrãzit-o. De aceea nimeni sã nu însemnãtate mãsurii mai mari sau mai mici a vasului. Partea ce se cuvine unuia poate încãpea în palma mâinii lui, partea altuia, într-o ceaşcã, în sfârşit a altora poate umple chiar un galon.
Fiecare ochi trebuie, în aceastã Zi, sã caute ceea ce poate sluji cel mai bine Cauzei lui Dumnezeu. Acela Care este Adevãrul Veşnic sã-mi fie martor! Nimic nu poate dãuna mai mult Cauzei Noastre în aceastã Zi, ca neînţelegerile, conflictele, certurile între cei iubiţi de Dumnezeu, precum şi înstrãinarea şi indiferenţa lor. Ocoliţi-le, deci, bizuindu-vã pe puterea lui Dumnezeu şi cu ajutorul lui neprecupetit, strãduiţi-vã sã uniti inimile oamenilor in Numele Lui, a unificatorului, Atotştiutorul, Atotînţeleptul. Rugaţi-l pe singurul Dumnezeu adevãrat sã vã fie îngãduit sã gustaţi din savoarea faptelor împlinite pe Carãrile Sale şi sã vã împãrtãşiti din dulceaţa umilinţei şi supunerii arãtate faţã de El şi de dragul lui. Uitaţi de egoul vostru şi întoarceţi-vã ochii spre aproapele vostru. Folosiţi-vã energia pentru tot ce ar putea servi la instruirea oamenilor. Nimic nu poate şi nu va putea fi vreodatã ascuns lui Dumnezeu. Dacã veţi merge pe cãile Sale, binecuvântãri nemãsurate şi nepieritoare se vor revãrsa asupra voastrã. Aceasta este Tableta luminoasã ale cãrei versete au ieşit din Pana Aceluia Care e Domnul tuturor lumilor. Cumpãniţi în inimile voastre şi fiţi dintre aceia care se supun poruncilor sale.
-~-VI. Iatã cum diferitele popoare şi neamuri ale pãmântului au aşteptat venirea Celui Fãgãduit. Dar de îndatã ce El, Care este Soarele Adevãrului s a arãtat, cu toţii şi au întors faţa de la El, în afarã de cei pe care Dumnezeu a binevoit sã i cãlãuzeascã. Nu cutezãm, în ziua aceasta, sã ridicãm vãlul care ascunde treapta înaltã la care fiecare adevãrat credincios poate, ajunge cãci bucuria unei astfel de revelaţii i ar putea face pe unii din ei sã leşine şi chiar sã moarã.
Cel ce este Inima şi Centrul Bayanului a scris: „Germenul care conţine potenţialitãţile Revelaţiei care va sã vinã este înzestrat cu o putere superioarã forţelor unite ale tuturor celor ce Mã urmeazã.” Şi mai departe El spune: „Dintre toate omagiile pe care le am adus Celui care va veni dupã Mine, cel mai mare este acesta: mãrturia scrisã cã nici unul din cuvântele Mele nu L pot descrie aşa cum se cuvine şi nici o referire la El din Cartea Mea, Bayanul, nu poate aprecia Cauza Lui dupã cum meritã.”
Cine a cercetat adâncimile oceanelor, ascunse în aceste cuvânte inspirate şi a înţeles sensul lor, despre acela se poate spune cã a descoperit o sclipire din gloria de nedescris cu care a fost înzestratã aceastã mãreaţã, sublimã şi prea sfântã Revelaţie. Datã fiind grandoarea unei Revelaţii atât de desãvârşite este uşor de închipuit prestigiul cu care au fost investiţi discipolii Sãi credincioşi. Pe dreptatea unicului Dumnezeu adevãrat! Rãsuflarea acestor suflete este mai preţioasã decât toate comorile pãmântului. Ferice de omul care a ajuns la aceastã treaptã şi vai de cel nepãsãtor!
-~-VII. Cu adevãrat vã spun: iatã ziua când omenirea poate contempla Faţa şi auzi Glasul Celui Fãgãduit. Chemarea Celui Atotputernic a fost proclamatã şi lumina binecuvântãrii Sale s-a revãrsat asupra oamenilor. Se cuvine fiecãrui om sã şteargã, orice vorbã deşartã, de pe tableta inimii sale şi, cu o minte deschisã şi sincerã, sã priveascã semnele Revelaţiei Sale, dovezile Misiunii Slae, manifestãrile slavei Sale........................................
-~-VIII. Pe dreptatea lui Dumnezeu! Acestea sunt zilele în care Dumnezeu a pus la încercare inimile tuturor Mesagerilor şi Profeţilor Sãi şi pe lângã aceştia pe cei ce pãzesc Sanctuarul Sãu sfânt şi inviolabil, cei ce sãlãşluiesc în sferele cereşti, în Tabernacolul Gloriei. Cât de severã va fi încercarea la care vor fi puşi cei ce asociazã pe cineva lui Dumnezeu.
-~-IX. O, Hussayn! Gândeşte te la ardoarea cu care anumite popoare şi naţiuni au anticipat reântoarcerea Imamului Hussayn, a cãrui venire dupã apariţia Qa'imului fusese proorocitã în trecut de aleşii lui Dumnezeu, preamãritã fie gloria Sa. Aceşti sfinţi au mai vestit cã atunci când cel ce este Aurora harului nesfârşit al lui Dumnezeu se va manifesta, toţi Profeţii şi Mesagerii, inclusiv Qa'imul se vor strânge sub umbra Steagului sacru pe care l va înãlţa Cel Fãgãduit. Acest ceas a venit. Lumea este luminatã de slava strãlucitoare a chipului Sãu. Şi totuşi, cât de mult s au îndepãrtat popoarele de calea Sa! Nimeni n a crezut în El decât acei care, prin puterea Domnului Numelor, au sfãrâmat idolii închipuirilor lor deşarte şi a dorinţelor lor corupte şi au intrat în cetatea certitudinii. Pecetea Vinului ales al Revelaţiei Sale, a fost ruptã în aceastã zi, în Numele Sãu, Cel de Sine Stãtãtor. Harul acestuia s a revãrsat asupra oamenilor. Umple ţi cupa şi bea în Numele Sãu, Cel mai Sfânt, Atotslãvitul.
-~-X. Vremea statornicitã dintru început pentru popoarele şi neamurile pãmântului a venit. Fãgãduielile lui Dumnezeu din sfintele Scripturi au fost împlinite. Din Sion a ieşit Legea lui Dumnezeu, iar Ierusalimul şi colinele şi pãmânturile din jurul sãu sunt pline de slava Revelaţiei Sale. Ferice de omul care cumpãneşte in inima sa asupra a ceea ce a fost revelat în Cãrţile lui Dumnezeu, Ajutorul în Primejdie, Cel ce subzistã prin El Insuşi. Meditati asupra acestor lucruri, o voi cei iubiti de Dumnezeu, şi siliţivã sã ascultaţi de Cuvântul Sãu pentru ca, prin harul şi milostivirea Sa, sã vã puteti potoli setea, bând din apele cristaline ale credincioşiei şi sã deveniti la fel de statornici şi de neclintiţi ca munţii in apãrarea Cauzei Sale.
În Cartea lui Isaia este scris: „Intrã în stâncã şi ascunde-te în ţãrânã de frica Domnului şi de Strãlucirea mãreţiei Lui.” Nici un om care a cugetat asupra acestui verset nu poate sã nu recunoascã slava Cauzei acesteia. El nu poate sã se îndoiascã de caracterul sublim al acestei Zile - Ziua lui Dumnezeu Însuşi. Acelaşi verset este urmat de cuvântele: „Şi numai Domnul va fi înãlţat in Ziua aceea.” Iatã Ziua pe care Pana Celui Preaînalt a slãvit-o în toate sfintele Scripturi. Nu existã nici un verset care sã nu proclame gloria Numelui Sãu şi nici o Carte care sã nu fie mãrturie intru premãrirea acestei teme slãvite. Dacã am aminti tot ce a fost revelat în acele Cãrţi divine precum şi în sfintele Scripturi, referitor la aceastã Revelaţie, Tableta de faţã ar junge la dimensiuni de neînchipuit. Se cuvine, in aceastã Zi, ca fiecare om sã-şi punã întreaga încredere în nenumãratele binefaceri ale lui dumnezeu şi sã se ridice pentru a rãspândi, cu cea mai mare înţelepciune adevãrurile Cauzei Sale. Atunci şi numai atunci Intreg pãmântul va fi învãluit în lumina zorilor Revelaţiei Sale.
-~-XI. Slãvitã fie aceastã Zi, Ziua în care mireasma milostivirii s a revãrsat asupra tuturor lucrurilor create, o Zi atât de binecuvântatã încât vremi şi secole trecute nu vor putea niciodatã spera sã rivalizeze cu ea, o Zi în care Cel dintru început şi a întors chipul spre tronul Sãu sfânt. Dupã aceea glasurile a tot ce a fost creat şi dincolo de acestea, glasurile oştirile Cereşti au fost auzite strigând: „Grãbeşte te, O, Carmel, cãci iatã lumina chipului lui Dumnezeu, Stãpânul împãrãţiei Numelor şi Fãcãtorul cerurilor a apãrut la orizontul tãu.”
Rãpit de bucurie el a strigat cu glas puternic: „Fie viaţa mea un sacrificiu pentru Tine, cãci Tu ţi ai îndreptat privirea asupra mea, ai revãrsat asupra mea darurile Tale şi Ţi ai îndreptat paşii spre mine. Despãrţirea de Tine, o, Tu izvor al vieţii veşnice, aproape m a mistuit, iar depãrtarea de prezenţa Ta mi a ars sufletul. Slãvit fii Tu pentru cã m ai învrednicit sã Ţi ascult chemarea, pentru cã m ai cinstit cu paşii Tãi, pentru cã mi ai trezit sufletul cu mireasma înviorãtoare a Zilei Tale şi prin glasul puternic al Penei Tale, un glas pe care l ai hotãrât a fi chemarea de trâmbiţã în mijlocul poporului Tãu. Şi când a sunat ceasul în care Credinţa Ta irezistibilã avea sã fie revelatã ai inspirat Pana Ta cu suflul Tãu, şi iatã cã întreaga creaţie s ã cutremurat pânã în temelii, dezvãluind omenirii acele taine ce stau ascunse în comorile Aceluia care este Posesorul tuturor lucrurilor create.”
De îndatã ce glasul sãu a ajuns la locul preamãrit, Noi am rãspuns: „Mulţumeşte Domnului Tãu, O, Carmel. Focul despãrţirii de Mine te mistuia cu repeziciune când oceanul prezenţei Mele a tãlãzuit în faţa ta, fermecându ţi ochii şi ochii întregii creaţii şi aducând desfãtare tuturor lucrurilor vãzute şi nevãzute. Bucurã te, în aceastã zi, cãci Dumnezeu Şi a stabilit tronul pe tine, a hotãrât ca tu sã fii locul în care se aratã semnele Sale, aurora mãrturiilor Revelaţiei Sale. Bine*** de cel ce se aflã în preajma ta, care proclamã revelaţia gloriei tale şi vorbeşte despre harul pe care Domnul Dumnezeul Tãu l a revãrsat asupra Ta. Primeşte cupa Imortalitãţii*** în numele Domnului tãu, Cel Atotslãvit şi adu I mulţumiri cãci El, ca dovadã a îndurãrii Sale faţã de tine ţi a preschimbat tristeţea în veselie, iar durerea în bucurie şi fericire. El iubeşte, într adevãr locul în care este aşezat tronul Sãu, locul pe care au pãşit picioarele Sale, care a fost cinstit cu prezenţa Sa, de unde şi a lansat chemarea şi unde a vãrsat lacrimi. „Cheamã Sionul, O, Carmel, şi anunţã vestea cea bunã: Cel ce era ascuns ochilor omeneşti a venit! Suveranitatea Sa atotcuceritoare s a manifestat; splendoarea Sa atotcuprinzãtoare a fost revelatã. Fereşte te de a şovãi sau de a te îndoi. Grãbeşte te şi înconjoarã Oraşul lui Dumnezeu care a coborât din ceruri, Kaaba cereascã în jurul cãreia stau în adoraţie cei ce se bucurã de favoarea lui Dumnezeu, cei curaţi la suflet, ceata îngerilor preasfinţi. O, cât de mult doresc sã vestesc în toate colţurile pãmântului şi sã duc în fiecare din oraşele sale vestea cea bunã a acestei Revelaţii o Revelaţie care a atras inima Sinaiului şi în numele cãreia Rugul Aprins strigã: 'Împãrãţiile cerului şi ale pãmântului îi aparţin lui Dumnezeu, Domnul Domnilor.' Cu adevãrat, aceasta este Ziua în care pãmântul şi mãrile se bucurã aflând aceastã veste, Ziua pentru care au fost pãstrate acele lucruri pe care Dumnezeu, printr o bunãvoinţã dincolo de înţelegerea minţii şi inimii omeneşti, le a destinat revelaţiei. Nu va trece mult şi Dumnezeu îşi va îndrepta Arca spre tine şi va revela poporul lui Bahá care a fost menţionat în Cartea Numelor.”
Sfinţit fie Domnul întregii omeniri. Pomenirea numelui Sãu face sã vibreze toţi atomii pãmântului, iar Limba Slavei a fost îmbolditã sã dezvãluie ceea ce a fost ascuns în cunoştinţa Sa şi tãinuit în comoara puterii Sale. Prin tãria numelui Sãu, El, Cel Puternic, Cel Omnipotent, Cel Prea Înalt este cârmuitorul tuturor lucrurilor din ceruri şi de pe pãmânt.
-~-XII. Ridicaţi vã popoare în anticiparea zilelor justiţiei Divine, cãci ceasul fãgãduit a venit. Feriţi vã ca nu cumva sã nu înţelegeţi importanţa ei şi sã fiţi printre cei ce merg pe cãi greşite.
-~-XIII. Priviţi în trecut. Cât de mulţi - fie dintre cei de sus, fie dintre cei de jos - au aşteptat cu dor apariţia Manifestatiei lui Dumnezeu, în întruchiparea sfântã a ãleşilor Sãi. De câte ori au nãdãjduit ei întru venirea Lui. Cât de des s-au rugat ca boarea milostivirii Divine sã adie, iar Frumuseţea fãgãduitã sã se iveascã de sub vãlurile tãinuitoare şi sã se arate lumii întregi. Si de câte ori s-au deschis portile harului şi norii bunãtãţii divine s-au revãrsat asupra omenirii, iar lumina Celui nevãzut a strãlucit la orizontul puterii cereşti, cu toţii s-au lepãdat de El, şi s-au întors de la faţa lui - faţa lui Dumnezeu Însuşi.
Gândiţi vã care ar putea fi cauza unor astfel de fapte? Ce oare a provocat o astfel de purtare faţã de Cei ce au Revelat frumuseţea Celui Atotslãvit. Tot ce în vremi trecute a constituit cauza tãgãduirii şi opoziţiei acestor oameni a dus acum la perversitatea oamenilor din epoca noastrã. A susţine cã mãrturiile Providenţei sunt insuficiente şi cã acesta este motivul tãgãduirii din partea oamenilor este o blasfemie fãţişã. Cât de departe de harul Celui Preageneros, de providenţa Lui plinã de dragoste şi de îndurarea Lui blândã ar fi sã aleagã un singur suflet dintre toţi oamenii pentru a cãlãuzi fãpturile Sale şi, pe de o parte sa nu i acorde întreaga mãsurã a mãrturiilor Sale divine, iar pe de altã parte sã aplice pedepse grele poporului Sãu pentru cã şi au întors faţa de la Cel Ales! Nu, dãrnicia nesfârşitã a Domnului tuturor fãpturilor a cuprins, în toate timpurile, prin Manifestãrile Esenţei Sale Divine, pãmântul şi tot ce existã pe el. Nici o clipã harul Sãu n a încetat sã se arate şi nici bunãtatea Sa duioasã n a încetat sã se reverse asupra omenirii. În consecinţã o astfel de purtare nu poate fi atribuitã decât meschinãriei sufletelor care se aflã în valea aroganţei şi trufiei, care s au pierdut în pustiul îndepãrtãrii de Dumnezeu, merg pe cãile închipuirilor lor deşarte şi dau ascultare poruncilor conducãtorilor credinţei lor. Singura lor preocupare este opoziţia; singura lor dorinţã, aceea de a ignora adevãrul. Pentru orice observator atent este limpede şi evident cã dacã, în zilele fiecãrei Manifestãri ale Soarelui Adevãrului, aceşti oameni şi ar fi purificat ochii, urechile şi inimile de tot ce au vãzut, auzit şi simţit, fãrã îndoialã cã n ar fi fost lipsiţi de a privi frumuseţea lui Dumnezeu şi nici nu s ar fi îndepãrtat de sãlaşul gloriei. Dar pentru cã au aplicat mãrturiilor lui Dumnezeu mãsura propriilor lor cunoştiinţe dobândite din învãtãturile liderilor credinţei lor, şi au descoperit cã sunt în cotradicţie cu înţelegerea lor limitatã, ei au comis asemenea acte necuvincioase...
Cugetaţi la Moise! Înarmat cu sceptrul domniei cereşti, împodobit cu mâna albã a cunoştinţelor Divine, el a venit din Paranul iubirii lui Dumnezeu şi mânuind şarpele puterii şi maiestãţii veşnice, El a strãlucit de pe Sinaiul luminii asupra lumii. El a chemat toate popoarele şi neamurile pãmântului la împãrãţia eternitãţii şi le a invitat sã se împãrtãşeascã din roadele pomului credinţei. Desigur cunoaşteţi opoziţia îndârjitã a faraonului şi a poporului sãu şi pietrele închipuirilor deşarte pe care mâinile infidelilor le au aruncat asupra acestui copac binecuvântat. Într o asemenea mãsurã încât în cele din urmã faraonul şi poporul sãu s au ridicat şi au încercat, cu cea mai mare îndârjire sã stingã cu apa minciunii şi renegãrii focul acelui Pom sacru, uitând adevãrul cã nici o apã pãmânteascã nu poate înãbuşi flãcãrile înţelepciunii Divine şi nici o suflare pãmânteascã nu poate stinge lampa domniei eterne. Dimpotrivã asemenea apã nu poate decât sã intensifice vâlvãtaia flãcãrii, iar suflul acesta nu poate decât sã asigure ca lampa sã ardã în continuare. O, de aţi privi cu ochii discernãmântului şi aţi merge pe cãile voinţei şi dorinţei sfinte a lui Dumnezeu...
Şi când zilele lui Moise s au sfârşit şi când lumina lui Isus a strãlucit, ivindu se din Zorile Spiritului şi cuprinzând lumea, tot poporul lui Israel s a ridicat împotriva Lui. Ei strigau cã El, a cãrui venire fusese prorocitã în Biblie, sã rãspândeascã şi sã împlineascã legile lui Moise, în timp ce tânãrul Nazarinean, care pretindea cã este divinul Mesia, anulase legea divorţului şi pe cea a Sabatului cele mai importante legi ale lui Moise. Dar semnele Manifestãrii viitoare? Poporul lui Israel mai aşteaptã şi astãzi acastã Manifestare pe care Biblia a proorocit o! Câte Manifestãri de Sfinţenie, câţi Revelatori ai luminii veşnice au apãrut dupã Moise, iar Israel, învãluit în umbrele închipuirilor sale nelegiuite şi a unei imaginaţii false, mai aşteaptã încã apariţia idolului fãurit de el însuşi, cu semne pe care el însuşi le a conceput! Astfel Dumnezeu i a pedepsit pentru pãcatele lor, le a înãbuşit spiritul credinţei şi i a torturat cu flãcãri cumplite. Şi aceasta numai pentru cã Israel a refuzat sã înţeleagã sensul unor cuvânte pe care Biblia le a revelat, referitoare la Revelaţia ce avea sã vinã. Deoarece n a pãtruns niciodatã adevãrata lor semnificaţie şi, judecând dupã aparenţe, asemenea evenimente nici n au avut loc, el n a recunoscut frumuseţea lui Isus şi n a vãzut faţa lui Dumnezeu. Şi ei încã aşteaptã venirea lui Mesia! Din vremuri imemoriale şi pânã în ziua de azi toate neamurile şi popoarele pãmântului s au agãţat de astfel de închipuiri fãrã rost şi s au lipsit din aceastã cauzã de apele limpezi curgând din izvorul puritãţii şi sfinţeniei...
Pentru acei înzestraţi cu înţelegere este limpede şi neîndoios cã atunci când focul iubirii lui Isus a mistuit vãlurile limitãrilor evreeşti, iar autoritatea Sa a devenit evidentã şi în parte recunoscutã, El Cel care a Revelat Frumuseţea nevãzutã, adresându se într o zi discipolilor sãi le a spus, referindu se la stingerea sa din viaţã şi simţind focul deznãdejdii în inimile lor: „Eu plec şi mã voi întoarce la voi”. Şi într alt loc a spus: „Eu plec şi un altul va veni şi vã va învãţa tot ce nu v am spus eu şi va îndeplini tot ce v am spus Eu”. Amândouã pasajele au un singur înţeles dacã cugetaţi la Manifestãrile Unitãţii lui Dumnezeu cu înţelegere Divinã.
Orice observator cu discernãmânt va recunoaşte cã în Dispensaţia Coranului atât Cauza cât şi Cartea lui Isus au fost confirmate. Cât priveşte numele, Mahomed însuşi a declarat: „Eu sunt Isus”. El a recunoscut adevãrul semnelor, prorocirilor şi cuvântelor lui Isus şi a mãrturisit cã ele erau toate de la Dumnezeu. Din acest punct de vedere, nici persoana lui Isus, nici scrierile Sale nu s au deosebit de persoana lui Mahomed şi nici de Cartea Sa Sfântã, dat fiind cã amândoi au luptat pentru Cauza lui Dumnezeu, I au înãlţat laude şi I au revelat poruncile. De aceea Isus a declarat El Însuşi: „Eu plec şi mã voi întoarce la voi.” Sã luãm spre pildã soarele. Dacã ar spune acum: „Eu sunt soarele de ieri”, ar spune adevãrul. Şi dacã ar afirma, ţinând seama de trecerea timpului, cã este alt soare, el ar spune de asemenea adevãrul. Tot aşa dacã am susţine cã toate zilele sunt una şi aceeaşi este corect şi adevãrat. Şi dacã am spune, ţinând seama de numele şi semnificaţia fiecãreia, cã se deosebesc unele de altele, tot adevãrat este. Cãci deşi sunt identice, recunoaştem la fiecare o semnificaţie aparte, un atribut specific, un caracter propriu. La fel trebuie concepute deosebirile, variaţiile şi unitatea caracteristicã a diferitelor Manifestãri ale sfinţeniei ca sã poţi înţelege aluziile fãcute de Creatorul tuturor numelor şi atributelor la tainele deosebirii şi unitãţii şi sã gãseşti astfel rãspunsul la întrebarea ta, şi anume: de ce Frumuseţea eternã şi a atribuit mereu alte nume şi alte titluri...
Când Cel Nevãzut, Cel Etern, Esenţa Divinã a fãcut sã rãsarã Luceafãrul lui Mahomed la orizontul cunoaşterii, preoţii evrei i au adus diferite obiecţii, între altele cã dupã Moise Dumnezeu nu va mai trimite nici un profet. E drept cã în Scripturi s a vorbit de un suflet care va veni şi va propovãdui Credinţa şi va promova interesele poporului lui Moise, astfel încât Legea Dispensaţiei mozaice sã se rãspândeascã pe tot cuprinsul pãmântului. De aceea Regele gloriei eterne a rãspuns astfel în Cartea Sa celor ce rãtãcesc în valea erorii şi uitãrii de Dumnezeu. „'Mâna lui Dumnezeu este legatã', spun evreii. Fie ca mâinile lor sã fie legate; iar pentru ceea ce au spus, ei au fost blestemaţi. Dimpotrivã, mâinile Sale sunt amândouã întinse!” Mâna lui Dumnezeu este peste mâinile lor.„Deşi comentatorii Coranului au vorbit în mod diferit despre împrejurãrile care au dus la revelarea acestui verset, ar trebui sã te strãduieşti sã afli intenţia sa. El spune: Cât de greşit este ceea ce şi au închipuit evreii! Cum ar putea mâna Aceluia care este Regele Adevãrului, care a fãcut sã aparã chipul lui Moise şi I a conferit haina de Profet cum ar putea fi o astfel de mânã legatã şi încãtuşatã? Cum ar fi de conceput cã El n ar avea puterea de a trimite un nou Mesager dupã Moise? Gândiţi vã cât de absurdã este afirmaţia lor; cât de mult s au îndepãrtat de cãrarea cunoaşterii şi înţelegerii! Priviţi cum şi în ziua de astãzi aceşti oameni se preocupã de aceleaşi aberaţii. De peste un mileniu ei recitã acest verset şi şi aratã în mod involuntar dezacordul faţã de evrei, fãra sã observe cã ei înşişi, fãţiş şi în particular, exprimã sentimentele şi credinţele poporului evreu! Îţi dai desigur seama cât de fãrã rost este afirmaţia lor cã Revelaţia a luat sfârşit, cã porţile milostivirii Divine s au închis, cã din aurora sfinţeniei eterne nu va mai rãsãri nici un Soare, cã Oceanul harului veşnic va rãmâne pentru totdeauna inert şi cã din Tabernacolul gloriei strãvechi nu vor mai fi revelaţi Mesagerii lui Dumnezeu. Iatã mãsura înţelegerii acestor oameni cu puţinã judecatã şi demni de dispreţ. Ei şi au închipuit cã fluviul harului atotcuprinzãtor al prea marii îndurãri dumnezeeşti, a cãrui oprire în loc nici o minte omeneascã nu o poate concepe, ar putea sã sece. Ei s au ridicat din toate pãrţile, s au pregãtit pentru a şi exercita tirania şi s au strãduit din rãsputeri sã stingã, cu apele amare ale închipuirilor lor vane, flacãra rugului aprins al lui Dumnezeu, fãrã sã şi dea seama cã globul puterii, asemenea unui bastion puternic, va apãra lampa lui Dumnezeu...
Priveşte cum suveranitatea lui Mahomed, mesagerul lui Dumnezeu, este astãzi evidentã şi neîndoielnicã în ochii oamenilor. Dar ştii bine ce calamitãţi s au abãtut asupra Credinţei Sale în zilele de început ale Dispensaţiei Sale. Câte nedrepte suferinţi n a avut El de îndurat din partea necredincioşilor şi a celor ce se aflau pe cãi greşite, a preoţilor din vremea aceea şi asociaţii lor, El, Esenţa spiritualã, aceastã Fiinţã purã şi sfântã! Câţi spini şi mãrãcini nu i au aşternut în cale. Fãrã îndoialã cã acea generaţie pãcãtoasã, ca urmare a închipuirilor ei nelegiuite şi satanice, considera cã orice injurie adusã acestei Fiinţe nemuritoare este un mijloc pentru a ajunge la o fericire veşnicã. Şi aceasta într o asemenea mãsurã încât preoţii recunoscuţi ai acestor vremuri, ca de pildã `Abdu' lláh i Ubayy, Abáu'Amir, eremitul, Ka'b ibn i Ash şi Nadr ibn i Harith, L au tratat cu toţii de impostor, spunând despre El cã e nebun şi un calomniator. Ei I au adus acuzaţii atât de grave, încât dacã aş vrea sã le redau, Dumnezeu ar opri cerneala sã curgã, pana sã scrie sau pagina sã rabde cele scrise. Aceste acuzaţii rãu intenţionate i au fãcut pe oameni sã se ridice împotriva Lui şi sã i provoace suferinţe atroce. Si cât de cumplite au fost aceste suferinţe dat fiind cã principalii lor instigatori au fost preoţii din vremea aceea, care L au denunţat în faţa adepţilor lor, L au expulzat din mijlocul lor şi L au numit un ticãlos! Oare nu s a întâmplat acelaşi lucru şi cu acest Slujitor şi nu pot mãrturisi cu toţii cã aşa s au petrecut lucrurile?
Din cauza aceasta a exclamat Mahomed: „Nici un Profet al lui Dumnezeu n a suferit cât am suferit Eu.” Şi în Coran sunt enumerate toate calomniile şi acuzaţiile formulate împotriva Lui, precum şi suferinţele pe care Le a îndurat. Luaţi cunoştinţã de cele scrise acolo ca sã aflaţi ce s a abãtut asupra Revelaţiei Sale. Atât de nenorocitã era situaţia Lui încât pentru un timp nimeni n a mai vrut sã aibã de-a face cu El şi tovarãşii Lui. Oricine se asocia cu El devenea o victimã a cruzimii neiertãtoare a duşmanilor Sãi...
Gândiţi vã cât de schimbatã este situaţia astãzi! Priviţi cât de mulţi Suverani îşi pleacã genunchii în faţa numelui Sãu! Cât de numeroase sunt naţiunile şi regatele care cautã sã se adãposterascã sub umbra Sa, care aduc laude Credinţei Sale şi se mândresc cu ea. Din înaltul amvoanelor se înalţã astãzi cuvânte de preamãrire care în deplinã umilinţã slãvesc numle Sãu binecuvântat; şi din înãlţimea minaretelor rãsunã apelul care cheamã poporul Sãu sã L proslãveascã. Chiar acei regi ai pãmântului care au refuzat sã adere la Credinţa Lui şi sã renunţe la haina necredinţei, nu pot sã nu recunoascã şi sã mãrturiseascã mãreţia şi maiestatea acestui Luceafãr al bunãtãţii pline de dragoste. Atât de mare este stãpânirea Sa pãmânteascã, ale cãrei dovezi le poţi vedea pretutindeni. Aceastã suveranitate trebuie în mod necesar sã fie revelatã şi stabilitã, fie în timpul vieţii fiecãrei Manifestãri a lui Dumnezeu, fie dupã înãlţarea Sa în adevãrata Sa patrie, în Împãrãţia cerurilor...
Este evident cã schimbãrile survenite în fiecare Dispensaţie constituie norii sumbri care se interpun între ochii înţelegerii omeneşti şi Lumina Divinã care strãluceşte dinspre aurora Esenţei Divine. Gândiţi vã cum, generaţii de a rândul, oamenii şi au imitat orbeşte pãrinţii şi au fost educaţi potrivit unor precepte stabilite de poruncile Credinţei lor. Dacã aceşti oameni ar descoperi dintr o datã cã un om din mijlocul lor, care în ce priveşte limitãrile omeneşti a fost întotdeauna deopotrivã cu ei, s a ridicat pentru a aboli toate principiile instituite şi impuse de Credinţa lor principii conform cãrora au fost instruiţi secole de a rândul şi au considerat pe toţi cei ce li se opuneau sau le tãgãduiau ca pe nişte necredincioşi, corupţi şi nelegiuiţi înţelegerea lor ar fi umbritã şi ar fi împiedecaţi sã recunoascã adevãrul Sãu. Asemenea lucruri sunt ca norii care întunecã ochii acelora a cãror fiinţã interioarã n a gustat din Salsabilul detaşãrii şi n a bãut din Kawthtarul cunoaşterii de Dumnezeu. Aceşti oameni, atunci când ajung într o astfel de situaţie, au înţelegerea atât de umbritã, încât fãrã a pune vreo întrebare, calificã Manifestarea lui Dumnezeu drept necredincioasã şi o condamnã la moarte. Desigur cã aţi auzit de asemenea întâmplãri care au avut loc de a lungul vremilor şi le observaţi şi în zilele noastre.
Se cuvine deci, sã ne strãduim pe cât ne stã în putinţã ca, cu ajutorul nevãzut al lui Dumnezeu, aceste vãluri întunecate , aceşti nori ai încercãrilor trimise din ceruri sã nu ne împiedice de a vedea frumuseţea Chipului Sãu strãlucitor şi sã L putem recunoaşte numai prin El Însuşi.
-~-XIV. Divina primãvarã a venit, O, Prea Slãvitã Panã, cãci Sãrbãtoarea Celui Preamilostiv se apropie cu repeziciune. Grãbiţi vã şi lãudaţi numele lui Dumnezeu în faţa întregii creaţii; preamãriţi gloria Sa în aşa fel încât toate lucrurile create sã fie regenerate şi înnoite. Vorbeşte, nu pãstra tãcerea. Luceafãrul fericirii strãluceşte la orizontul numelui Nostru, Cel Preafericit cãci împãrãţia numelui lui Dumnezeu a fost împodobitã cu ornamentul numelui Domnului, Creatorul cerurilor. Ridicã te în faţa naţiunilor pãmântului şi înarmeazã te cu puterea acestui Nume Suprem şi nu fii dintre cei ce şovãie.
Eu cred cã te ai oprit în loc şi nu te ndrepţi spre Tableta Mea. Oare strãlucirea chipului Divin te a speriat, sau vorbãria goalã a celor îndãrãtnici te a îndurerat şi ţi a paralizat mişcãrile? Ia seama ca nimic sã nu te împiedice sã slãveşti mãretia acestei Zile Ziua în care degetul maiestãţii şi puterii a rupt pecetea de pe Vinul Reunirii şi i a chemat pe toţi cei ce se aflã în ceruri şi pe pãmânt. Oare preferi tu sã şovãi atunci când adierea care vesteşte Ziua lui Dumnezeu a suflat deja asupra ta, sau eşti cumva dintre acei care sunt despãrţiţi de El ca printr un vãl?
Nu am îngãduit nici unui vãl, O, Domn al tuturor numelor şi Creator al cerurilor, sã ma despartã de recunoaşterea Zilei gloriei Tale Ziua care este lampa cãlãuzirii lumii întregi şi semnul Celui dintru Început pentru locuitorii ei. Eu tac din cauza vãlurilor care au orbit ochii creaturilor Tale astfel încât nu te au vãzut, iar muţenia mea se datoreşte obstacolelor care au împiedicat poporul Tãu de a recunoaşte adevãrul Tãu. Tu ştii ce este în mine, dar eu nu ştiu ce este în Tine. Tu eşti Atotştiutorul, Cel ce aflã toate. Pe numele Tãu, care întrece toate celelalte nume! Dacã porunca Ta Atotstãpânitoare şi Atotbiruitoare ar ajunge pânã la mine, ea m ar împuternici sã trezesc din nou la viaţã sufletele tuturor oamenilor, prin Cuvântul Tãu preamãrit pe care l am auzit rostit de Limba puterii Tale în Împãrãţia de slavã. Ea mi ar da puterea sã vestesc revelaţia chipului Tãu strãlucitor, prin care tot ce a fost ascuns de ochii oamenilor a fost revelat în numele Tãu, Cel Evident, Protectorul suveran, Cel de sine Stãtãtor.
Poţi tu Panã sã descoperi pe un altul decât pe Mine în Ziua aceasta? Ce s a întâmplat cu creaţia şi cu manifestãrile ei? Dar cu numele şi împãrãţiile lor? Unde s au dus toate lucrurile create, cele vãzute şi cele nevãzute? Ce s a întâmplat cu tainele ascunse ale universului şi revelarea sa? Iatã cã întreaga creaţie a dispãrut! Nimic n a rãmas decât Chipul Meu, Cel Atotstatornic, Cel Strãlucitor, Cel Atotslãvit.
Aceasta este Ziua în care nimic nu se poate vedea decât strãlucirea Luminii care radiazã de pe faţa Domnului Tãu, Cel plin de Har, Cel Generos. Cu adevãrat Noi am fãcut sã expire toate sufletele în virtutea suveranitãţii Noastre irezistibile şi atotstãpânitoare. Am chemat apoi la viaţã o nouã creaţie, ca semn al graţiei Noastre faţã de oameni. Eu sunt, cu adevãrat Cel Atotdarnic, Cel dintru Început.
Aceasta este Ziua în care lumea nevãzutã strigã: „Mare este binecuvântarea ta, pãmântule, cãci tu ai fost fãcut scãunaşul Dumnezeului Tãu şi ai fost ales ca sediu al tronului Sãu mãreţ.” Împãrãţia gloriei exclamã: „Fie ca viaţa mea sã fie sacrificatã pentru tine cãci Cel ce este Iubitul Celui Atotmilostiv şi a statornicit suveranitatea pe tine prin puterea Numelui Sãu care a fost fãgãduit tuturor celor ce au fost în trecut cât şi celor ce vor fi în viitor.” Aceasta este Ziua în care toate lucrurile înmiresmate şi au luat parfumul din mireasma hainei Mele o hainã care şi a rãspândit parfumul asupra întregii creaţii. Aceasta este Ziua în care apele înspumate ale vieţii veşnice se revarsã din Voinţa Celui Atotândurãtor. Grãbiţi vã sã veniţi cu inimile şi sufletele voastre şi beţi pe sãturate, o, voi cete din înãlţimi!
Spune: El este Cel ce este Manifestarea Celui ce este Necunoscutul, Nevãzutul Nevãzuţilor. O de ai putea înţelege! El este Cel care a dezvãluit în faţa voastrã piatra preţioasã ascunsã. O, de aţi cãuta o! El este Cel Iubit de tot ce a existat în trecut şi va exista în viitor. O, de v aţi pune nãdejdea în El şi v aţi îndrepta inimile spre El!
Am auzit glasul pledoariei tale, o, Panã şi ţi am iertat tãcerea, dar oare ce te a tulburat într atât?
Încântarea datoratã prezenţei Tale, o, Preaiubitul tuturor lumilor m a cuprins şi m a vrãjit.
Ridicã te şi proclamã în faţa întregii creaţii vestea cã El, Cel Atotmilostiv Şi a îndreptat paşii spre Ridvan şi a intrat în el. Cãlãuzeşte i apoi pe oameni spre grãdina desfãtãrii pe care Dumnezeu a fãcut o Tronul Paradisului Sãu. Te am ales ca sã fii trâmbiţa noastrã cea mai puternicã, al cãrui sunet trebuie sã vesteascã învierea întregii omeniri.
Spune: Acesta este Paradisul pe ale cãrui frunze vinul cuvântãrii şi a imprimat mãrturia: „Cel ce a fost ascuns privirii oamenilor, a fost revelat, încins cu suveranitate şi putere!” Acesta este Paradisul al cãrui foşnet de frunze vesteşte: „O, voi locuitori ai cerurilor şi ai pãmântului! A apãrut ceea ce n a apãrut niciodatã în trecut. Cel ce din veci de veci şi a tãinuit chipul în faţa creaţiei, a venit acum.” Din murmurul brizei care adie printre ramurile Paradisului se aude strigãtul: „Cel ce este Domnul suprem al universului a fost revelat. Împãrãţia este a lui Dumnezeu”, iar şuvoaiele apelor şoptesc: „Toţi ochii se bucurã cãci Cel pe care nimeni nu L a zãrit, ale cãrui taine nimeni nu le a cunoscut, a ridicat vãlul gloriei, a dezvãluit chipul frumuseţii.”
Din acest Paradis şi din înãlţimile lãcaşurilor Sale cele mai mãreţe, Slujitoarele Cerului au strigat cu putere: „Bucuraţi vã voi cei ce locuiţi în sferele înalte, cãci în numele Celui Atotslãvit, degetele Celui dintru Început trag Clopotul cel Mare în inima cerurilor. Mâinile Bunãtãţii au oferit tuturor cupa vieţii veşnice. Apropiaţi vã şi beţi pe sãturate. Beţi cu o bucurie sãnãtoasã, voi ce sunteţi încarnarea dorului pãtimaş!”
Aceasta este Ziua în care Cel ce a Revelat numele lui Dumnezeu a ieşit din Tabernacolul gloriei şi a proclamat în faţa tuturor celor din ceruri şi de pe pãmânt: „Lãsaţi de o parte cupele Paradisului şi toatã apa dãtãtoare de viaţa pe care o conţin, cãci iatã poporul lui Bahá a intrat în sãlaşul fericit al Prezenţei Divine şi a bãut vinul reuniunii din cupa frumuseţii Domnului lor, Atotstãpânitorul, Cel Preaînalt.”
Uitã lumea creaţiei, O, Panã, şi întoarce te spre faţa Domnului tãu, Domnul tuturor numelor. Împodobeşte apoi lumea cu darul favorurilor Domnului tãu, Regele zilelor eterne. Cãci noi simţim mireasma Zilei în care El, care este dorinţa tuturor naţiunilor, a revãrsat asupra împãrãţiilor celor vãzute şi nevãzute splendoarea luminii numelor Sale preamãrite, învãluindu le în razele fãcliilor favorurilor sale pline de har. Aceste favoruri nimeni nu le poate aprecia decât El, care este Protectorul omnipotent al întregii creaţii.
Nu privi creaturile lui Dumnezeu decât cu ochii bunãvoinţei şi îndurãrii, cãci providenţa Noastrã iubitoare a pãtruns toate lucrurile create, iar harul Nostru a cuprins cerul şi pãmântul. Aceasta este Ziua în care adevãraţii slujitori ai lui Dumnezeu se mpãrtãşesc din apele dãtãtoare de viaţã ale reuniunii, Ziua în care cei ce sunt aproape de El pot bea din râul blând al nemuririi şi toţi cei ce cred în unitatea Sa pot bea din vinul prezenţei Sale. Toate acestea prin recunoaşterea Celui ce este Ţelul cel mai Înalt şi Ultim al tuturor, prin care Limba Maiestãţii şi Gloriei a lansat chemarea: „Îpãrãţia este a Mea. Eu Însumi sunt, prin dreptul acordat de Mine, Stãpânul ei.”
Încântã inimile oamenilor prin chemarea Celui ce este El singur Cel Iubit. Spune: Aceasta este vocea lui Dumnezeu, de i aţi da ascultare. Acestea sunt zorile Revelaţiei lui Dumnezeu, de aţi cunoaşte o. Acesta este locul de unde a rãsãrit Cauza lui Dumnezeu, de aţi recunoaşte o. Acesta este izvorul poruncii lui Dumnezeu, de aţi aprecia o aşa cum se cuvine. Aceasta este tainã evidentã şi totodatã ascunsã. O de aţi înţelege o popoare ale lumii! Lepãdaţi va, în numele Meu, care transcende toate celelalte nume, de toate lucrurile pe care le posedaţi şi cufundaţi vã în acest ocean în ale cãrui adâncimi stau ascunse perlele înţelepciunii şi ale cuvântului, un ocean care tãlãzuieşte în numele Meu, Cel Atotmilostiv. Astfel vã instruieşte Cel la care se aflã Cartea Mamã.
Cel Preaiubit a venit. În mâna Lui dreaptãeste Vinul pecetluit al numelui Sãu. Ferice de omul care se întoarce spre El şi bea din plin şi exclamã: „Lãudat fii Tu, Revelatorul semnelor lui Dumnezeu!” Pe dreptatea Celui Atotputernic! Toate lucrurile ascunse au fost revelate prin puterea adevãrului. Toate favorurile lui Dumnezeu ne au fost trimise din prea înalturi ca semn al harului Sãu. Apele vieţii veşnice au fost dãruite din plin oamenilor . Fiecare cupã în parte a fost oferitãtuturor de mâna Celui Preaiubit. Apropie te, nu şovãi, chiar de ar fi pentru o singurã clipã.
Fericiţi cei ce s au înãlţat pe aripile detaşãrii şi au ajus la treapta care, potrivit poruncii lui Dumnezeu, dominã întreaga creaţie pe care nici închipuirile deşarte ale celor învãţaţi, nici mulţimile de pe pãmânt nu au reuşit sã i îndepãrteze de Cauza Sa. Care dintre voi, o oameni, este gata sã renunţe la lume şi sãse apropie de Dumnezeu, Domnul tuturor numelor? Unde poate fi gãsit acela care, prin puterea numelui Meu a depãşit toate lucrurile create, care se va lepãda de lucrurile pe care oamenii le posedã şi se va ţine cu tãrie de ceea ce Dumnezeu, Cunoscãtorul celor nevãzute şi vãzute, i a poruncit sã respecte? Astfel s a dezvãluit oamenilor dãrnicia Lui, a fost confirmatã mãrturia Lui, iar dovada Lui a strãlucit la Orizontul milostivirii. Mare este rãsplata pe care o va primi cel ce a crezut şi a exclamat: „Lãudat fii Tu, Preaiubitul tuturor lumilor! Preamãrit fie numele Tãu, o Tu Dorinţã a oricãrei inimã care înţelege!” Bucurã te şi veseleşte te, o popor al lui Bahá, amintindu ţi de ziua fericirii supreme, Ziua în care limba Celui dintru Început a vorbit, când a plecat din Casa Sa spre locul din care a revãrsat asupra întregii creaţii splendorile numelui Sãu, Cel Atotmilostiv. Dumnezeu Ne e martor. Dacã ar fi sã revelãm secretele ascunse ale acelei Zile, toţi cei ce locuiesc pe pãmânt sau în ceruri ar pierde cunoştinţa şi ar muri, în afarã de acei pe care Dumnezeu, Atotputernicul, Atotştiutorul, Atotînţeleptul vrea sã i pãzeascã.
Atât de puternic este efectul cuvântului lui Dumnezeu asupra Celui ce este Revelatorul dovezilor Sale de netãgãduit încât Pana Sa nu mai poate scrie. Cu aceste cuvânte încheie El Tableta Sa: „Nu existã alt Dumnezeu în afarã de Mine, Cel Preaslãvit, Cel Preaputernic, Cel Desãvârşit, Atotştiutorul.”
-~-XV. Pana Revelaţiei exclamã: „În Ziua aceasta Împãrãţia este a lui Dumnezeu!” Limba Puterii proclamã: „În aceastãZi întreaga suveranitate este într adevãr cu Dumnezeu!” Fenixul din înãlţimi vesteşte de pe Ramura nemuritoare: „Slava a tot ce e mãreţ aparţine lui Dumnezeu, Cel Neasemuit, Atotbiruitorul!” Porumbelul Mistic, din lãcaşul fericit, în veşnicul Paradis, proclamã: „Izvorul întregii dãrnicii vine, în aceastã Zi, de la Dumnezeu, Unicul, Atotiertãtorul!” Pasãrea Tronului îşi înalţã trilurile din tainiţa sfinţeniei: „În aceastãZi, dominaţia Supremã trebuie atribuitã numai lui Dumnezeu, Cel Fãrã de Seamãn, Cel Neegalat, Cel Preaputernic, Atotcuceritorul!” Esenţa lãuntricã a tot ce a fost creat mãrturiseşte prin toate lucrurile: „Toatã îndurarea se revarsã în aceastã Zi de la Dumnezeu, Cel ce nu poate fi comparat sau asociat cu nimeni, Protectorul Suprem al tuturor oamenilor, Cel ce tãinuieşte pãcatele lor!” Chintesenţa Gloriei şi a înãlţat glasul deasupra capului Meu şi strigã din tãri pe care nici o panã şi nici o limbã nu o pot descrie în vreun fel: Dumnezeu mi este martor! El, Cel ce existã din Veşnicie a venit, înveşmântat în maiestate şi putere. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El, Atotslãvitul, Atotputernicul, Cel Preaînalt, Atotînţeleptul, Atotpãtrunzãtorul, Atotvãzãtorul, Cel ce aflã toate, protectorul Suprem, Izvorul luminii veşnice!„ O Slujitorul Meu, care ai cãutat bunãvoinţa lui Dumnezeu şi ai rãmas credincios iubirii Lui în Ziua când toţi L au pãrãsit în afarã de cîţiva înzestraţi cu introspecţie! Fie ca Dumnezeu, prin harul Sãu, sã te rãsplãteascã cu daruri generoase, nepieritoare şi veşnice pentru cã tu L ai cãutat în Ziua în care ochii celorlalţi erau orbiţi. Aflã cã dacã am revela în faţa ta numai un strop din puhoaiele care, din porunca lui Dumnezeu şi prin mâna celor rãi şi invidioşi, s au abãtut asupra Noastrã ai plînge cu lacrimi amare şi ai jeli zi şi noapte starea Noastrã. O de s ar gãsi un suflet cinstit, înzestrat cu discernãmânt care sã poatã recunoaşte minunile acestei Revelaţii minuni care proclamã suveranitatea lui Dumnezeu şi mãreţia puterii Sale. Dacã un astfel de om s ar ridica şi numai de dragul lui Dumnezu, ar admonesta poporul, în particular şi în public, ca sã se ridce şi sã vinã în ajutorul acestui Nedreptãţit, pe care cei rãi L au prigonit atât de crunt.
Îmi pare cã aud glasul Sfântului Duh strigând în spatele Meu: Schimbã tema şi tonul pentru ca inima celui ce şi a îndreptat privirea spre tine sã nu se întristeze. Spune: Prin graţia lui Dumnezeu şi puterea Sa, Eu nu am cerut ajutorul nimãnui în trecut şi nici în viitor nu l voi cere. El este Cel ce m a ajutat, prin puterea adevãrului, în timpul surghiunului Meu în Iraq, El este Cel care Mi a acordat Protecţia Sa într o vreme când neamurile pãmântului mã combãteau. El este Cel care Mi a dat putinţa sã pãrãsesc oraşul învestindu mã cu o maiestate pe care cu toţii trebuie s o admitã în afarã de cei rãu voitori şi renegaţii.
Spune: Armata Mea este încrederea în Dumnezeu; poporul Meu, tãria credinţei Mele în El. Iubirea Mea este stindardul Meu, iar tovarãşul Meu este amintirea de Dumnezeu, Domnul Suprem al tuturor, Atotputernicul, Atotslãvitul, Cel Necondiţional.
Ridicã te, tu cãlãtor pe cãrãrile iubirii de Dumnezeu şi sprijinã Cauza Sa. Spune: Nu faceţi negoţ cu acest Tânãr, o voi oameni, schimbându L pe deşertãciunile acestei lumi sau pe deliciile cerurilor. Pe dreptatea unicului Dumnezeu adevãrat! Un fir de pãr de pe capul Lui întrece tot ce existã în cer sau pe pãmânt. Feriţi vã de a cãdea în ispita de a vã despãrţi de El, o voi oameni, de dragul aurului şi argintului pe care îl posedaţi. Fie ca dragostea lui sã fie tainuiţa comorii sufletului vostru pentru Ziua când numai El va fi spre folosul vostru, în ziua când fiecare coloanã se va cutremura, când pielea se va încreţi de groazã, când toate privirile se vor întoarce în sus pline de spaimã. Spune: O voi oameni! Temeţi vã de Dumnezeu şi nu vã întoarceţi cu dispreţ de la Revelaţia Sa. Închinaţi vã cu faţa la pãmânt în faţa lui Dumnezeu şi aduceţi i laude în timpul zilei şi în timpul nopţii.
Fie ca sufletul tãu sã strãluceascã în vâlvãtaia flãcãrii acestui foc nemuritor care arde în inima lumii în aşa fel încât apele întregului univers sã nu poatã înãbuşi ardoarea lui. Vorbeşte apoi despre Domnul tãu pentru a mustra pe cei nepãsãtori dintre slujitorii Noştri prin cuvântele tale, şi pentru a bucura inimile celor drepţi.
-~-XVI. Spune: O voi oameni! Aceasta este o zi neasemuitã. Fãrã de asemãnare trebuie, deci, sã fie şi limba care preamãreşte Dorinţa tuturor naţiunilor şi fãrã de seamãn trebuie sã fie şi fapta care aspirã sã fie acceptabilã în ochii Lui. Intreaga specie umanã a dorit aceastã zi, pentru ca poate el împlineascã ceea ce se cuvine treptei sale şi este demn de destinul sãu. Ferice de omul pe care treburiele lumeşti nu l au putut împiedeca sã L recunoascã pe Acela care este Domnul tuturor lucrurilor.
Atât de oarbã a ajuns inima omeneascã încât nici decompunerea oraşului, nici muntele ce se preface în praf, nici despicarea pãmântului nu o poate scoate din toropealã. Aluziile fãcute în Scripturi au fost dezvãluite, semnele arãtate acolo au fost revelate, iar chemarea profeticã a rãsunat fãrã încetare. Şi totuşi cu toţii, în afarã de cei pe care Dumnezeu a binevoit sã i cãlãuzeascã, sunt cuprinşi de beţia nepãsãrii!
Fii martor cum zi de zi calamitãţile se abat asupra lumii şi suferinţele ei se adâncesc în mod continuu. Din clipa când a fost revelatã Súriy i Ra'ís (Tableta cãtre Ra'ís) şi pânã în ziua de astãzi nici lumea nu s a liniştit, nici inimile oamenilor n au gãsit pace. Uneori a fost tulburatãde conflicte şi dispute, alteori zguduite de rãzboaie; astfel a cãzut victimã unor boli cronice, boli se apropie de stadiul când numai existã speranţã de vindecare pentru cã doctorul autentic este împiedecat sã administreze leacul, în timp ce unor vraci lipsiţi de pricepere li se acordã încredere şi li se dã deplinã libertate de acţiune... Pulberea rãsvrãtirii a întunecat inimile oamenilor şi i a orbit. Nu va trece mult şi ei îşi vor da seama de consecinţele faptelor comise în Ziua lui Dumnezeu. Iatã cum vã previne Cel ce aflã toate precum i a fost poruncit de Cel Preaputernic, de Cel Omnipotent.
-~-XVII. În Numele Celui ce este Vestea Cea Mare! Cel Atotmilostiv a venit învestit cu o suveranitate neîndoielnicã. Cumpãna a fost stabilitã şi toţi cei ce trãiesc pe pãmânt au fost adunaţi. Trâmbiţa a sunat şi toţi ochii privesc în sus cu groazã, inimile tuturor ce se aflã în cer sau pe pãmânt s au cutremurat, în afarã de cei cãrora suflul versurilor lui Dumnezeu le a dat viaţã şi care s au detaşat de toate lucrurile.
Aceasta este Ziua în care pãmântul va proclama vestea sa. Nelegiuţii sunt povara lui, de aţi înţelege acest lucru. Luna închipuirilor deşarte a fost despicatã, iar cerul s a acoperit de fum. Vedem cã oamenii sunt la pãmânt, cuprinşi de teamã în faţa Domnului Omnipotent, Cel Preaputernic. Crainicul a strigat, iar oamenii au fost împrãştiaţi în toate vânturile, atât de mare a fost furia mâniei Sale. Oamenii mîinii stângi ofteazã şi bocesc. Cei din dreapta sa sãlãşluiesc în locaşuri sublime: ei beau din Vinul vieţii, dat de mâna Celui Atotîndurãtor şi sunt cu adevãrat fericiţi.
Pãmântul s a cutremurat şi munţii s au prãbuşit, iar îngerii au apãrut în faţa Noastrã în cete. Cei mai mulţi oameni sunt ameţiţi în beţia lor, iar pe feţele lor se vãd semnele mâniei. Şi astfel i am adunat laolaltã pe nelegiuţi. Îi vedem repezindu se spre idolii lor. Spune: Nimeni nu va fi sigur în aceastã Zi în faţa poruncii lui Dumnezeu. Aceasta este într adevãr o Zi a durerii. Le arãtãm pe acei care i au adus pe cãi greşite. Ei îi vãd şi totuşi nu i recunosc cãci ochii lor sunt tulburi; sunt cu adevãrat orbi. Dovezile lor sunt calomniile pe care le au rostit, dar calomniile lor sunt osândite de Dumnezeu, Ajutorul în Pericol, Cel de Sine Stãtãtor. Satana a stârnit în inimile lor ce i rãu şi ei îndurã chinuri pe care nimeni nu le poate înlãtura. Ei se grãbesc spre cei pãcãtoşi, ducând cu ei cartea în care sunt înscrişi cei nelegiuţi. Iatã cum sunt faptele lor.
Spune: Cerurile au fost strânse, iar pãmântul se aflãprins în mâna Lui. Cei corupţi au fost apucaţi de pãr şi totuşi încã nu înţeleg. Ei beau o apã infectatã şi nu şi dau seama. Spune: Chemarea a fost lansatã şi oamenii au ieşit din morminte şi privesc în jurul lor. Unii s au grãbit sã ajungã la curtea lui Dumnezeu cel Îndurãtor, alţii au cãzut cu faţa în jos şi au ajuns în iad, iar alţii sunt pierduţi şi înspãimântaţi. Versurile lui Dumnezeu au fost revelate, dar ei n au vrut sã ştie de ele. Dovezile s au manifestat, dar ei nu ţin seama de ele. Şi când vãd faţa Celui Atotmilostiv, ei se întristeazã şi cautã sã se distreze. Ei se grãbesc spre Focul Iadului, crezând cã merg spre luminã. Departe de Dumnezeu fie ceea ce îşi închipuie ei! Spune: Fie cã vã bucuraţi, fie cã vã mâniaţi, cerurile s au despicat şi Dumnezeu a coborât, învestit cu o suveranitate radioasã. Toate lucrurile create exclamã: „Împãrãţia este a lui Dumnezeu, Atotputernicul, Atotştiutorul, Atotînţeleptul.”
Aflã apoi, cã am fost aruncaţi într o închisoare cumplitã şi cã suntem înconjuraţi de oştile tiraniei ca urmare a ceea ce au urzit mâinile necredincioşilor. Dar bucuria din care a gustat Tânãrul este de aşa naturã încât nici o bucurie pãmânteascã nu se poate compara cu ea. Pe Dumnezeu! Nedreptãţile pe care le a suferit din partea prigonitorilor Sãi nu i pot îndurera inima, şi nici nu poate fi întristat de ascendenţa acelora care I au respins adevãrul.
Spune: Suferinţa este unul din orizonturile Revelaţiei Mele. Luceafãrul Harului strãluceşte deasupra lui şi radiazã o luminã pe care nici norii deşertãciunilor omeneşti, nici închipuirile vane ale agresorului nu o pot întuneca.
Mergi pe urmele paşilor Domnului tãu şi aminteşte-ţi de slujitorii Sãi, aşa cum El îşi aminteşte de tine şi nu te lãsa abãtut din cale nici de gãlãgia stârnitã de cei nepãsãtori, nici de sabia duşmanilor. Rãspândeşte pânã departe mireasma Domnului tãu şi nu şovãi nici o clipã sã i slujeşti Cauza. Se apropie Ziua când victoria Domnului tãu, Atotiertãtorul, Cel Preageneros va fi proclamatã.
-~-XVIII. Spune: Am trimis apele cuvântului Divin de la tronul Nostru pentru ca ierburile fragede ale înţelepciunii şi înţelegerii sã rãsarã din pãmântul inimii voastre. Oare nu veţi fi recunoscãtori? Cei ce refuzã sã L adore pe Domnul lor vor fi dintre cei lepãdaţi. Şi oricât de des sunt recitate versurile Noastre în faţa lor, ei continuã sã şi arate cu trufie dispreţul şi sã încalce în mod grosolan legea Sa fãrã sã şi dea seama de acest lucru. Cât priveşte pe cei ce n au crezut în El, ei vor fi acoperiţi de un fum negru. „Ceasul” lor a sunat, iar ei se distreazã. Sunt traşi de pãr şi nu şi dau seama.
Ceea ce trebuia sã se întâmple, s a întâmplat dintr odatã, şi iatã i cum fug! Inevitabilul a devenit realitate; fii martor cum îi întorc spatele! Aceasta este Ziua în care fiecare om va fugi de El însuşi şi cu atât mai mult de cei de o seamã cu el; de aţi înţelege acest lucru. Spune: Pe Dumnezeul meu! Chemarea trâmbiţei a rãsunat şi iatã cã omenirea s a prãbuşit în faţa noastrã! Crainicul a strigat, iar Solul şi a înãlţat glasul, spunând: „Împãrãţia este a lui Dumnezeu, Cel Preaputernic, Ajutorul în pericol, Cel de Sine Stãtãtor.”
Aceasta este Ziua în care toţi ochii se vor ridicã înspãimântaţi spre ceruri, Ziua în care inimile tuturor locuitorilori pãmântului se vor cutremura, în afarã de cei pe care Domnul tãu, Atotştiutorul, Atotînţeleptul voieşte sã i mântuiascã. Toate feţele s au întunecat, afarã de cei cãrora Dumnezeul Îndurãrii le a dat o inimã strãlucitoare. Ameţiţi sunt ochii acelor oameni care au refuzat fãţiş sã priveascã faţa lui Dumnezeu, Cel Atotslãvit, Cel Atotlãudat.
Spune: Nu aţi citit Coranul? Citiţi l, poate veţi gãsi adevãrul cãci aceastã Carte reprezintã, într adevãr, Cãrarea cea Dreaptã. Este Calea lui Dumnezeu pentru toţi cei din ceruri şi de pe pãmânt. Chiar dacã nu aţi ţinut seama de Coran, Bayánul nu L puteţi considera a fi departe de voi. Iatã l deschis în faţa ochilor voştri. Citiţi versetele sale pentru a nu mai comite ceea ce face ca ochii Mesagerilor lui Dumnezeu sãverse lacrimi amare.
Grãbiţi vã sã ieşiti din mormintele voastre. Cât timp vreţi sã mai dormiţi? A doua chemare de trâmbiţã a rãsunat. La cine vã uitaţi? Acesta este Domnul vostru, Dumnezeul Îndurãrii. Fiţi martori cum îi tãgãduiţi semnele! Pãmântul a fost zguduit de un cutremur puternic şi şi a aruncat povara. Nu admiteţi acest lucru? Spune: Nu vreţi sã recunoaşteţi cum munţii au devenit asemenea unor ghemotoace de lânã, cum oamenii au ajuns la impas confruntaţi cu maiestatea impunãtoare a Cauzei lui Dumnezeu? Fiţi martori cum casele lor au ajuns nişte ruine pustii, iar ei înşişi asemenea unor înecaţi.
Aceasta este Ziua în care Atotmilostivul a coborât în norii cunoaşterii, înveşmântat în suveranitate evidentã. El cunoaşte bine faptele oamenilor. Nimeni nu se poate îndoi de Slava Sa, de aţi înţelge acest lucru. Cerul fiecãrei religii a fost despicat, iar pãmântul înţelegerii omeneşti a crãpat iar îngerii lui Dumnezeu sunt vãzuţi cum coboarã. Spune: Aceasta este Ziua în care oamenii se înşealã reciproc; încotro vrei sã fugi? Munţii s au prãbuşit, cerurile au fost strânse, întreaga lume este prinsã în strânsoarea Sa, o de aţi înţelege. Cine vã poate apãra? Nimeni, pe Dumnezeu care este Atotmilostivul! Nimeni altul decât Dumnezeu, Atotputernicul, Atotslãvitul, Binefãcãtorul. Fiecare femeie care purta o povarã în pântecele ei a lepãdat o. Vedem oameni ameţiţi în aceastã Zi în care oameni şi îngeri au fost adunaţi laolaltã.
Spune: Existã vreo îndoialã în privinţa lui Dumnezeu? Iatã cã a coborât din cerul harului Sãu, învestit cu putere şi suveranitate. Existã vreo îndoialã în privinţa semnelor Sale? Deschideţi ochii şi priviţi la dovezile sale limpezi. Raiul se aflã în dreapta voastrã şi a fost adus aproape de voi, în timp ce flãcãrile iadului au fost înteţite. Priviţi la flãcãrile sale mistuitoare. Grãbiţi vã sã intraţi în Rai ca un semn al îndurãrii Noastre faţã de voi şi beţi vinul vieţii din mâinile Celui Atotmilostiv.
Beţi cu bucurie, o popor al lui Bahá. Voi sunteţi, într adevãr dintre aceia care vor fi mulţumiţi. Iatã ce au dobândit cei care s au apropiat de Dumnezeu. Aceasta este apa curgãtoare care v a fost fãgãduitã în Coran şi mai târziu în Bayán, ca o recompensã din partea Domnului vostru, Dumnezeul Milostivirii. Fericiţi cei ce beau din ea.
O slujitorul Meu care ţi ai întors faţa spre Mine! Adu mulţumiri lui Dumnezeu pentru cã ţi a trimis în închisoare, din înãlţimi, aceastã Tabletã pentru ca sã aminteşti oamenilor Zilele Domnului, Cel Atotslãvit, Cel Atotştiutor. Astfel am stabilit pentru tine, cu apele înţelepciunii şi cuvântului Nostru, temelia credinţei tale. Cu adevãrat, aceasta este apa pe care a fost ridicat tronul Domnului tãu. „Tronul Sãu era înãlţat pe ape.” Cugetã la aceasta în inima ta, ca sã i pricepi înţelesul. Spune: Preamãrit fie Dumnezeu, Domnul tuturor lumilor.
-~-XIX. Pentru orice inimã luminatã şi sensibilã este evident cã Dumnezeu, Esenţa necunoscutã, Fiinţa Divinã este mult peste orice atribut omenesc cum sunt existenţa corporalã, urcarea şi coborârea, progresul şi regresul. Departe de Gloria Sa este posibilitatea ca gura omeneascã sã L poatã slãvi aşa cum se cuvine sau ca inima umanã sã poatã înţelege misterul sãu. El este şi a fost dintotdeauna învãluit în eternitatea strãveche a Esenţei Sale şi va rãmâne în veci de veci ascuns privirii oamenilor în Realitatea Sa. „Nici o imagine nu L cuprinde pe El, dar El cuprinde toate imaginile; El este Cel Subtil, Cel Atotpãtrunzãtor”...
Uşa cunoaşterii Celui dintru Început este închisã pentru toate fiinţele. De aceea potrivit cuvântelor Sale: „Harul Sãu este mai mare decât toate lucrurile; harul Meu le cuprinde pe toate”, izvorul harului nemãrginit a fãcut ca aceste luminoase Pietre Preţioase ale Sfinţeniei sã aparã din imperiul spiritului în forma nobilã a templului uman şi sãse dezvãluie tuturor oamenilor pentru ca sã reveleze lumii misterele Fiinţei Inalterabile şi sã vesteascã despre subtilitãţile Esenţei Sale nepieritoare.
Aceste oglinzi sfinţite, aceste Aurori ale strãvechii glorii sunt exponenţii pe pãmânt ai Celui ce este Sfera centralã a universului, esenţa sa şi scopul sãu ultim. De la El vin cunoştinţele şi puterea lor; de la El provine suveranitatea lor. Frumuseţea chipului lor este doar o reflectare a imaginii Sale, iar revelaţia lor, un semn al gloriei Sale nepieritoare. Ei sunt comorile cunoştinţelor Divine şi Împuterniciţii înţelepciunii cereşti. Prin ei se transmite un har infinit şi prin ei se reveleazã o Luminã care nu se poate stinge niciodatã... Aceste Tabernacole ale Sfinţeniei, aceste Oglinzi Primordiale care reflectã lumina unei glorii veşnice sunt doar expresia Celui ce este Invizibilul Invizibililor. Prin revelaţia acestor Pietre Preţioase ale virtuţii Divine, sunt dezvãluite toate numele şi atributele lui Dumnezeu cum sunt cunoaşterea şi puterea, suveranitatea şi dominaţia, mila şi înţelepciunea, slava, dãrnicia şi harul.
Aceste atribute ale lui Dumnezeu nu sunt şi nu vor fi niciodatã acordate anumitor profeţi, în mod special, fãrã a fi acordate altora. Nu, toţi Profeţii lui Dumnezeu, Mesagerii Sãi aleşi, binecuvântaţi şi sfinţi sunt, fãrã excepţie, purtãtorii numelui Sãu şi întruchipãri ale atributelor Sale. Ei se deosebesc numai în ce priveşte intensitatea revelaţiei lor şi tãria diferitãa luminii lor. Dupãcum a revelat El: „Am fãcut astfel încât unii dintre Apostoli sã i întreacã pe alţii.”
Este, deci limpede şi evident cã înãuntrul tabernacolelor acestor Profeţi şi Aleşi ai lui Dumnezeu, lumina numelor Sale infinite şi a atributelor Sale preamãrite s a reflectat, chiar dacã lumina unora dintre aceste atribute este sau nu este dezvãluitã ochilor oamenilor şi în afara acestor temple luminoase. Faptul cãun anumit atribut al lui Dumnezeu n a fost revelat în exterior de aceste Esenţe ale Detaşãrii, nu înseamnã câtuşi de puţin cã aceste Aurori ale atributelor lui Dumnezeu şi Tainiţele numelor Sale sacre nu le posedã în realitate. În consecinţã aceste Suflete luminate, aceste Chipuri minunate au fost în totalitatea lor înzestrate cu toate atributele lui Dumnezeu, cum sunt suveranitatea, stãpânirea şi altele de acest fel, chiar dacã în aparenţã ei erau lipsiţi de orice maiestate pãmânteascã....
-~-XX. Aflã cã în mod neîndoios Cel Nevãzut nu poate încarna în nici un fel Esenţa Sa şi nu o poate revela oamenilor. El este şi a fost dintotdeauna înãlţat mult peste tot ce poate fi povestit sau perceput. Din lãcaşul ascuns al gloriei Sale, glasul Sãu proclamã fãrã încetare: „Cu adevãrat Eu sunt Dumnezeu; nu existã alt Dumnezeu în afarã de Mine, Atotştiutorul, Atotînţeleptul. M am manifestat în faţa oamenilor şi L am trimis pe Acela care este Aurora semnelor Revelaţiei Mele. Prin El am fãcut ca întreaga creaţie sã aducã mãrturie cã nu existã alt Dumnezeu decât El, Cel Incomparabil, Cel Atotştiutor, Cel Atotînţelept.” Cel ce este în veci de veci ascuns de ochii oamenilor nu poate fi cunoscut decât prin Manifestarea Sa, iar Manifestarea Sa nu poate aduce o dovadã mai mare a adevãrului Misiunii Sale decât dovada propriei Sale Persoane.
-~-XXI. O Salmán! Uşa cunoaşterii Celui dintru Început a fost dintotdeauna şi va fi pe vecie închisã oamenilor. Nici o înţelegere omeneascã nu va dobândi acces la curtea Sa sfântã. Ca o dovadã a milei Sale şi ca semn al bunãtãţii Sale duioase, El a revelat oamenilor Luceferii cãlãuzirii sale divine, Simbolurile unitãţii Sale divine şi a hotãrât ca cunoaşterea acestor Fiinţe sacre sã fie identicã cu cunoaşterea propriului Sãu Eu. Oricine îi recunoaşte pe ei, L a recunoscut pe Dumnezeu. Oricine ascultã de chemarea lor, a ascultat Glasul lui Dumnezeu Însuşi şi oricine mãrturiseşte întru adevãrul Revelaţiei lor, a mãrturisit întru adevãrul lui Dumnezeu Însuşi. Oricine îşi întoarce faţa de la ei, şi a întors faţa de la Dumnezeu şi oricine nu crede în ei, nu crede în Dumnezeu. Fiecare dintre ei este Calea lui Dumnezeu care leagã aceastã lume cu Împãrãţia Înãlţimilor şi Stindardul Adevãrului Sãu pentru toţi cei din Împãrãţia cerurilor şi cea a pãmântului. Ei sunt Manifestãrile lui Dumnezeu printre oameni, dovezile Adevãrului Sãu şi semnele gloriei Sale.
-~-XXII. Împuterniciţii lui Dumnezeu sunt revelaţi oamenilor de pe pãmânt ca Exponenţii unei noi Cauze şi ca Revelatorii unui nou Mesaj. Dat fiind cã aceste Pãsãri ale tronului ceresc sunt trimise toate din înãlţimile cerului Voinţei lui Dumnezeu şi deoarece toate se ridicã pentru a proclama Credinţa Sa irezistibilã, ei sunt consideraţi ca un singur suflet şi aceeaşi persoanã. Pentru cã ei toţi beau din aceeaşi Cupã a iubirii de Dumnezeu şi toţi se împãrtãşesc din rodul aceluiaşi pom al Unitãţii.
Aceste Manifestãri ale lui Dumnezeu au fiecare un dublu rang. Unul este rangul abstracţiunii pure şi al unitãţii esenţiale. Din acest punct de vedere dacã le dai acelaşi nume şi consideri cã au aceleaşi atribute nu te ai abãtut de la adevãr. Dupã cum a revelat El: „Nu facem nici o deosebire între Mesagerii Sãi”. Cãci Ei toţii cheamã locuitorii pãmântului sã recunoascã unitatea lui Dumnezeu şi le vestesc Kawtharul harului şi dãrniciei infinite. Ei toţii sunt învestiţi cu roba prorocirii şi cinstiţi cu haina slavei. De aceea Mahomed, Punctul Coranului, a revelat: „Eu sunt toţi Profeţii”. El a mai spus: „Eu sunt primul Adam, Noe, Moise şi Isus”. Afirmaţii similare au fost fãcute de Imámul `Alí. Declaraţii ca cele de mai sus, care vestesc unitatea esenţialãa acestor Exponenţi ai Unitãţii, au pornit şi de la Izvoarele cuvântului nemuritor al lui Dumnezeu şi de la Tainiţele Pietrelor Preţioase ale cunoaşterii Divine şi au fost înscrise în Scripturi. Aceste Chipuri sunt legatarii Poruncii Divine şi Aurorele Revelaţiei Sale. Aceastã Revelaţie este deasupra vãlurilor pluralitãţii şi exigenţelor numãrului. Astfel El spune: „Cauza Noastrãeste una Singurã”. Deoarece Cauza este una şi aceeaşi, Exponenţii ei trebuie sã fie şi Ei unul şi acelaşi. Astfel Imámii credinţei musulmane, aceste lãmpi ale certitudinii, au spus: „Mahomed este primul, Mahomed este ultimul, Mahomed este totul.”
Este limpede şi evident cã toţi Profeţii sunt Templele Cauzei lui Dumnezeu care au venit îmbrãcaţi în diferite veşminte. Dacã vei cerceta cu ochi ageri, vei vedea cã sãlãşluiesc cu toţii în acelaşi tabernacol, cã se înalţã în acelaşi cer, şed pe acelaşi tron, rostesc aceleaşi cuvânte şi proclamã aceeaşi Credinţã. Atât de mare este unitatea acestor Esenţe ale Existenţei, aceste Fãclii ale splendorii infinite şi nemãsurate! De aceea dacã una din aceste Manifestãri ale Sfinţeniei proclamã: „Eu sunt întoarcerea tuturor Profeţilor, ”El spune adevãrul adevãrat. La fel, în toate Revelaţiile ce urmeazã întoarcerea Revelaţiei trecute este un fapt stabilit în mod neîndoielnic....
Celãlat rang este cel al deosebirii şi aparţine lumii creaţiei şi limitãrilor sale. Din acest punct de vedere, fiecare Manifestare a lui Dumnezeu are o individualitate distinctã, o misiune prescrisã în mod definit, o revelaţie predestinatã şi limitãri specifice. Fiecare din ele este cunoscutã sub un nume diferit, este caracterizatã printr un atribut deosebit, îndeplineşte o misiune precisã şi este învestit cu o Revelaţie distinctã. Dupã cum spune El: „Pe unii dintre Apostoli i am fãcut sã întreacã pe ceilalţi. Cu unii Dumnezeu a vorbit, pe alţii i a înãlţat şi slãvit, iar lui Isus, fiul Mariei, I am dat semne neîndoielnice şi L am întãrit cu Sfânttul Duh.”
Din cauza acestei deosebiri în rangul şi misiunea lor, cuvântele şi afirmaţiile care izvorãsc din aceste Surse ale cunoaşterii Divine par sã fie diferite şi divergente. Dimpotrivã, în ochii celor ce sunt iniţiaţi în misterele înţelepciunii Divine, toate cuvântele lor sunt, în realitate, numai expresia unui singur Adevãr. Dat fiind cã cei mai mulţi oameni n au ştiut sã aprecieze cum se cuvine acele ranguri la care ne am referit, ei sunt uluiţi şi descumpãniţi în faţa afirmaţiilor diferite ale acestor Manifestãri care în esenţã sunt una şi aceeaşi.
A fost dintotdeauna limpede cã toate aceste divergenţe în ce priveşte afirmaţiile se datoreazã diferenţei care existã între ranguri. Deci din punctul de vedere al unicitãţii şi al detaşãrii sublime, atribute ca Deitate, Divinitate, Unicitate Supremã şi Esenţã Lãuntricã au fost şi sunt aplicabile acestor Esenţe ale Existenţei deoarece ele toate se aflã pe tronul Revelaţiei Divine şi sunt stabilite în lãcaşul Tainei Divine. Prin apariţia lor s a manifestat Revelaţia lui Dumnezeu, iar prin chipul lor a fost revelatã Frumuseţea lui Dumnezeu. Astfel cuvântul lui Dumnezeu însuşi a fost auzit prin cuvântele rostite de aceste Manifestãri ale Fiinţei Divine.
Priviţi în lumina celui de al doilea rang rangul semnificaţiei lor, al deosebirii, al limitãrilor temporale, al caracteristicilor şi normelor ei manifestã o servitute totalã, o sãrãcie extremã şi o lepãdare de sine completã. Dupãcum spune El: „Eu sunt slujitorul lui Dumnezeu. Sunt doar un om ca voi.” ...
Dacã vreuna din Manifestãrile atotcuprinzãtoare ale lui Dumnezeu ar declara: „Eu sunt Dumnezeu”, El spune adevãrul, şi nu existã nici o îndoialã în aceastã privinţã. Cãci s a dovedit în diferite rânduri cã prin Revelaţia lor, prin atributele şi numele lor, Revelaţia lui Dumnezeu, numele şi atributele Sale sunt manifestate în faţa lumii. Astfel El a revelat: „Sãgeţile au fost ale lui Dumnezeu, nu ale Tale”. El mai spune: „Cu adevãrat, cei ce Ţi au jurat credinţã Ţie, I au jurat, în realitate, credinţã lui Dumnezeu. Iar dacã vreunul din ei ar face afirmaţia: ”Eu sunt Mesagerul lui Dumnezeu,” şi El ar spune adevãrul, adevãrul neîndoios. Astfel El spune: „Mahomed nu este tatãl niciunuia din voi, ci El este Mesagerul lui Dumnezeu.” Vãzuţi prin aceastã prizmã, ei sunt cu toţii Mesageri ai acelui Rege ideal, ai acelei Esenţe imuabile. Iar dacã cu toţii ar proclama: „Eu sunt Sigiliul Profeţilor,” ei spun, în realitate, numai adevãrul, nu existãnici cea mai micã umbrã de îndoialã în aceastã privinţã. Cãci ei sunt cu toţii doar o singurã persoanã, un suflet, un spirit, o fiinţã, o revelaţie. Ei sunt cu toţii manifestarea „Începutului” şi „Sfârşitului”, a „Celui Dintâi” şi a „Celui de pe Urmã”, a „Celui Vãzut” şi a „Celui Ascuns” cãci toate acestea ţin de Spiritul Spiritelor cel mai Lãuntric, de Eterna Esenţã a Esenţelor. Şi dacã ar spune: „Noi suntem slujitorii lui Dumnezeu”, şi acesta este un fapt evident şi indiscutabil. Cãci ei au fost revelaţi într o stare de servitute extremã, o servitute pe care nici un om nu o poate atinge. Astfel în momentele când aceste Esenţe ale Existenţei erau adânc cufundate în oceanele strãvechii şi veşnicei sfinţenii sau când s au înãlţat spre culmile tainelor Divine, ele au afirmat cã spusele lor sunt glasul Divinitãţii, Chemarea lui Dumnezeu Însuşi.
Dacã ochii discernãmântului ar fi deschişi, ei ar înţelege cã chiar în aceastã stare ei s au considerat complet aboliţi şi nonexistenţi în faţa Aceluia care este Cel Atotpãtrunzãtor, Cel Incoruptibil. Eu cred cã ei s au considerat ca nişte nulitãţi absolute, iar faptul cã au fost menţionaţi în acea Curte, ca o blasfemie. Cãci chiar un murmur şoptit al eului într o astfel de Curte este o dovadã de auto afirmare, de existenţã independentã. În ochii celor care au ajuns la aceastã Curte, chiar un asemenea gând este un pãcat cumplit. Cu cât mai cumplit ar fi pãcatul dacã altceva ar fi menţionat în aceastã Prezenţã, dacã inima omului, limba lui, mintea lui sau sufletul sãu ar fi preocupat de altceva decât de Cel Preaiubit, dacã ochii sãi ar privi alt chip decât frumuseţea Sa, dacã urechile sale s ar înclina spre o altã melodie decât a Glasului Sãu, dacã picioarele sale ar merge pe altã cale decât a Sa....
În virtutea acestui rang, ei au pretins a fi Glasul Divinitãţii şi a ceea ce este deopotrivã cu ea, iar în virtutea rangului de Mesageri, ei s au declarat Mesageri ai lui Dumnezeu. De fiecare datã ei au fãcut afirmaţii care erau conforme cu cerinţele momentului respectiv şi şi au atribuit Lor înşişi aceste declaraţii, declaraţii în a cãror razãse aflã imperiul Revelaţiei Divine şi imperiul creaţiei, domeniul Divinitãţii şi domeniul existenţei pãmânteşti. Astfel oricare ar fi afirmaţiile lor, fie cã aparţin imperiului Divinitãţii sau sunt fãcute în numele Domnului, al Profeţilor, al Mesagerilor, al Pãzitorului, al Apostolului, fie în numele Servitudinii, totul este adevãrat fãrãnici o umbrã de îndoialã. De aceea cele citate mai sus în sprijinul argumentelor Noastre trebuie cercetate cu atenţie pentru ca afirmaţiile divergente ale Manifestãrilor Celui Nevãzut şi ale Aurorelor Sfinţeniei sã înceteze sã tulbure sufletele şi sã descumpãneascã minţile
-~-XXIII. Priviţi la generaţiile trecute. Fiţi martori cum de fiecare datã când Luceafãrul dãrniciei Divine şi-a revãrsat lumina Revelaţiei Sale asupra lumii, oamenii din vremea Sa s-au ridicat împotriva Lui şi au tãgãduit adevãrul Lui. Cei ce erau consideraţi drept conducãtori ai oamenilor s-au strãduit întotdeauna sã-şi împiedice adepţii sã-şi întoarcã faţa spre El, Care este Oceanul bunãtãţii fãrã margini a lui Dumnezeu.
Luaţi aminte cum poporul, dând ascultare hotãrârii pronunţate de preoţii din vremea Sa, l-au aruncat pe Avraam, Prietenul lui Dumnezeu, în foc; cum Moise, care vorbea cu Cel Atotputernic, a fost învinuit cã era un mincinos şi un defãimãtor. Gândiţi-vã cum a fost tratat Isus, Duhul lui Dumnezeu - în ciuda blândeţii Sale fãrã margini şi a bunãtãţii Sale desãvârşite - de cãtre duşmanii Sãi. Atât de îndârjitã era pornirea Impotriva Lui, Esenţa Vieţii şi Domnul vãzutelor şi nevãzutelor, încât nu avea nici mãcar un loc unde sã-şi poatã odihni capul. El pribegea fãrã încetare dintr-un loc într-altul fãrã a avea un adãpost al Sãu. Cugetati la ce s-a întâmplat cu Mahomed, Sigiliul Profeţilor, fie ca vieţile tuturor sã-I fie aduse ca jertfã! Cât de mari au fost suferinţele pe care conducãtorii poporului evreu, precum şi idolatrii, I le-au pricinuit Lui, Care este Domnul suprem, pentru cã a proclamat unitatea lui Dumnezeu şi adevãrul Soliei Sale! În numele dreptãţii Cauzei Mele! Pana Mea suspinã şi toate lucrurile create varsã lacrimi amare în faţa suferinţelor pe care le-a partea acelora care au încãlcat Legãmântul lui Dumnezeu, au violat Testamantul Sãu, au respins dovezile Sale şi au pus la îndoialã semnele Sale. Îţi povestim cele întâmplate în vremuri trecute, poate vei putea înţelege.
Ai aflat cât de grele au fost suferinţele Profeţilor lui Dumnezeu, a Mesagerilor şi Aleşilor Sãi. Cugetã puţin asupra pricinilor şi temeiurilor unor astfel de prigoniri. Niciodatã, în nici o Dispensaţie, Profeţii lui Dumnezeu n-au scãpat de defãimãrile duşmanilor, de cruzimile asupritorilor, de acuzaţiile învãţaţilor din vremea lor care vorbeau deghizaţi în mantia cinstei şi a pietãţii. Zi şi noapte, au îndurat chinuri pe care nu le poate mãsura şi pricepe nimeni în afarã de Cel ce ştie, singurul Dumnezeu adevãrat - preamãritã fie slava Sa.
Priviţi-L pe acest Nedreptãţit. Deşi dovezi neîndoielnice mãrturisesc adevãrul Cauzei Sale; deşi prorocirile pe care El le-a fãcut, în modul cel mai desluşit cu putinţã, au fost împlinite; deşi, în ciuda faptului cã nu e socotit printre cei învãţaţi, ca fiind nepregãtit şi fãrã experienţã în disputele curente dintre preoţi, El a revãrsat asupra oamenilor mulţimea cunoştinţelor Sale de inspiraţie Divinã, totuşi aceastã generaţie a respins autoritatea sa şi s-a rãzvrãtit împotriva Lui. Cea mai mare parte a vieţii Lui, El a trecut prin grele încercãri, fiind prins în ghearele duşmanilor Sãi. Suferinţele Sale au atins acum punctul culminant în aceastã Închisoare chinuitoare în care a fost aruncat de asupritorii Sãi fãrã nici o îndreptãţire. Fie ca Dumnezeu sã-ţi dea o privire pãtrunzãtoare şi o inimã luminoasã ca sã poţi pricepe lucrurile care s-au întâmplat şi se mai întâmplã şi azi, şi meditând în inima ta sã recunoşti ceea ce cei mai mulţi dintre oameni n-au înţeles în Ziua aceasta. Fie ca Dumnezeu sã-ţi îngãduie sã inspiri mireasma dulce a Zilei Sale, sã te împãrtãşeşti din dãrnicia fãrã margini a harului Sãu, sã sorbi cu nesaţ, prin mãrinimia Lui, din Oceanul cel mai mare care Talãzuieşte in aceastã Zi în numele Strãvechiului Rege, şi sã rãmâi statornic şi de neclintit ca o stâncã întru apãrarea Cauzei Sale.
Spune: Slavã Ţie, cel Care i-ai fãcut pe toţi Sfinţii sã-şi mãrturiseascã neputinţa în faţa multiplelor revelaţii ale puterii Tale şi pe fiecare Profet sã-şi recunoascã nimicnicia în faţa strãlucirii slavei Tale veşnice. Te implor în numele Tãu, care a deschis porţile Cerului şi a fãcut sã tresalte de bucurie Oştirile cereşti, sã-mi dai putinţa sã Te servesc în aceastã Zi, şi sã mã întãreşti ca sã pot împlini ceea ce Tu ai poruncit în Cartea Ta. Tu ştii, O Domnul meu, ce este în mine, dar eu nu ştiu ce este în Tine, Tu eşti Atotştiutorul, Atotcunoscãtorul.
-~-XXIV. Feriti-va, o voi ce credeti in Unitatea lui Dumnezeu, ca nu cumva sa fiti ispititi de-a face vreo deosebire intre Manifestarile Cauzei Sale sau vreo discriminare intre semnele care au insotit sau proclamat Revelatia lor. Acesta este, de fapt, adevaratul sens al Unitatii Divine, daca sunteti dintre acei ce înteleg si cred în acest adevar. Fiti de asemenea încredinţaţi, ca lucrarile si faptele fiecareia din aceste Manifestari ale lui Dumnezeu, ba chiar tot ce este legat de acestea si orice vor revela în viitor, toate sunt hotarîte de Dumnezeu si sunt o reflectare a Voinţei şi a Ţelului sau. Oricine face cea mai mica deosebire posibila între persoanele, cuvântele, mesajele, faptele şi comportarea lor, nu crede cu adevãrat în Dumnezeu, i-a repudiat semnele şi a tradat Cauza Mesagerilor Sai.
-~-XXV. Este evident ca fiecare epoca în care a trait o Manifestare a lui Dumnezeu, a fost hotarâta în mod divin si poate fi - intr-un anumit sens - desemnatã ca Ziua stabilita de Dumnezeu. Aceasta Zi este, însa, unica şi trebuie sa fie deosebita de cele care au precedat-o. Caracterizarea de „Sigiliul Profetilor” reveleaza întru totul înaltul sau rang. Ciclul Profetic s-a încheiat într-adevar. Vesnicul Adevar a venit. El a înãlţat Stindardul Puterii si revarsa acum asupra lumii splendoarea de nimic umbritã a Revelaţiei Sale.
-~-XXVI. Laudã lui Dumnezeu, Atotstapânitorul, Regele slavei neasemuite, o lauda care este cu mult peste înţelegerea tuturor lucrurilor create si mai presus de putinţa de patrundere a mintii omenesti. Nimeni în afara de El nu a fost vreodata în stare sa cânte cum se cuvine întru lauda Sa, si nici un om nu va reusi vreodata sa redea întreaga masura a slavei Sale. Cine ar putea pretinde ca a ajuns la înaltimea Esentei Sale sublime si care minte poate masura adâncurile tainei Sale de nepatruns? De la fiecare revelatie care emana de la Izvorul slavei Sale au aparut dovezi sfinte si nesfârşite, de o splendoare de neînchipuit, si din fiecare manifestare a puterii Sale de nebiruit s-au revarsat oceane de lumina vesnica. Cât de sublime sunt marturiile minunate ale Atotputerniciei Sale! Daca o licarire din aceste marturii ar atinge toate lucrurile care sunt în cer sau pe pamânt, ea le-ar mistui pe toate cu desãvârşire. Cât de neînchipuit de înaltatoare sunt semnele puterii Sale incomensurabile, dintre care un singur semn, oricit de neînsemnat,transcende întelegerea a tot ce a fost creat, sau va fi creat,de la începutul cel fara de început pâna la sfârsitul cel fara de sfârşit. Toate întruchiparile Numelui Sau cutreiera pustiul cercetãrii, însetate si dornice sa descopere Esenta Sa, iar toate Manifestarile Atributelor Sale Îl implora de pe Sinaiul Sfinteniei sa-si dezvaluie tainele.
O picatura din oceanul clocotitor al harului Sau nemarginit a înfrumuseţat întreaga creatie cu podoaba existentei, si o suflare care adie din Paradisul Sau neasemuit a investit toate fiintele cu veşmântul sfinteniei si gloriei Sale. O fãrâmã din adincimile de nepatruns ale Vointei Sale suverane si atotcuprinzatoare a adus la naşterea din neantul absolut a unei creatii a carei întindere este infinita si a carui durata este fara de moarte. Minunile generozitatii Sale nu pot înceta niciodata, iar revarsarea harului Sau milostiv nu poate fi stãvilitã niciodata. Procesul creatiei Sale nu a avut început si nu poate avea sfârsit.
În fiecare epoca şi în fiecare ciclu, El a recreat toate lucrurile prin lumina splendidã emanatã de la Manifestãrile Esenţei Sale minunate astfel încât tot ce reflectã semnele slavei Sale în ceruri şi pe pãmânt sã nu fie lipsit de efuziunile îndurãrii Sale şi nici sã nu piardã speranţa de a se bucura de bogaţia favorurilor Sale. Cât de atotcuprinzãtoare sunt minunile harului Sãu nemãrginit! Iatã cum au pãtruns întreaga creaţie. Atât de mare este puterea lor încât nu existã atom în întreg universul care sa nu fie o mãrturie a forţei Sale, care sã nu slãveascã Numele Sãu sfânt sau sã nu oglindeascã lumina strãlucitoare a unitãţãţii Sale. Atât de desãvârşitã si cuprinzatoare este creatia Sa, încât nici o minte sau inima, oricit de agera sau curata ar fi, nu va putea patrunde natura celei mai neînsemnate dintre creaturile Sale; si cu atît mai putin sa înteleaga tainele Aceluia care este Luceafarul Adevarului, care este Esenta invizibila si necunoscuta. Conceptiile misticilor celor mai piosi, realizarile oamenilor celor mai desavârsiti, laudele cele mai mari pe care limbile sau penele omenesti le pot aduce sunt toate produsele mintii marginite a omului si sunt conditionate de limitele sale. Zece mii de profeti, fiecare un Moise, sunt uluiti în Sinaiul cautarii lor auzind glasul Sau neînduplecat: „Tu nu ma vei vedea niciodata!”; în timp ce o miriada de Mesageri, fiecare la fel de mare ca Isus, stau înmãrmuriţi pe tronurile lor ceresti în fata interdictiei: „Esenta Mea, n-o vei întelege niciodata! ”Din vremuri imemoriale, El a fost învaluit în sanctitatea inefabila a Eului Sau sublim si va continua sa fie ascuns în taina de nepatruns a Esentei Sale necunoscute. Orice încercare de a ajunge la o întelegere a Realitatii Sale inaccesibile s-a încheiat cu o confuzie totala si orice stradanie de a se apropia de Eul Sau sublim si sa dea fata cu Esenta Sa a esuat fara sperante.
Cât de tulburãtoare este pentru mine, neînsemnat cum sunt, încercarea de a sonda adâncurile sacre ale cunoasterii Tale! Cît de zadarnice eforturile mele de a-mi reprezenta maretia puterii inerente operii Tale - revelarea puterii Tale creatoare. Cum poate ochiul meu care nu are capacitatea de a se întelege pe sine pretinde ca a patruns Esenta Ta, si cum poate inima mea care nu este în stare sa priceapa semnificatia propriilor sale potentialitati pretinde ca a înteles natura Ta? Cum as putea eu afirma ca Te cunosc, când întreaga creatie este cutremuratã în fata tainei Tale si cum as putea marturisi ca nu Te cunosc cînd iata, întreg universul proclama Prezenta Ta si atestã adevarul Tau? Portile harului Tau au fost deschise din veci de veci, iar mijloacele de a ajunge în Prezenta Ta au fost la îndemâna tuturor celor create, dupa cum revelarea Frumusetii Tale neasemuite a fost întiparita din toate timpurile în realitatea tuturor fiintelor vizibile si invizibile. Si totusi, în ciuda acestui fericit privilegiu, acestei darnicii desavârsite si absolute, sunt gata sa marturisesc ca lãcaşul sfinteniei si gloriei Tale este infinit de mult înaltat deasupra cunoasterii tuturor lucrurilor în afara de Tine, iar misterul Prezentei Tale este impenetrabil pentru oricare altã minte decât a Ta. Nimeni în afara de Tine nu poate dezvalui secretul naturii Tale si nimic altceva decât Esenta Ta transcendentalã nu poate întelege realitatea fiintei Tale de nepatruns. Cât de mare este numarul acelor fiinte minunate si slavite care în pustietatea separarii de Tine au ratacit din loc în loc toate zilele vietii lor si n-au reusit pâna la urma sa Te gaseasca! Cât de multe au fost sufletele sfinte si nemuritoarecare s-au pierdut si au fost profund tulburate pe când cutreierau în desertul cautarii pentru a-Ti vedea fata! Miriade sunt cei ce Te iubesc si pe care flacarile mistuitoare ale îndepartarii de Tine i-au facut sa se scufunde si sa piara, si nenumarate sunt sufletele dreptcredincioase care de buna voie si-au dat viata în nadejdea de a privi lumina chipului Tau. Suspinele si gemetele acestor suflete pline de dor care tânjesc dupa Tine nu pot ajunge niciodata la curtea Ta sfânta si nici lamentarile calatorilor care sunt insetati sa apara în fata Ta nu pot ajunge la sãlasul gloriei Tale.
-~-XXVII. Laudã unitãţii lui Dumnezeu şi preamãrire Celui ce este Domnul Dumnezeu, Cârmuitorul Atotslãvit şi fãrã Seamãn al universului, Care din neantul absolut a creat realitatea tuturor lucrurilor, Care din nimic a fãcut sã aparã elementele cele mai pure şi subtile ale creaţiei Sale, Care salvându-şi fãpturile de decãderea înstrãinãrii şi de primejdia dispariţiei finale, le-a primit în împãrãţia Sa a slavei veşnice. Nimic, în afarã de harul şãu atotcuprinzãtor şi de îndurarea Sa atotpãtrunzãtoare n-ar fi putut înfãptui acest lucru. Cum altfel ar fi putut neantul dobândi, prin el însuşi, valori şi capacitãţi pentru a ieşi din starea de nonexistenţã în împãrãţia existenţei?
Dupã ce a creat lumea şi tot ce trãieşte şi se mişcã în lume, în virtutea Voinţei Sale suverane şi libere de orice constrângere, El a hotãrât sã confere omului calitatea şi capacitatea unicã de a-L cunoaşte şi a-L iubi -o capacitate care trebuie înţeleasã ca impulsul generator şi scopul principal al întregii creaţii... Asupra realitãţii esenţiale a fiecãrui lucru creat, El a revãrsat lumina unuia din numele Sale fãcând din el un vas care sã cuprindã slava unuia dintre atributele Sale. Aspra realitãţii omului, El a concentrat, însã, strãlucirea tuturor numelor şi atributelor Sale şi a fãcut din El o oglindã a propiei Sale Persoane. Dintre toate creaţiile lui Dumnezeu, omul singur a fost ales pentru o asemenea favoare, pentru o binefacere atât de trainicã.
Aceste energii cu care Luceafarul binefacerii Divine si Izvorul calauzirii ceresti a înzestrat realitatea umana sunt, însa, latente în ea, la fel cum flacara este ascunsa în candela, iar razele de lumina sunt potential prezente în lampa. Iradierea acestor energii poate fi întunecata de dorinte lumesti dupa cum lumina soarelui poate fi ascunsa sub praful si zgura care acopera oglinda. Nici candela, nici lampa nu se pot aprinde doar prin propriile sfortari si nici oglinda nu se poate curati singura de zgura ei. Este limpede si evident ca fara un foc, lampa nu se va aprinde niciodata si ca pâna ce zgura nu este stearsa de pe fata oglinzii ea nu poate reda imaginea soarelui si nici sa reflecte lumina si gloria ei.
Aceste energii cu care Luceafarul binefacerii Divine si Izvorul calauzirii ceresti a înzestrat realitatea umana sunt, însa, latente în ea, la fel cum flacara este ascunsa în candela, iar razele de lumina sunt potential prezente în lampa. Iradierea acestor energii poate fi întunecata de dorinte lumesti dupa cum lumina soarelui poate fi ascunsa sub praful si zgura care acopera oglinda. Nici candela, nici lampa nu se pot aprinde doar prin propriile sfortari si nici oglinda nu se poate curati singura de zgura ei. Este limpede si evident ca fara un foc, lampa nu se va aprinde niciodata si ca pina ce zgura nu este stearsa de pe fata oglinzii ea nu poate reda imaginea soarelui si nici sa reflecte lumina si gloria ei.
Si deoarece nu poate sa existe nici o conexiune directa care sa-L lege pe unicul Dumnezeu adevarat de creatia Sa si nu poate exista nici o asemanare între ceea ce este trecator si ceea ce este Etern, între contingent si Absolut, El a hotarât ca în fiecare epoca si dispensatie sa fie revelat un suflet pur si neprihanit în Împaratia cerului si a pamântului. Acestei Fiinte subtile, tainice si eterice, El i-a acordat o dubla natura; pe cea fizica, apartinând lumii materiei si cea spirituala care se naste din substanta lui Dumnezeu Însusi. In afara de aceasta El I-a conferit un dublu rang. Primul rang, care este legat de realitatea Lui cea mai launtrica, Îl reprezinta ca pe Acela a carui voce este vocea lui Dumnezeu Însusi. În acest sens traditia mãrturiseşte: ”Multipla si misterioasa este relatia Mea cu Dumnezeu. Eu sunt El Insusi si El este Eu Insumi, cu exceptia ca Eu sunt ceea ce sunt, iar El este ceea ce este.„La fel cuvântele: „Scoala-te Mahomed, caci iata Cel ce Iubeşte si Cel Preaiubit sunt uniti intre ei si sunt unul singur în Tine” El a mai spus: „Nu exista nici o deosebire între Tine si Ei, decât ca ei sunt slujitorii Tai.” Al doilea rang este cel uman, dupa cum reiese din urmatoarele versete: „Nu sunt decât un om ca si tine”. „Spune laudat fie Domnul meu! Sunt eu oare mai mult decât un om, sunt un apostol?” Aceste Esente ale Detasarii, aceste Realitati stralucitoare sunt cãile harului atotpatrunzator al lui Dumnzeu. Indrumati de lumina calauzirii fara gres si investiti cu suveranitate suprema ei sunt trimisi pentru a folosi inspiratia cuvântelor Lor, efuziunile harului Lor infailibil, suflul sfânt al Revelatiei Lor pentru purificarea fiecarui suflet arzator si spirit receptiv de praful si zgura grijilor si mãrginirilor pamintesti. Atunci, si numai atunci Increderea lui Dumnezeu, latenta în realitatea omului rãsare tot atât de stralucitoare ca Astrul Revelatiei Divine de sub valurile care îl ascund si va aşeza stindardul slavei revelate pe culmea inimilor omenesti.
Din pasajele si observatiile anterioare a reiesit limpede ca în împaratia cerului si a pamântului trebuie sa existe în mod necesar o Fiinta, o Esenta care actioneaza ca Manifestare, ca vehicol pentru transmiterea harului Divinitatii Insasi, Domnul Suprem al tuturor lucrurilor. Prin Invataturile acestui Luceafar al Adevarului, orice om va progresa si se va dezvolta pâna ce va ajunge pe treapta pe care îsi poate manifesta toate fortele potentiale cu care adevaratul sau eu interior a fost înzestrat. In acest scop anume au aparut, în fiecare epoca si dispensatie, Profetii lui Dumnezeu si Alesii Lui în mijlocul oamenilor si au dat dovada de acea putere care se naşte din Dumnezeu si acea tarie pe care numai Cel Etern o poate revela.
Poate un om cu mintea întreaga sa-si închipuie cu adevãrat ca din cauza unor cuvânte al caror înteles nu-l poate pricepe, poarta calauzirii infinite a lui Dumnezeu se va închide în fata oamenilor? Poate el concepe vreodatã ca aceste Faclii Divine, aceste Lumini stralucitoare au un început sau un sfârsit? Ce suvoi potopitor poate fi comparat cu torentul harului sau atotcuprinzator, si care binecuvântare poate întrece dovezile unei îndurari atât de mari si cuprinzatoare? Nu exista nici o îndoiala ca daca numai pentru o singura clipa fluxul îndurãrii si harului Sau ar fi refuzate lumii, ea ar pieri cu totul. Pentru acest motiv, de la începutul fara de început portile milostivirii Divine au fost deschise larg în fata tuturor lucrurilor create, iar norii Adevarului vor continua sa-si reverse binefacerile şi generozitatea asupra substanţei capacitatii, realitatii, si personalitatii omenesti pâna la sfârsitul cel fara de sfârsit. Acesta a fost planul lui Dumnezeu din veci de veci.
-~-XXVIII. Ferice de omul care se ridica pentru a sluji Cauza Mea si pentru a slavi Numele Meu neasemuit. Cãlãuzeşte-te dupã Cartea Mea cu forţa Atotputerniciei Mele si respecta cu tenacitate toate poruncile pe care Domnul tau, Cel ce Orânduieste toate, Cel Atotîntelept a prescris în cuprinsul ei. Priveste, o Mahomed, cum cuvântele si faptele urmasilor Islamului siit au înabusit bucuria si fervoarea primelor zile si au întunecat stralucirea luminii sale iniţiale. In acele zile de început, când înca mai aderau la preceptele strâns legate de numele Profetului lor, Stapinul lumii, cursul vietii lor a fost marcat de un lant neîntrerupt de victorii si biruinte. Pe masura ce s-au îndepartat treptat de cararea trasata de Conducatorul si Dascalul lor Ideal şi si-au întors fata de la lumina lui Dumnezeu, încãlcând principiul unitatii Sale Divine, pe mãsurã ce si-au concetrat atentia, tot mai mult asupra acelora care au dezvãluit tãria Cuvântului Sau, puterea lor s-a prefãcut în slabiciune, slava lor în rusine, curajul lor în teama. Esti martor în ce impas au ajuns. Priveste cum s-au alãturat Celui ce este Focarul unitatii Divine. Priveste cum nelegiuirile lor i-au împiedecat sa recunoasca în Ziua Invierii, Cuvântul Adevarului, laudata fie slava Sa. Nutrim speranta ca acesti oameni se vor lepada de aci în colo de iluzii desarte si de închipuiri vane si vor ajunge la o adevarata întelegere a sensului unitatii Divine.
Manifestarea ca Persoanã, a fost dintotdeauna reprezentantul si purtatorul de cuvânt al lui Dumnezeu. El este, cu adevarat, Aurora Însuşirilor celor mai înaltatoare ale lui Dumnezeu si Locul din care rasar atributele Sale supreme. Daca cineva ar fi pus alaturi de El, ca fiind de o seama cu El, daca ar fi considerat ca identic cu persoana Lui, cum s-ar mai putea sustine ca Fiinta Divina este Una si Incomparabila, ca Esenta Sa este indivizibila si neasemuita? Mediteaza la ceea ce ti-am revelat prin puterea adevarului si fii dintre acei care înteleg sensul sau.
-~-XXIX. Scopul lui Dumnezeu în crearea omului a fost si va fi întotdeauna sã-i dea putinţa sa-si cunoasca Creatorul si sa ajunga în Prezenta Lui. Întru aceste teluri sublime, întru aceste obiective supreme, toate Cartile ceresti si Scripturile fundamentale divin-revelate stau în mod neîndoios marturie. Oricine a recunoscut Luceafarul calauzirii Divine si a intrat în sãlaşul Sãu sfânt, s-a apropiat de Dumnezeu si a ajuns în prezenta Lui, o prezenta care este adevaratul Paradis, cele mai sublime lacasuri ale cerului fiind doar un simbol al sau. Un astfel de om a ajuns la cunoasterea treptei Aceluia care este „la distanta a douã arce”, Acela care se afla dincolo de Sadratu'l-Muntahá. Oricine a eşuat în a-L recunoaşte s-a condamnat el însusi la nefericirea îndepartarii de El, o îndepartare care nu este altceva decât nimicnicia cea mai deplinã, esenta focului mistuitor. Iata care va fi soarta sa chiar daca în aparenta el ar ocupa locul cel mai important de pe pamânt, si ar fi înscaunat pe tronul cel mai înalt.
Cel ce este Luceafarul Adevarului este, fara îndoiala întru totul capabil sa mântuiasca sufletele ratacind în astfel de departari si sa le aduca aproape de curtea Sa pentru a ajunge în Prezenta Sa. „Daca ar fi fost voia lui Dumnezeu, El desigur ar fi facut din toti oamenii un singur popor”. Telul Sau, însa, este sa-i faca pe cei cu spiritele pure si cu inimile detasate sa se ridice, în virtutea propriilor lor puteri, pâna la tarmurile Celui Mai Mare Ocean, pentru ca prin aceasta cei ce cauta Frumusetea Celui Atotslavit sa se deosebeasca si sa se separe de cei îndãrãtnici si de cei perversi. Astfel a fost rânduit de Pana atotslavita si stralucita...
Faptul ca Manifestarile justitiei Divine, Aurorele harului Divin au fost întotdeauna, atunci când au aparut în mijlocul oamenilor, lipsite de toate bunurile pamântesti, ca li s-au luat mijloacele stapinirii omenesti, trebuie atribuit aceluiasi principiu al separarii si distinctiei care anima Telul Divin. Daca Esenta Divina ar manifesta tot ce este latent în Ea, daca ar straluci în plenitudinea gloriei Sale, nici un om nu ar pune la îndoiala puterea Sa sau ar repudia adevarul Sau. Ba mai mult, toti cei ce au fost creati ar fi atât de cutremurati, atât de nãuciţi în fata evidentei luminii Sale încât ar fi redusi la neantul absolut. In aceste imprejurari, cum pot fi deosebiti cei credinciosi de cei refractari?
Acest principiu a fost valabil în toate Dispensatiile anterioare si a fost dovedit din prisosinta.... Pentru acest motiv, în fiecare epoca în care a aparut o noua Manifestare si o noua revelare a puterii transcendente a lui Dumnezeu a fost acordata oamenilor, ei n-au crezut în Ea;
înselati de faptul ca aceasta Frumusete neasemuita si eterna li se înfatisa în vesmântul oamenilor muritori,ei nu l-au recunoscut. Ei au parasit cararea Lui si au ocolit prezenta Lui - prezenta Aceluia care este Simbolul Apropierii de Dumnezeu. Ei s-au ridicat chiar pentru a decima rândurile celor drepcredinciosi si sa-i nimiceasca pe cei ce cred în El.
Priviti cum în aceasta Dispensatie cei fara minte, cei fara valoare si-au închipuit prosteste ca prin mijloace cum sunt masacrele, jaful si exilul, ei pot stinge Lampa pe care Mâna puterii Divine a aprins-o, sau ca pot eclipsa Luceafarul splendorii vesnice. Ei par sa fie cu desavârsire inconstienti de realitatea ca o astfel de adversitate este uleiul care intretine flacara acestei lampi! Iata care este puterea transformatoare a lui Dumnezeu. El schimba orice doreste; El are, într-adevar putere asupra tuturor lucrurilor...
Gânditi-va la suveranitatea exercitata în toate timpurile de Regele Ideal si priviti la dovezile puterii Sale sia ale influentei Sale supreme. Purificati-va urechile de vorbaria desarta a celor care sunt simbolul negarii si exponentii violentei si miniei. Se apropie ceasul când veti fi martorii puterii unicului Dumnezeu adevarat, biruitor asupra tuturor lucrurilor create si veti vedea semnele atotputerniciei Sale cuprinzând întreaga creatie. In acea zi veti descoperi cum tot ce exista în afara de El va fi uitat si va fi considerat doar nimicnicie.
Nu trebuie, în nici un caz, uitat ca Dumnezeu si Manifestarea Sa nu pot fi, în nici o împrejurare, disociati de desavirsirea si sublimul pe carele poseda în mod inerent. Ba mai mult, desavârsirea si sublimul sunt ele însele create de Cuvântul Sau, daca vreti sa fiti dintre cei ce vad cu ochii Mei si nu cu ai vostri.
-~-XXX. Dumnezeu este martor ca nu exista alt Dumnezeu în afara de El, Cel Plin de Har, Cel Preaiubit. Harul si Marinimia sunt toate ale Sale. El da oricui vrea ceea ce este conform cu voinţa Sa. El este cu adevarat Atotputernicul, Cel Omnipotent, Ajutorul în Primejdie, Cel de Sine Statator. Noi credem cu adevarat în Acela care în persoana lui Báb a fost trimis pe pamânt prin vointa unicului Dumnezeu adevarat, Regele Regilor, Atotlaudatul. Apoi, noi mai juram credinta Celui care este menit sa fie revelat în vremea Mustagháthului, precum si Celor ce vor veni dupa El pâna la sfârsitul cel fara de sfârsit. Recunoastem în manifestarea fiecarui dintre ei, atât sub aspect interior cât şi exterior, manifestarea lui Dumnezeu Insusi, daca esti dintre cei care înteleg. Fiecare din Ei este o oglinda a lui Dumnezeu care nu reflecta nimic altceva decât Eul Sau, Frumusetea Sa, Puterea si Slava Sa, daca vei întelege acest lucru. Toate celelalte, în afara de ele trebuie considerate oglinzi capabile de a reflecta gloria acestor Manifestari, care sunt ele însele Oglinzile Primordiale ale Fiintei Divine,daca nu esti lipsit de întelegere. Nimeni nu li s-a putut sustrage vreodata.si nimeni nu va putea sa le impiedece sa-si indeplineasca misiunea. Aceste Oglinzi se vor succeda mereu si vor continua sa reflecte lumina Celui Dintru Inceput. Cei care reflecta gloria acestora vor continua, de asemenea, sa existe mereu, caci Harul lui Dumnezeu nu poate înceta niciodata sa se reverse. Acesta este un adevar pe care nimeni nu,poate sa-l conteste.
-~-XXXI. Priveşte cu ochiul tãu interior lanţul Revelaţiilor succesive care a legat Manifestaţia lui Adam cu aceea a lui Báb. Mãrturisesc în faţa lui Dumnezeu cã fiecare din aceste Manifestaţii a fost trimisã în lume prin acţiunea Voinţei Divine şi a Ţelului Sãu, cã fiecare a fost purtãtoarea unei Solii proprii, cã fiecãreia i s-a încredinţat o Carte a unei Revelaţii divine, având misiunea sã dezvãluie tainele unei Tablete de mare însemnãtate. Mãsura proprie fiecãreia di aceste Revelaţii a fost dinainte hotãrâtã în mod precis. Aceasta este într-adevãr un semn al bunãvoinţei Noastre faţã de ei, dacã sunteţi dintre cei care înţeleg acest adevãr... Si când acest proces al Revelatiei progresive a ajuns la apogeu, la acel stadiu în care Chipul Sau sacru, sublim si neasemuit, avea sa fie dezvaluit în fata ochilor oamenilor, El a preferat sa-si ascunda Eul sub o mie de valuri ca nu cumva ochii profani ai muritorilor sa descopere gloria Sa. El a facut aceasta într-un moment în care semnele si dovezile unei Revelatii consacrate de Divinitate se revarsau asupra Lui. Aceste semne si dovezi nimeni nu le poate concepe decât Domnul, Dumnezeul tau, Domnul tuturor lumilor. Si când timpul hotarât pentru tainuire a fost împlinit
am trimis, înca ascuns în miriade de valuri, o strafulgerare infinit esimala din gloria sclipitoare care înconjoara Chipul Tânarului, si iata ca întreg cortegiul celor ce salasluiesc in Împãrãţia Înalturilor au fost adânc cutremurati, iar cei iubiti de Dumnezeu au cazut la pamânt în adoratie faţã de El. El a revelat, într-adevar o glorie cãreia nimeni în întreaga creatie nu i-a mai fost martor, caci El a venit în persoana pentru a-Si proclama Cauza în fata tuturor celor ce se afla în ceruri si tuturor celor ce se afla pe pamânt.
-~-XXXII. Ceea ce ai auzit despre Avraam, prietenul Celui Atotmilostiv, este adevãrat; asupra acestui lucru nu încape nici o îndoialã. Glasul lui Dumnezeu i-a poruncit sã-l jertfeascã pe Ismael pentru ca statornicia Lui în Credinţa în Dumnezeu şi desprinderea Lui de toate celelalte lucruri afafrã de El sã fie dovedite în faţa oamenilor. Totodatã voinţa lui Dumnezeuera ca jertfa aceasta sã fie un preţ de rãscumpãrare pentru pãcatele şi fãrãdelegile tuturor popoarelor lumii. Isus, Fiul Mariei, l-a implorat pe singurul Dumnezeu adevãrat, preamãrit fie numele Sãu şi slava Sa, sã-i acorde Lui aceastã cinste. Pentru acelaşi motiv, Mahomad, Apostolul lui Dumnezeu, l-a oferit pe Hussein ca jertfã.
Nici un om nu poate pretinde cã a înţeles esenţa harului ascuns şi nemãrginit al lui Dumnezeu; nimeni nu poate pãtrunde şi mãsura îndurarea Lui atotcuprinzãtoare. Atât de mare e rãutatea oamenilor şi atât de mari pãcatele lor, atât de dureroase încercãrile care s-au abãtut asupra Profeţilor lui Dumnezeu şi asupra Aleşilor lor, încât întrega omenire meritã sã sufere cumplit şi sã piarã. Providenţa tainicã şi plinã de dragoste a lui Dumnezeu a ocrotit-o, însã, şi continuã sã o ocroteascã, prin mijloace vãzute şi nevãzute, de pedepsele cuvenite rãutãţi ei. Cugetã în inima ta pentru ca adevãrul sã-ţi fie dezvãluit, şi fii statornic pe cãrãrile Sale.
-~-XXXIII. Noi am decretat ca Cuvântul lui Dumnezeu si toate potentialitatile sale sa fie revelate oamenilor în stricta conformitate cu acele conditii care au predestinate de El care este Atotştiutorul, Atotînteleptul. Pe lânga aceasta, Noi am hotarât ca valurile care-l acopera sa nu fie altele decât Sinele sau. Atât de mare este Puterea Noastra de a atinge Telul Nostru. Daca i-ar fi îngaduit Cuvântului sa raspândeasca dintr-odata toate energiile sale latente, nici un om n-ar putea îndura povara unei Revelatii atât de marete. Ba mai mult, tot ce exista în ceruri si pe pamânt ar fugi cuprins de consternare din fata sa.
Gânditi-va la ceea ce i-a fost trimis din înalţimi lui Mahomed, Apostolul lui Dumnezeu. Masura Revelatiei al carei purtator era a fost în mod neîndoios dinainte hotarâta de Acela care este Cel Atotputernic, Cel Omnipotent. Cei care l-au auzit, însa, au putut întelege scopul Sau numai în raport cu treapta pe care se aflau Si capacitatea lor spiritualã. La rândul Sau, El a dezvaluit Chipul Intelepciunii conform cu posibilitatea lor de a purta povara Mesajului Sau. De îndata ce omenirea a juns la maturitate, Cuvântul a revelat în ochii oamenilor energiile latente cu care a fost înzestrat - energii care s-au manifestat în plenitudinea gloriei lor atunci cînd Frumusetea Straveche a aparut, în anul saizeci, în persoana lui `Alí-Muhammad, Báb.
-~-XXXIV. Lauda si slava lui Dumnezeu care în virtutea puterii Sale a eliberat creatia Sa de goliciunea nonexistentei si a îmbracat-o în haina vietii. Dintre toate lucrurile create, El a ales, pentru a-i acorda favoarea Sa speciala, realitatea pura, nestemata a omului si a investit-o cu capacitatea unica de a-L cunoaste si de a reflecta gloria Sa. Aceasta dubla distinctie conferita lui a purificat inima sa de zgura oricarei dorinte desarte, facându-l demn de investitura pe care Creatorul a binevoit sa i-o acorde. Prin aceasta sufletul sau a fost salvat de nenorocirea ignorantei.
Âcest vesmânt cu care trupul si sufletul omului a fost impodobit este însasi baza bunastarii si dezvoltarii sale. O, cât de binecuvântata este ziua când, cu ajutorul harului si puterii unicului Dumnezeu adevarat, omul se va fi eliberat de sclavia si coruptia lumii si de tot ce tine de ea si va ajunge la adevarata si statornica tihna la umbra Pomului Cunoasterii.
Cântecele pe care pasarea inimii tale le-a înaltat, în marea ei dragoste pentru prietenii sai, au ajuns la urechile lor si m-a imboldit sa raspund întrebarilor tale si sa-ti revelez acele secrete pe care îmi este îngaduit sa le vestesc. In scrisoarea ta, demnã de toatã stima, ai întrebat care dintre Profetii lui Dumnezeu trebuie considerat superior celorlalti. Afla ca în mod neîndoios, esenta tuturor Profetilor lui Dumnezeu este una si aceeasi. Unitatea lor este absoluta. Dumnezeu, Creatorul spune: Nu exista nici un fel de deosebire între Purtatorii Mesajului Meu. Ei totii au un singur tel; secretul lor este unul si acelasi. A-L prefera si a-L cinsti pe unul dintre ei mai mult decât pe alţii, a-i slavi pe unii înãlţându-i deasupra celorlalti nu trebuie câtusi de putin îngãduit. Fiecare adevarat Profet a considerat Solia Sa ca fiind în esenta aceeasi ca si Revelatia oricarui alt Profet dinaintea Lui. Asadar, daca un om nu reuseste sa înteleaga acest adevar si se va lansa , în consecinta, într-o vorbarie desarta si nesabuita, nici unul dintre cei cu o viziune limpede si cu o întelegere luminata nu va îngadui vreodatã ca asemenea palavrageli sa-l faca sa sovaie în credinta lui.
Masura în care Profetii lui Dumnezeu îsi dezvaluie revelatia în aceasta lume trebuie, însa, sa fie diferita. Fiecare dintre ei a fost Purtatorul unei Solii distincte si a fost trimis sa se reveleze prin anumite actiuni specifice. Din acest motiv ei par sa se deosebeasca în ceea ce priveste grandoarea lor. Rvelatia lor poate fi asemuita cu lumina lunii care-si revarsa razele asupra pamântului. Desi ori de câte ori apare, ea revarsa o masura ineditã a stralucirii ei, splendoarea ei inerenta nu poate niciodatã scadea si nici lumina ei nu se poate stinge.
Este, deci, limpede si evident ca orice variatie aparentã în intensitatea luminii lor nu este inerenta luminii însasi, ci trebuie mai de graba atribuita receptivitatii diferite a unei lumi în vesnica schimbare. Fiecãrui Profet pe care Creatorul Atotputernic si Neasemuit a vrut sa-l trimita la popoarelor lumii i s-a încredintat o solie si fiecare a fost însarcinat sa actioneze într-un mod care sa corespunda cel mai bine nevoilor epocii în care a aparut. Trimiţând oamenilor pe Profetii Şai, Dumnezeu urmareste un scop dublu. Primul este acela de a elibera copiii oamenilor de intunericul ignorantei si de a-i cãlãuzi spre lumina adevaratei întelegeri. Al doilea este acela de a asigura pacea si linistea omenirii si de a-i oferi mijloacele prin care sã le poatã realiza.
Profeţii lui Dumnezeu ar trebui sã fie priviţi ca nişte medici a cãror menire este sã promoveze bunãstarea lumii şi a popoarelor sale pentru ca, prin spiritul unitãţii, sã poatã vindeca boala unei umanitãţi dezbinate. Nimãnui nu-i este îngãduit sã punã la îndoialã cuvintele lor, nici sã defãimeze comportarea lor, cãci ei sunt singurii care pot afirma cã au înţeles pacientul şi cã au pus corect diagnosticul bolii sale. Nici un om, oricât de mare ar fi capacitatea sa de a percepe, nu poate nãdãjdui sã atingã înãlţimile la care a ajuns înţelepciunea şi înţelegerea Medicului Divin. Nu e de mirare, deci, dacã tratamentul prescris de doctor azi nu e acelaşi cu cel prescris în trecut. Nici nu s-ar putea sã fie altfel dat fiind cã suferinţele pacientului necesitã în fiecare stadiu al bolii un alt leac. La fel ori de câte ori Profeţii lui Dumnezeu au luminat lumea cu strãlucirea fãrã de seamãn a Luceafãrului cunoaşterii Divine, ei au chemat întotdeauna popoarele sã se împãrtãşeascã din lumina lui Dumnezeu prin mijloacele care se potriveau cel mai bine nevoilor vremurilor în care au apãrut. În felul acesta ei au putut sã spulbere întunericul neştiinţei şi sã reverse asupra lumii slava cunoştinţelor lor. De aceea ochii oricãrui om cu discernãmânt trebuie sã se îndrepte spre esenţa cea mai intimã a acestor Profeţi, dat fiind cã singurul lor scop a fost dintotdeauna sã-i cãlãuzeascã pe cei rãtãciţi şi sã audcã pace celor în suferinţã. Acestea nu sunt zile ale belşugului şi ale biruinţei. Nenumãrate boli s-au abãtut asupra omenirii. Strãduiţi-vã, deci, sã-i salvaţi viaţa cu ajutorul leacului binefãcãtor pe care mâna atotputernicã a Doctorului fãrã greş a pregãtit-o.
Si acum în legatura cu întrebarea ta referitoare la natura religiei. Afla ca acei ce sunt cu adevarat întelepti au asemuit lumea cu templul omenesc. Asa cum corpul omenesc are nevoie de o haina care sa-l acopere, tot astfel corpul omenirii, trbuie sa fie în mod necesar împodobit cu vesmântul dreptatii si întelepciunii. Mantia sa este Revelatia care i-a fost acordata de Dumnezeu. Ori de câte ori aceasta mantie si-a indeplinit misiunea, Atotputernicul o va înnoi în mod neîndoios. Caci fiecare epoca necesita o noua masura a luminii lui Dumnezeu. Fiecare Revelatie Divina a fost trimisa în lume într-un fel care corespunde împrejurarilor din epoca în care au aparut.
Cât priveste intrebarea ta referitoare la cele spuse de liderii religiilor din trecut, afla ca orice om întelept si merituos va evita, fara îndoiala asemenea discutii desarte si inutile. Creatorul incomparabil a creat pe toti oamenii din aceeasi substanta si a înaltat realitatea lor deasupra celorlalte creaturi ale Sale. De aceea succesul sau esecul, câstigul sau pierderea depind in mod necesar de stradania omului. Cu cât mai mari sunt eforturile sale, cu atât mai mult va progresa. Noi speram ca apele primavaratice care revarsa binefacerile lui Dumnezeu sa faca astfel încât florile adevaratei întelegeri sa rasara din glia inimilor omenesti si sa-i curete de orice întinare pamânteasca.
-~-XXXV. Cugetati un timp. Ce a îndemnat popoarele pamântului, în fiecare Dispensatie, sa ocoleasca Manifestarile Celui Preamilostiv? Ce i-a impins sa-si întoarca fata de la El si sa-i puna la îndoiala autoritatea? Daca oamenii ar medita asupra acestor cuvinte care iesit din Pana Celui Divin care Orânduieste Toate, fiecare si toti laolalta s-ar grabi sa îmbratiseze adevarul acestei Revelatii eterne date de Dumnezeu ar aduce marturie întru cele ce a afirmat El Insusi în mod solemn. Valul închipuirii desarte este cel ce, în zilele Manifestarilor Unitatii lui Dumnezeu si a Aurorelor gloriei Sale vesnice, s-a interpus si va continua sa se interpuna între ele si restul omenirii. Pentru ca în acele zile, Cel ce este Eternul Adevar se manifesta în conformitate cu ceea ce a intentionat El Insusi si nu potrivit dorintelor si asteptarilor oamenilor. Dupa cum a revelat El: „De câte ori un Apostol a venit la voi cu ceva ce sufletul vostru nu doreste, sunteti plini de înfumurare si-i tratati pe unii ca impostori, iar pe altii îi ucideti.
Nu exista nici o îndoiala ca daca acesti Apostoli ar fi aparut în vremuri si cicluri trecute si s-ar fi conformat închipuirilor desarte ivite din inimile oamenilor, nimeni n-ar fi repudiat adevarurile acestor Fiinte sanctificate. Desi asemenea oameni si-au amintit zi si noapte de unicul Dumneze adevarat si si-au spus cu piosenie rugaciunile, ei nu au izbutit, pâna la urma, sa recunoasca si sa se împartaseasca din harul Aurorei semnelor lui Dumnezeu si din Manifestarile dovezilor Sale iredutabile. Intru acestea stau marturie Scripturile. Fara îndoiala ca ai auzit despre aceasta.
Gândeste-te la Dispensatia lui Isus Hristos. Priveste cum toti oamenii învatati din acea generatie, desi asteptau cu nerabdare venirea Celui Fagaduit, l-au tagaduit în ciuda acestui fapt. Atât Anna, cel mai învatat ditre preotii zilei Sale, cât si Caiafa, marele preot, L-au acuzat si L-au condamnat la moarte.
Tot asa când a aparut Mahomed, Profetul lui Dumnezeu - fie ca toti oamenii sa-I fie adusi ca jertfa - oamenii învatati din Mecca si Medina s-au ridicat în primele zile ale Revelatiei Sale, împotriva Lui si I-au respins Solia, în timp ce acei lipsiti de orice învatatura au recunoscut si îmbratisat Credinta Sa. Cugetati putin. Ginditi-va cum Balál, etiopianul, desi fara carte s-a înaltat pâna la cerul credintei si certitudinii, în timp ce `Abdú'lláh Ubayy, un fruntas al celor învatati s-a straduit cu rautate sa i se opuna. Iata ca un simplu pastor a fost atât de fascinat de cuvântul lui Dumnezeu încât i-a fost îngaduit sa intre în salasul Prea Iubitului sau si a fost unit cu Cel ce este Domnul Omenirii, pe când cei ce se mândreau cu stiinta si întelepciunea lor, s-au abatut de la calea Sa si au fost lipsiti de harul Sau. Din acest motiv el a scris: „Cel ce este înaltat printre voi va fi înjosit, iar cel ce este înjosit, va fi înaltat.” Referiri la aceasta tema se pot gasi în toate cartile sfinte precum si în spusele Profetilor si Trimisilor lui Dumnezeu.
Cu adevarat va spun, atât de mareata este aceasta cauza, încât tatal îsi paraseste fiul, iar fiul îsi paraseste tatal. Amintiţi-va de istoria lui Noe si de Canaan. Dumnezeu sa te ajute ca în aceste zile de bucurie cerasca sa nu fii lipsit de dulcea încântare a Dumnezeului Atotglorios si sa te împartasesti, în aceasta primavara spirituala, din revarsarile harului Sau. Ridicati-va în numele Celui ce este Obiectul întregii cunoasteri si cu o totala detasare de învatatura oamenilor, înaltati glasurile si proclamati Cauza Lui. Jur pe Luceafarul Revelatiei Divine! Chiar în clipa în care va ridicati, vei fi martor cum un torent de cunostinte Divine va tisni din inimile voastre, si veti vedea minunile întelepciunii Sale Divine manifestate în toata gloria lor în fata voastra. Daca ati gusta din dulceata cuvintelor Celui Atotmilostiv v-ati lepada, fara sovaiala, de eul vostru si v-ati da viata pentru Cel Preaiubit.
Cine ar putea crede ca acest Slujitor al lui Dumnezeu a avut vreodata în inima Sa dorinta de a dobândi onoruri sau avantaje materiale? Cauza asociata cu Numele Sau este cu mult deasupra lucrurilor trecatoare ale acestei lumi. Priviti-L, un exilat, o victima a tiraniei în aceasta Inchisoare Suprema Dusmanii Sai l-au atacat din toate partile si vor continua sa-L atace pâna la sfârsitul vietii Sale. De aceea tot ce va spune El, este numai pentru Dumnezeu pentru ca pâna la urma popoarele pamântului sa-si curete inimile de impuritatile dorintelor pacatoase, sa sfâsie valurile ce le acopera si sa ajunga la cunoasterea unicului Dumnezeu adevarat - cea mai înalta treapta la care poate aspira un om. Credinta sau necredinta lor în Cauza Mea nu poate fi nici spre folosul Meu si nici nu-mi poate aduce prejudicii. Noi îi chemam numai si numai de dragul lui Dumnezeu. El poate, într-adevar, sa se lipseasca de toate creaturile.
-~-XXXVI. Aflã cã atunci când Fiul Omului şi-a încredinţat duhul în mâinile lui Dumnezeu, întrega creaţie a plâns cu lacrimi amare. Dar jertfindu-se pe Sine, El a insuflat tuturor lucrurilor create o nouã capacitate. Dovezile în aceastã privinţã, aduse tuturor popoarelor, îţi sunt acuma revelate ţie. Înţelepciunea cea mai profundã, pe care înţelepţii au rostit-o, învãţãtura cea mai temeinicã pe care vreo minte omeneascã a dobândit-o, lucrurile mãiestrite pe care mâinile cele mai îndemânatice le-au produs, influenţa exercitatã de conducãtorii cei mai puternici, nu sunt altceva decât manifestãrile puterii însufleţitoare generate de Spiritul Sãu transcedental atotpãtrunzãtor.
Suntem martori cã atunci când a venit pe lume, El şi-a revãrsat splendoarea slavei Sale asupra tuturor lucrurilor create. Prin El leprosul s-a vindecat de lepra perversitãţii şi neştiinţei. Prin El cel desfrânat şi cel îndãrãtnic au fost lecuiţi. Prin puterea lui, primitã de la Dumnezeu, Atotputernicul, ochii orbilor s-au deschis, iar sufletul pãcãtosului a fost purificat.
Prin leprã putem înţelege orice vãl care se interpune între om şi recunoaşterea lui Dumnezeu, Domnul lui. Cel ce îngãduie sã fie despãrţit de El, este într-adevãr un lepros care nu va fi amintit în Împãrãţia lui Dumnezeu, Cel Puternic, Cel Preamãrit. Suntem martori cã prin puterea lui Dumnezeu orice lepros a fost curãţit, orice boalã a fost lecuitã, orice infirmitate omeneascã a fost înlãturatã. El este Acela care a purificat lumea. Binecuvântat este omul care, cu un chip strãlucitor de luminã, s-a întors spre El.
-~-XXXVII. Binecuvântat este omul care si-a confirmat credinta în Dumnezeu si în semnele Sale si a recunoscut ca „El nu va fi întrebat în privinta faptelor Sale”. O astfel de recunoastere, Dumnezeu a destinat-o a fi podoaba oricarei credinte si însasi temelia ei. De ea depinde în mod necesar acceptarea oricarei fapte bune. Atinteste-ti privirea asupra ei, ca nu cumva murmurele celor razvratiti sa te faca sa aluneci de pe calea cea dreapta.
Chiar daca ar hotarâ ca lucrurile care din vremi imemoriale sunt interzise, sint legitime si ar interzice ceea ce a fost dintotdeauna considerat legitim, nimeni nu are dreptul sa-i puna la îndoiala autoritatea. Cel ce va sovai chiar mai putin de o clipa trebuie considerat ca a calcat legea.
Cel ce nu a recunoscut acest adevar sublim si fundamental si nu a reusit sa ajunga la aceasta trapta preamarita, va fi framântat de suflul îndoielii, iar vorbele celor necredinciosi îi vor tulbura sufletul. Cel ce a recunoscut acest principiu va fi înzestrat cu cea mai desavârsita statornicie. Cinste şi slavã acestei preamãrite trepte a cãrei amintire împodobeşte toate tabletele sublime. Iatã învãţãtura pe care Dumnezeu ţi-a dãruit-o, o învãţãturã care te va elibera de toate felurile de îndoielile şi perplexitãţi şi-ţi va da putinţa sã dobândeşti mântuirea atât în lumea aceasta cât şi în lumea cealaltã. El este, într-adevãr, Cel Veşnic Iertãtor, Cel Preadarnic
-~-XXXVIII. Ia aminte şi nu te îndoi cã în fiecare Dispensaţie lumina Revelaţiei Divine a fost datã oamenilor în proporţie directã cu posibilitãţile lor spirituale. Sã luãm de pildã soarele. Cât de slabe sunt razele sale când apare la orizont. Cum creşte treptat cãldura şi puterea pe mãsurã ce se apropie de zenit, lucrurile create putând între timp sã se adapteze intensitãţii crescânde a luminii sale, pentru ca apoi sã coboare încet dar sigur pânã la punctul unde va apune. Dacã ar dezlãnţui dintr-o datã toate energiile latente dinlãuntrul lui, ar vãtãma, în mod neîndoielnic, toate lucrurile create... La fel, dacã Soarele Adevãrului ar dezvãlui dintr-o datã, în primele stadii ale manifestãrii sale întreaga putere cu care providenţa Celui Atotputernic l-a înzestrat, pãmântul inteligenţei umane ar fi vãtãmat şi ar pieri; cãci inimile oamenilor n-ar pute îndura nici intensitatea revelaţiei sale şi nici nu ar fi în stare sã rãsfrângã strãlucirea luminii lui. Copleşiţi şi reduşi la neputinţã ar înceta sã existe.
-~-XXXIX. Laudã ţie Doamne Dumnezeul Meu pentru minunatele revelaţii conţinute în hotãrîrile Tale de nepãtruns ca şi pentru multiplele nenorociri şi încercãri pe care Mi le-ai hãrãzit. Într-o vreme M-ai dat pe mâna lui Nimrod; altã datã ai îngãduit ca bâta faraonului sã Mã prigoneascã. Tu singur poţi aprecia, prin cunoaşterea Ta atotcuprinzãtoare şi prin acţiunea voinţei Tale, suferinţele incalculabile îndurate din partea lor. Apoi iar M-ai aruncat în celula închisorii pentru cei nelegiuiţi pentru nici un alt motiv decât acela cã m-am simţit îmboldit sã şoptesc în urechile cetãţenilor de vazã ai Împãrãţiei Tale vestea despre viziunea inspiratã din cunoaşterea Ta şi al cãrei înţeles Mi l-ai revelat prin puterea Autoritãţii Tale. Apoi din nou ai hotãrât sã fiu decapitat de sabia celui necredincios. Şi a venit o vreme când am fost rãstignit pentru cã am dezvãluit oamenilor nestematele ascunse ale unitãţii Tale slãvite, pentru cã le-am revelat semnele minunate ale suveranitãţii şi puterii Tale eterne. Cât de amare au fost umilinţele cãrora le-am fost supus mai apoi în câmpia Karbilei! Cât de singur m-am simţit în mijlocul poporului Tãu! La ce stare de neputinţã am fost redus în acea ţarã! Dar aceste umilinţe nu le-au fost de-ajuns prigonitorilor Mei; ei M-au decapitat şi purtând capul Meu din ţarã în ţarã, în vârful unei prãjine, l-au expus în mod ostentativ privirii mulţimii necredincioşilor, lãsându-l în lãcaşurile celor perverşi şi fãrã Dumnezeu. În alte vremuri am fost spânzurat, iar pieptul meu a devenit ţinta sãgeţilor cruzimii mârşave a duşmanilor Mei. Mãdularele Mele au fost ciuruite de gloanţe,iar trupul Meu a fost sfâşiat. În sfârşit, iatã cum în aceastã Zi, duşmanii Mei perfizi s-au aliat împotriva Mea şi uneltesc fãrã încetare pentru a înfiltra în sufletele slujitorilor Tãi otrava urii şi rãutãţii. Ei se strãduiesc din rãsputeri sã-şi atingã ţelul... Oricât de dureroasã este soarta Mea, o Doamne, Prea Iubitul Meu, îţi aduc mulţumiri, iar Spiritul Meu este recunoscãtor pentru tot ce Mi-a fost hãrãzit pe calea voiei Tale. Sunt mulţumit cu ceea ce ai hotãrât pentru Mine şi primesc cu bucurie durerile şi suferinţele pe care trebuie sã le îndur, oricât de grele ar fi ele.
-~-XL. O Prea Iubitul Meu! Tu Mi-ai inspirat Suflul Tãu şi M-ai separat de propriul Meu Eu. Tu ai hotãrât, apoi, cã numai o slabã reflectare, doar un simbol al Realitãţii Tale în lãuntrul Meu, sã rãmânã printre cei perverşi şi invidioşi. Priveşte cum, amãgiţi de acest simbol, ei s-au ridicat împotriva Mea şi au aruncat asupra Mea contestãrile lor! De aceea, dezvãluie Eul Tãu, o Prea Iubitul Meu, şi elibereazã-Mã din starea în care Mã gãsesc.
La aceasta un Glas a rãspuns: „Iubesc, şi Mi-e foarte drag acest simbol. Cum aş putea consimţi ca numai ochii Mei sã-l priveascã, ca nici o inimã decât a Mea sã nu-l recunoascã? Pe Frumuseţea Mea care este una şi aceeaşi cu a Ta! Dorinţa Mea este sã Te ascund în faţa propriilor Mei ochi: cu atât mai mult în faţa ochilor oamenilor!”
Mã pregãteam sã rãspund când dintr-odatã Tableta a luat sfârşit, tema Mea rãmãnând neterminatã, asfel încât perlele pe care urma sã le rostesc au fost pierdute.
-~-XLI. Dumnezeu îmi este martor, o voi oameni! Aţipisem culcat pe patul Meu, când iatã cã Suflul lui Dumnezeu, plutind deasupra Mea, M-a trezit din somn. Spiritul Sãu viu M-a înviorat, limba Mi s-a dezlegat sã dau glas Chemãrii Sale. Nu Mã acuzaţi cã am pãcãtuit împotriva lui Dumnezeu. Nu Mã priviţi cu ochii voştri, ci cu ai Mei. Astfel Vã sfãtuieşte Cel Plin de Har, Cel Atotştiutor. Credeţi voi oameni cã Eu deţin în mâna Mea controlul asupra Voinţei şi Ţelului ultim al lui Dumnezeu? Departe de Mine a pretinde aşa ceva. Întru acestea aduc mãrturie în faţa lui Dumnezeu, Atotputernicul, Cel Preaslãvit. Atotştiutorul, Atotînţeleptul. Dacã soarta supremã a Credinţei lui Dumnezeu ar fi fost în mâinile Mele, n-aş fi consimţit niciodatã nici pentru o clipã sã Mã revelez vouã şi nici n-aş fi îngãduit ca buzele Mele sã rosteascã un cuvânt. Întru acestea Dumnezeu Însuşi este într-adevãr martor.
-~-XLII. O fiu al dreptãţii! În vremuri de noapte, frumuseţea Fiinţei nemuritoare a reapãrut din înãlţimea de smarald a fidelitãţii, la Sadratu'l-Muntahá şi a plâns atât de amarnic încât oştirile cereşti, cei ce locuiesc în împãrãţia din înãlţimi s-au tânguit auzind lamentãrile Sãle. Şi atunci s-a pus întrebarea: De ce atâta plânset şi bocet? El a rãspuns: Aşa cum mi s-a poruncit, am aşteptat cu rãbdare pe dealul credinţei, dar n-am simţit înãlţân-du-se de la cei ce locuiesc pe pãmânt mireasma fidelitãţii. Somat apoi sã mã întorc am privit, şi iatã cã am vãzut cum o seamã de porumbei ai sfinţeniei au trecut prin încercãri cumplite, fiind prinşi în ghiarele câinilor pãmântului. Apoi Fecioara Pãmântului s-a grãbit sã aparã neacoperitã de vãl şi strãlucitoare din lãcaşul ei mistic şi a întrebat de numele lor, şi i s-au spus toate în afarã de unul. Şi când a fost îngãduit, prima literã a acestui nume a fost rostitã, dupã care locuitorii lãcaşurilor cereşti s-au grãbit sã iasã din locuinţele lor de glorie. Şi când a doua literã a fost pronunţatã, ei au cãzut pânã la unul cu faţa în ţãrânã. În acea clipã s-a auzit un glas din însãşi inima lãcaşului sfânt: „Pânã aici şi nu mai departe.” Într-adevãr, suntem martori pentru tot ce au fãcut şi tot ce fac.
-~-XLIII. O Afnán, o tu care ai rãsãrit din strãvechiul trunchi! Slava şi bunãtatea Mea duioasã sã fie cu tine. Cât de mare este Tabernacolul Cauzei lui Dumnezeu! El a cuprins toate popoarele şi neamurile pãmântului şi nu va trece mult şi întreaga omenire se va strânge adãpostindu-se sub acoperãmântul sãu. Ziua slujirii Tale a venit. Nenumãrate Tablete stau mãrturie pentru darurile ce ţi-au fost oferite. Ridicã-te pentru triumful Cauzei Mele şi prin puterea graiului tãu cucereşte inimile oamenilor. Tu trebuie sã proclami ceea ce va asigura bunãstarea celor nenorociţi şi asupriţi. Încingeţi coapsele şi strãduieşte-te pentru ca pânã la urmã sã-l eliberezi pe captiv din lanţurile sale şi sã-i dai putinţa sã ajungã la adevãrata libertate.
În aceastã zi dreptatea îşi plânge soarta, iar echitatea geme sub jugul împilatorului. Norii groşi ai tiraniei au întunecat faţa pãmântului şi au coborât asupra popoarelor sale. Prin mişcarea Penei Noastre glorioase şi la porunca Stãpânului omnipotent, Noi am insuflat o nouã viaţã oricãrui chip omenesc şi fiecãrui cuvânt i-am conferit o nouã forţã. Toate lucrurile create proclama şi stau mãrturie pentru aceastã regenerare a lumii întregi. Aceasta este vestea cea mai mãreaţã, cea mai îmbucurãtoare adusã omenirii de pana acestui Nedreptãţit. De ce vã temeţi, o Prea Iubiţii Mei? Cine este acela care vã poate descuraja? Un dram de umezealã este suficient pentru a dizolva lutul întãrit din care este fãurita aceastã generaţie perversã. Însuşi faptul cã voi v-aţi adunat este suficient pentru a spulbera forţele acestor oameni de nimic, lipsiţi de valoare....
Orice om dotat cu intuiţie va fi gata sã admitã, în aceastã zi, cã sfaturile date de Pana acestui Nedreptãţit constituie puterea supremã care însufleţeşte lumea şi duce la progresul ei şi la stimularea popoarelor sale. Sculaţi-vã o voi oameni, şi prin puterea lui Dumnezeu, hotãrâţi-vã sã dobândiţi victoria asupra eului vostru, pentru ca pânã la urmã întreg pãmântul sã fie eliberat şi purificat de înrobirea faţã de zeii închipuirilor sale deşarte - zei care au pricinuit atâtea pagube nefericiţilor lor prozeliţi fiind rãspunzãtori de nenorocirea lor. Aceşti idoli constituie obstacolul care l-a împiedecat pe om în strãdaniile sale de a înainta pe calea desãvârşirii. Nutrim speranţa cã Mâna puterii Divine va acorda ajutorul sãu omenirii şi o va elibera din starea de decãdere dureroasã în care se aflã. Într-una din Tablete au fost revelate aceste cuvinte: O popor al lui Dumnezeu! Nu fiţi preocupaţi numai de grijile voastre propri; îndreptaţi-vã gândurile spre ceea ce va îmbunãtãţii soarta omenirii şi va purifica inimile şi sufletele oamenilor. Acest lucru poate fi cel mai bine realizat prin fapte pure şi sfinte, printr-o viaţã virtuoasã şi o purtare cuviincioasã. Acţiuni curajoase vor asigura triumful acestei Cauze, şi un caracter sfânt va consolida puterea sa. Fii credincios echitãţii, o popor al lui Bahá! Aceasta este, într-adevãr, porunca pe care acest Nedreptãţit v-a dat-o şi ceea ce Voinţa Sa liberã, a ales,în primul rând, pentru fiecare din voi.
O prieteni! Se cuvine sã vã reînnoiţi şi reanimaţi sufletele prin bunãvoinţa plinã de har care vã este dãruitã în aceastã primãvarã Divinã rãscolitoare. Luceafãrul mãreţei Sale glorii şi-a revãrsat strãlucirea asupra voastrã şi norii harului Sãu infinit v-au acoperit. Cât de nemãrginitã este rãsplata aceluia care nu s-a lipsit de o binefacere atât de mare şi care nu a şovãit sã recunoascã frumuseţea Prea Iubitului sãu în acest nou veşmânt al Sãu. Fiţi cu bãgare de seamã cãci Cel Rãu stã la pândã gata sã vã prindã în cursã. Apãraţi-vã de planurile sale mârşave şi cãlãuziţi de lumina numelui Dumnezeului Celui Atotştiutor, ieşiţi din întunericul care vã înconjoarã. Fie ca viziunea voastrã sã cuprindã mai de grabã întreaga lume decât sã se reducã la propriul vostru eu. Cel Rãu este cel ce împiedicã mersul înainte şi se pune de-a curmezişul progresului spiritual al oamenilor.
Se cuvine ca fiecare om, în aceastã Zi,sã se ţinã cu tãrie de tot ce va promova interesele şi va înãlţa treapta tuturor naţiunilor şi guvernelor drepte. Prin fiecare verset pe care Pana Celui Prea Înalt a revelat-o, porţile iubirii şi unitãţii au fost descuiate şi larg deschise în faţa oamenilor. Noi am declarat nu de mult - şi Cuvântul Nostru este adevãrul: „Însoţiţi-vã cu adepţii tuturor religiilor într-un spirit de prietenie şi camaraderie.” Orice i-a indus pe oameni sã se evite unii pe alţii şi a provocat neînţelegeri şi dezbinare între ei a fost, prin aceste cuvinte, abolit şi anulat. Din cerul Voinţei lui Dumnezeu şi cu scopul de a înnobila lumea existenţei ca şi pentru înãlţarea minţilor şi sufletelor oamenilor a fost trimis pe pãmânt instrumentul cel mai eficace pentru educarea întregii specii umane. Esenţa cea mai purã şi expresia cea mai perfectã a tot ce au spus sau scris popoarele din vechime a fost trimisã - prin aceastã preaputernicã revelaţie - din cerul Voinţei Celui Atotstãpânitor, Domnul Atotstatornic. În vremuri trecute s-a revelat: „Dragostea de patrie este un element al Credinţei în Dumnezeu”. Limba Slavei a proclamat însã în ziua manifestãrii Sale: „Sã nu se mândreascã acela care îşi iubeşte ţara lui, ci acela ce iubeşte lumea.” Prin puterea emanatã de la aceste cuvinte mãreţ, El a dat un nou impuls şi o nouã îndrumare pãsãrilor inimilor omeneşti şi a şters orice urmã de restricţii şi limitãri din Cartea sfântã a lui Dumnezeu.
O popor al Justiţiei! Fii la fel de strãlucitor ca lumina şi la fel de superb ca focul aprins al Rugului în Flãcãri. Strãlucirea focului iubirii tale va contopi şi uni, fãrã îndoialã, popoarele şi neamurile vrãjmaşe ale pãmântului, în timp ce intensitatea flãcãrii duşmãniei poate duce numai la conflict şi dezastru. Îl implorãm pe Dumnezeu sã apere creaturile Sale de uneltirile rãuvoitoare ale duşmanilor Sãi. El are într-adevãr putere asupra tuturor lucrurilor.
Laudã singurului Dumnezeu adevãrat - preamãritã fie slava Sa - cãci prin Pana Celui Prea Înalt, El a deschis porţile inimile oamenilor. Fiecare vers pe care aceastã Panã l-a revelat este o poartã luminoasã şi strãlucitoare care dezvãluie gloria unei vieţi pioase şi sfinte, a unor fapte pure şi neprihãnite. Chemarea şi mesajul Nostru n-au avut niciodatã drept scop sã parvinã sau sã fie spre folosul unei singure ţãri sau unui singur popor. Omenirea în totalitatea ei trebuie sã adere în mod ferm, la tot ce i-a fost revelat şi la tot ce i-a fost acordat. Atunci şi numai atunci va ajunge la adevãrata libertate. Întreaga lume este iluminatã de gloria şi splendoarea Revelaţiei lui Dumnezeu. În anul şaizeci Cel ce a deschis calea
luminii Cãlãuzirii Divine - fie ca întreaga creaţie sã-i fie jertfitã - s-a ridicat pentru a vesti o nouã revelare a Sfânttului Duh şi a fost urmat, douãzeci de ani mai târziu, de Acela prin a cãrui venire lumea a devenit vasul pentru aceastã glorie promisã, pentru aceastã favoare excepţionalã. Priveşte cum omenirea în general a fost înzestratã cu capacitatea de a asculta Cuvântul preamãrit al lui Dumnezeu - Cuvântul de care depinde, în mod necesar, unirea şi învierea spiritualã a tuturor oamenilor...
intercalare pag 97 urmeazã XLIVXLIV. Nu vã abateţi de la temerea de Dumnezeu, o voi învãţaţi ai lumii şi judecaţi cu dreptate Cauza acestui Om neînvãţat despre care toate Cãrţile lui Dumnezeu, Protectorul, Cel ce subzistã prin El Însuşi, au mãrturisit... Oare frica de a stârni supãrarea Divinitãţii, teama de Cel fãrã de pereche, Cel Neasemuit, nu vã va trezi? Cel pe care lumea L-a nedreptãţit nu vi s-a alãturat niciodatã vouã, nu a studiat nicicând scrierile voastre şi nu a participat la nici una din disputele voastre. Haina pe care o poartã, pletele Sale bogate, acoperitoarea capului stau mãrturie pentru adevãrul acestor cuvinte. Cât timp veţi mai stãrui în nedreptatea voastrã? Fiţi martori în ce casã a fost silit sã locuiascã Cel ce este întruchiparea dreptãţii. Deschideţi ochii şi priviţi în ce stare se aflã El, meditaţi cu sârg la ceea ce au comis mâinile voastre pentru ca nu cumva sã fiţi lipsiţi de lumina cuvântului Sãu Divin şi nici sã fiţi privaţi de partea voastrã din oceanul cunoaşterii Sale.
Unii dintre oamenii de rând, precum şi dintre nobili au obiectat cã acest Nedreptãţit nu este nici un membru al ordinului eclesiastic şi nici un descendent al Profetului. Spune: O voi cei ce pretindeţi cã sunteţi drepţi! Chibzuiţi puţin şi veţi înţelege cât de neîntrecut de mãreaţã este condiţia Sa actualã, chiar deasupra rangului pe care consideraţi cã ar trebui sã-L aibã. Voinţa Celui Atotputernic a hotãrât cã tocmai dintr-o casã cu totul lipsitã de ceea ce posedã în mod obişnuit preoţii, doctorii, înţelepţii şi învãţaţii sã aparã şi sã fie revelatã Cauza Sa.
Suflarea Sfântului Duh L-a trezit şi I-a poruncit sã se ridice şi sã proclame Revelaţia Sa. De îndatã ce s-a deşteptat din somnul Sãu, El si-a înãlţat glasul şi a chemat întreaga omenire la Dumnezeu, Stãpânul tuturor lumilor. Noi am fost îndemnaţi sã revelãm aceste cuvinte, ţinând totodatã seama de de slãbiciunea şi fragilitatea oamenilor; Cauza pe care Noi am proclamat-o este, însã, de aşa naturã, încât nici o panã n-o va putea vreodatã descrie şi nici o minte nu va putea concepe mãreţia ei. Întru aceasta mãrturiseşte Cel la care se aflã Cartea Mamã.
-~-XLV. Frumuseţea Strãveche a consimţit sã fie pusã în lanţuri pentru ca omenirea sã fie eliberatã din sclavia ei şi a acceptat sã fie fãcutã prizonierã în Fortãreaţa cea mai puternicã pentru ca întreaga lume sã ajungã la adevãrata libertate. Ea a bãut pânã la fund cupa amãrãciunii pentru ca toate popoarele pãmântului sã dobândeascã o bucurie fãrã de sfârşit şi sã ajungã la o fericire deplinã. Aceasta izvorãşte din mila Domnului vostru Cel Plin de Îndurare, Cel Atotiertãtor. Noi am acceptat sã fim înjosiţi, o voi ce credeţi în Unitatea lui Dumnezeu, pentru ca voi sã fiţi înãlţaţi şi am îndurat nenumãrate suferinţe pentru ca voi sã prosperaţi şi sã înfloriţi. Cel care a venit sã construiascã întreaga lume din nou vede cum cei ce s-au fãcut tovarãşi cu Dumnezeu, L-au silit sã locuiascã în cel mai trist dintre oraşe!
-~-XLVI. Nu sunt trist din cauza întemniţãrii Mele şi nu Mã plâng de înjosirea sau de suferinţele pe care le îndur din parte vrãjmaşilor Mei. Pe viaţa Mea! Acestea sunt gloria Mea. O glorie cu care Dumnezeu s-a îveşmântat El Însuşi. Fie ca voi sã şiţi acest lucru!
Ruşinea pe care a trebuit s-o îndur a dezvãluit slava cu care a fost investitã întrega creaţie, iar prin cruzimile pe care le-am suferit, Luceafãrul Dreptãţii s-a revelat el însuşi, revãrsâdu-şi splendoarea asupra oamenilor.
Eu sufãr din cauza acelora care au cãzut pradã patimilor josnice şi care pretind cã ar fi dintre cei cu credinţã în Dumnezeu, Cel plin de Har, Cel Atotlãudat.
Se cuvine ca poporul lui Bahá sã moarã la tot ce este lumesc şi la tot ce este cuprins în lume, el trebuie sã se desprindã într-atât de lucrurile pãmântaşti, încât cei ce sãlãşluiesc în rai sã simptã înãlţându-se din veşmintele lor mireasma dulce a sfinţeniei, iar toate popoarele pãmântului sã recunoascã pe feţele lor strãlucirea Celui Atotmilostiv pentru ca prin ei sã fie rãspândite şi pe alte meleaguri semnele şi dovezile lui Dumnezeu, Atotputernicul, Atotînţeleptul. Cei care au pãtat numele neîntinat al Cauzei lui Dumnezeu, cedând slãbiciunilor cãrnii - aceştia sunt, fãrã îndoialã, pe cãi greşite!
-~-XLVII. O, voi, evrei! Dacã vreţi sã-L respingeţi pe Isus, Duhul lui Dumnezeu, încã o datã, omorâţi-Mã pe Mine, cãci El a fost revelat din nou în persoana Mea. Faceţi cu Mine ce vreţi cãci am fãcut legãmânt sã-Mi jertfesc viaţa pe cãrãrile Domnului. Eu nu Mã tem de nimeni, chiar dacã toate puterile cerului şi pãmântului s-ar alia împotriva Mea. O, voi, dicipoli ai Evangheliei! Dacã doriţi sã-L ucideţi pe Mahomed, Apostolul lui Dumnezeu, luaţi-Mã pe Mine şi puneţi capãt vieţii Mele, cãci Eu sunt El, iar Eul Meu este Eul Lui. Faceţi cu Mine ce vreţi, cãci dorinţa Mea cea mai fierbinte este sã ajung în faţa Celui Multiubit de Mine în Împãrãţia Slavei Sale. Aceasta este porunca divinã, dacã o înţelegeţi. O, voi, discipoli ai lui Mahomed! Dacã dorinţa voastrã este sã strãpungeţi cu armele pieptul Aceluia prin mijlocirea Cãruia v-a fost datã vouã Cartea Sa Bayánul, puneţi mâna pe Mine Si prigoniţi-Mã pe Mine cãci Eu sunt Preaiubitul Sãu, revelaţia Lui Însuşi, chiar dacã numele Meu nu este numele Lui, Am venit învãluit în norii slavei şi am fost investit de Dumnezeu cu o suveranitate de neînvins. El este Adevãrul, Cunoscãtorul lucrurilor nevãzute, Mã aştept, într-adevãr, din partea voastrã sã fiu supus aceluiaşi tratament ca şi acela care a fost supus Cel ce a venit înainte Mea. Întru acestea toate lucrurile stau mãrturie, dacã sunte-ţi dintre cei ce ascultã. O, popor al Bayánului Dacã aţi hotãrât sã vãrsaţi sângele Aceluia, a Cãrui venire a fost vestitã de Báb şi prorocitã de Mahomed, şi a Cãrui Revelaţie a fost anunţatã de Isus Hristos însuşi, iatã cã stau în faţa voastrã, gata pentru orice şi fãrã vreo apãrare, Faceţi cu Mine dupã bunul vostru plac.
-~-XLVIII. Dumnezeu mi-e martor! Dacã n-ar fi fost în contradicţie cu ceea ce a fost poruncit prin Tabletele lui Dumnezeu, Eu aş fi fost bucuros sã sãrut mâinile oricui ar fi încercat sã verse sângele meu pe cãile Celui Prea Iubit. Ba mai mult, i-aş fi dãruit o parte din acele bunuri pãmânteşti pe care Dumnezeu mi-a îngãduit sã le stãpânesc chiar dacã cel ce a comis acest act ar fi provocat mânia Celui Atotputernic şi şi-ar fi atras blestemul Sãu, ba ar fi meritat chiar sã fie chinuit în eternitatea lui Dumnezeu, Atotstãpânitorul, Cel Drept, Cel Atotînţelept.
-~-XLIX. Aflã cu adevãrat cã ori de câte ori Acest Tânãr îşi întoarce ochii spre propriul sãu eu, El constatã cã este cea mai neînsemnatã creaturã. Dar atunci când contemplã strãlucirea luminoasã care i-a fost dat s-o facã cunoscutã, acest eu se preface în faţa ochilor sãi într-o putere suveranã rãsfrângând esenţa tuturor lucrurilor vizibile şi invizibile. Slavã Aceluia care prin puterea adevãrului a trimis în lume Manifestarea propriului Sãu Eu şi I-a încredinţat mesajul Sãu cãtre întreaga omenire.
-~-L. Treziţi-vã din somnolenţa neglijenţei, o voi nepãsãtorilor, ca sã priviţi strãlucirea pe care gloria Sa a rãspândit-o în lume. Cât de nerozi sunt cei care murmurã împotriva naşterii premature a luminii Sale. O voi cei orbi lãuntric! Indiferent dacã e prea devreme sau prea târziu, dovezile slavei sale strãlucitoare sunt acum în mod neîndoios vizibile. Se cuvine ca voi sã discerneţi dacã o astfel de luminã a apãrut sau nu. Nu este nici în puterea voastrã, nici în a mea de a stabili momentul în care ea sã se manifeste. Înţelepciunea de nepãtruns a lui Dumnezeu a fixat dinainte ora respectivã. Fiţi mulţumiţi, o voi oameni, cu ceea ce Dumnezeu vã doreşte şi v-a predestinat vouã... O voi cei ce-mi doriţi rãul! Luceafãrul eternei cãlãuziri este martorul meu: Dacã ar fi fost în puterea mea, n-aş fi consimţit sub nici un motiv sã mã deosebesc de ceilalţi oameni, cãci Numele pe care îl port refuzã sã se asocieze cu aceastã generaţie ale cãrei limbi sunt spurcate şi ale cãrei inimi sunt prefãcute. Şi ori de câte ori am hotãrât sã pãstrez tãcerea şi sã nu mai vorbesc, glasul Sfântului Duh, stând la dreapta mea, m-a trezit şi Spiritul Suprem a apãrut în faţa mea, iar Gavril şi-a aruncat umbra asupra mea în timp ce Duhul de Slavã m-a însufleţit, poruncindu-mi sã rup tãcerea. Dacã auzul vã este purificat, iar urechile voastre vor asculta cu atenţie, veţi înţelege cã fiecare mãdular al trupului meu, ba chiar toate atomurile fiinţei mele proclamã şi constituie o mãrturie pentru chemarea: „Dumnezeu, în afara cãruia nu existã alt Dumnezeu, şi Acela a cãrui frumuseţe se reveleazã acum, este reflectarea gloriei Sale întru toţi cei ce sunt în ceruri şi pe pãmânt.”
-~-LI. O, voi, oameni! Jur pe singurul Dumnezeu adevãrat! Acesta e Oceanul din care au ieşit toate mãrile şi cu care toate vor fi pãnã la urmã reunite. Din El s-au zãmislit toţi Sorii şi la El se vor întoarce. Prin puterea Lui, Copacii Revelaţiei Divine şi-au dat roadele lor trimise din înãlţimi, sub forma unui Profet, purtãtorul unei Solii cãtre fãpturile lui Dumnezeu în fiecare dintre lumile al cãror numãr numai Dumnezeu, cu Ştiinţa Lui atotcuprinzãtoare, îl poate cunoaşte, Şi toate acestea, El le-a sãvârşit cu ajutorul unei singure Litere din Cuvântul Sãu, revelat prin Pana Sa - o Panã pusã în mişcare de degetul sãu îndrumãtor - Degetul Sãu însuşi, bizuindu-se pe puterea Adevãrului lui Dumnezeu.
-~-LII. Spuneţi: O voi oameni! Nu vã privaţi de harul lui Dumnezeu şi de îndurarea Sa. Oricine se lipseşte de acestea suferã o mare pierdere. O voi oameni! Oare adoraţi voi ţãrâna şi întoarceţi spatele Domnului Cel Plin de Har, Cel Atotgeneros? Temeţi-vã de Dumnezeu şi nu fiţi dintre cei daţi pierzaniei. Spuneţi: Cartea lui Dumnezeu a fost trimisã din înãlţimi, întruchipatã în acest Tânãr. Preamãrit fie Dumnezeu, cel mai sublim dintre creatori. Fiţi cu bãgare seamã, o voi neamuri ale lumii ca nu cumva sã fugiţi din faţa Lui. Dimpotrivã, grãbiţi-vã sã ajungeţi în preajma Lui şi fiţi dintre cei ce s-au întors de la El. Rugaţi-vã, o voi oameni, sã fiţi iertaţi pentru cã nu v-aţi fãcut datoria faţã de Dumnezeu şi pentru cã aţi pãcãtuit împotriva Cauzei Sale. Nu fiţi dintre cei lipsiţi de judecatã. El este Cel ce v-a creat; El este Cel ce v-a hrãnit sufletele prin Cauza Sa şi v-a dat putinţa sã-L recunoaşteţi pe El care este Atotputernicul, Cel Preaslãvit, Cel Atotştiutor. El este Cel ce a dezvãluit în faţa ochilor voştri comorile cunoaşterii Sale şi v-a ajutat sã vã înãlţaţi pânã la cerul certitudinii, certitudinea Credinţei Sale nestrãmutate, incontestabile şi preaslãvite. Luaţi aminte sã nu vã lipsiţi de harul lui Dumnezeu, ca sã nu nimiciţi lucrãrile voastre; nu respingeţi adevãrul acestei glorioase, strãlucitoare, înãlţãtoare şi indiscutabile Revelaţii. Judecaţi cu discernãmânt Cauza lui Dumnezeu, Creatorul vostru şi priviţi la ce a fost trimis jos pe pãmânt de la înaltul Tron şi meditaţi asupra acestora cu inimile inocente şi sfinţite. Atunci adevãrul acestei Cauze vã va apare la fel de evident ca soarele la amiazã în plinã slavã.
Spuneţi: Prima şi cea mai importantã mãrturie care confirmã adevãrul Sãu este propriul Sãu Eu. Alãturi de aceastã mãrturie stã Revelaţia Sa. Cãci pentru oricine dã greş în a recunoaşte fie pe una, fie pe cealaltã, El a stabilit cuvintele pe care le-a revelat ca dovadã a realitãţii şi adevãrului Sãu. Aceasta este într-adevãr o dovadã a îndurãrii Sãle duioase faţã de oameni. El a înzestrat fiecare suflet cu capacitatea de a recunoaşte semnele lui Dumnezeu. Cum şi-ar fi putut El altfel îndeplini fãgãduiala, dacã sunteţi dintre acei care chibzuiesc în inimile voastre la Cauza Sa. El nu va fi niciodatã nedrept cu nimeni, dupã cum nu va pune la încercare un suflet peste puterile lui. El este cu adevãrat Cel Îndurãtor, Cel Atotmilostiv.
Spuneţi: Atât de mare este gloria lui Dumnezeu încât chiar cel orb o poate percepe şi cu cât mai mult acei a cãror vedere e agerã, a cãror viziune e purã. Orbii, deşi incapabili de a percepe lumina soarelui, sunt totuşi în stare sã simtã cãldura sa continuã. Dimpotrivã, cei cu inimile oarbe din mijlocul poporului Bayánului - şi întru acestea Dumnezeu îmi este martor - oricât şi-ar revãrsa Soarele lumina asupra lor, nu pot nici sã perceapã strãlucirea gloriei sale şi nici sã aprecieze cãldura razelor sale.
Spuneţi: O popor al Bayánului! Te-am ales din mijlocul lumii pentru a cunoaşte şi a recunoaşte Eul Nostru. Te-am ajutat sã te apropii şi sã ajungi pânã la dreapta Paradisului - Locul din care nemuritorul Foc proclamã în nenumãrate moduri de exprimare: „Nu existã alt Dumnezeu în afarã de Mine, Cel Atotputernic, Cel Preaînalt!” Nu îngãduiţi sã fiţi despãrţiuţi, ca printr-un vãl de acest Luceafãr care-şi trimite razele asupra zorilor Voinţei Domnului vostru, Cel Atotmilostiv a cãrui luminã a cuprins atât ceea ce e mic, cât şi ceea ce e mare. Purificaţi-vã viziunea ca sã puteţi percepe gloria sa cu proptii vostri ochi şi pentru ca sã depindeţi numai de ceea ce vedeţi voi înşivã şi nu de ceea ce vãd ceilalţi; cãci Dumnezeu n-a împovãrat niciodatã un suflet perste puterile lui. Iatã ce a fost trimis pe pãmânt prin profeţii şi Mesagerii din vremi trecute şi aşa cum a fost consemnat de toate Scripturile.
Strãduiţi-vã, o voi oameni, sã dobândiţi îngãduinţa de a intra în aceastã vastã Imensitate pe care Dumnezeu a orânduit-o fãrã început şi fãrã sfârşi, în care a rãsunat glasul Sãu şi peste care adie mireasma dulce a sfinţeniei şi gloriei. Nu vã lipsiţi de Roba mãreţiei şi nici nu permiteţi ca inimile voastre sã nu-şi aminteascã de Domnul vostru; nu renunţaţi ca urechile voastre sã asculte dulcile melodii ale glasului Sãu limpede, minunat, sublim, atotbiruitor şi convingãtor.
-~-LIII. O Naşír, o slujitorul Meu! Dumnezeu, Adevãrul Veşnic sã-Mi fie martor. Tânãrul Divin a înãlţat, în aceastã Zi, deasupra capetelor oamenilor Cupa slãvitã a Nemuririi; El şade în aşteptare, întrebându-se care ochi va recunoaşte gloria Sa şi care braţ se va întinde fãrã sã şovãie pentru a lua Cupa din Mâna Sa albã ca zãpada şi a o bea pânã la fund. Numai puţini au sorbit pânã acum din acest har neasemuit care curge lin de la Regele Strãvechi. Aceştia ocupã cele mai alese locuri din Paradis şi şed neclintiţi în jilţurile autoritãţii. Pe dreptatea lui Dumnezeu! Nici oglinzile gloriei Sale, nici cei ce reveleazã numele Sale, nici vreun lucru creat care a existat sau va exista îi va întrece vreodatã, dacã eşti dintre cei care înţeleg acest adevãr.
O Naşír! Caracterul excepţional al acestei Zile este mult deasupra înţelegerii oamenilor oricât de vaste sunt cunoştinţele lor şi oricât de profundã le este înţelegerea. Şi cu cât mai mult trebuie ea sã transcendã imaginaţia acelora care s-au îndepãrtat de lumina ei şi au fost excluşi de la slava ei! Dacã ai sfâşia tristul vãl care-ţi întunecã viziunea, ai vedea o minune care n-are asemuire şi nici n-a fost întrecutã de la începutul fãrã de început pânã la sfârşitul fãrã de sfârşit. În ce grai sã vã vorbeascã Acela care este Purtãtorul de Cuvânt al lui Dumnezeu pentru ca cei ce sunt despãrţiţi de El ca printr-un vãl sã recunoascã slava Sa. Cei drepţi ce locuiesc în Împãrãţia din Înãlţimi vor bea pânã la fund din Vinul Sfinţeniei în numele Meu, Cel Atotslãvit. Nimeni, în afarã de ei, nu vor avea parte de o asemenea favoare.
-~-LIV. În numele dreptãţii lui Dumnezeu, Cel Preaiubit de Mine! N-am nãzuit niciodatã la vreo conducere lumeascã. Singurul Meu ţel a fost sã dau oamenilor ceea ce Dumnezeu, Cel plin de Har, Cel Neasemuit mi-a poruncit sã le împãrtãşesc pentru ca sã se desprindã de tot ce ţine de aceastã lume şi sã ajungã sã se ridice la înãlţimi pe care cel fãrã credinţã în Dumnezeu nici nu le poate concepe, iar cel pãcãtos nici nu-şi le poate închipui.
-~-LV. Aminteşteţi, o ţarã a lui Ta (Teheran), de zilele trecute în care Domnul tãu a fãcut din tine reşedinţa Tronului Sãu şi te-a învãluit în strãlucirea slavei Sale. Cât de mare a fost numãrul acelor fiinţe sfinte, simboluri ale certitudinii, care în marea lor iubire pentru tine şi-au sacrificat viaţa şi tot ce aveau pentru tine! Fie bucuria cu tine şifericirea cu locuitorii tãi. Mãrturisesc cã, aşa cum ştie orice inimã cu discernãmânt, din tine a apãrut suflarea vie a Aceluia care este Dorinţa lumii. În tine a fost revelat Nevãzutul şi din tine a apãrut ceea ce era ascuns ochilor omeneşti. Pe care din cei mulţi ce te iubesc cu sinceritate sã-i amintim, pe care din cei al cãror sânge a fost vãrsat înãuntrul porţilor tale, şi a cãror cenuşã zace acum ascunsã sub ţãrâna ta? Mireasma dulce a lui Dumnezeu a adiat fãrã încetare şi va continua sã adie în veci asupra ta. Pana Noastrã se simte îndemnatã sã te comemoreze şi sã preamãreascã victimile tiraniei - acei bãrbaţi şi acele femei care îşi dorm somnul de veci sub glia ta.
Printre aceştia este şi propria Noastrã sorã pe care o amintim acum ca semn al fidelitãţii Noastre şi ca dovadã a dragostei Noastre duioase faţã de ea. Cât de tristã a fost soarta ei! În ce stare de resemnare s-a întors ea la Dumnezeul ei! Noi singuri, prin cunoaşterea Noastrã atotcuprinzãtoare, am ştiut acest lucru.
O Ţarã a lui Ta! Prin graţia lui Dumnezeu, tu mai eşti şi acum un centru în jurul cãruia s-au strâns prea iubiţii Sãi. Ferice de ei; ferice de toţi refugiaţii care în suferinţele lor pe calea lui Dumnezeu, Stãpânul acestei Zile minunate, cautã adãpost la Tine! Binecuvântaţi acei ce-şi amintesc de singurul Dumnezeu adevãrat, care preamãresc Numele Sãu şi se strãduiesc sã slujeascã în mod conştiincios Cauza Sa. La aceşti oameni s-au referit Cãrţile Sfinte din trecut. Lor le-a acordat din plin lauda sa Conducãtorul Credincioşilor atunci când a spus: „Binecuvântarea care-i aşteaptã întrece cu mult binecuvântarea de care ne bucurãm noi acum”. El a spus întru totul adevãrul şi pentru aceasta suntem Noi martori acum. Slava rangului lor, însã, încã n-a fost dezvãluitã. Mâna puterii Divine va ridica, în mod cert vãlul şi va evoca în faţa oamenilor ceea ce va bucura şi lumina ochiul lumii.
Aduceţi mulţumiri lui Dumnezeu, Adevãrul Etern, preamãritã fie slava Sa, pentru cã aţi dobândit o favoare atât de mare şi aţi fost cinstiţi cu podoaba laudei Sale. Preţuiţi valoarea acestor zile şi fiţi credincioşi - aşa cum se cuvine - acestei Revelaţii. El este într-adevãr Sfãtuitorul, Îndurãtorul, Atotştiutorul.
-~-LVI. Nu fii mâhnitã, o Ţarã a lui Ta (Teheran), cãci Dumnezeu te-a ales sã fii izvorul de bucurie a întregii omeniri. El va binecuvânta, dacã va fi voia Sa, tronul Sãu printr-un trimis care va domni cu dreptate şi va aduna la olaltã turma lui Dumnezeu, pe care lupii au risipit-o. Un astfel de cârmuitor îşi va întoarce faţa cu bucurie şi voioşie spre poporul lui Bahá şi-i va acorda bunãvoinţa sa. În ochii lui Dumnezeu, el este, într-adevãr, o bijuterie printre oameni. Slava lui Dumnezeu şi a tuturor celor ce sãlãşluiesc în împãrãţia revelaţiei Sale sã fie în veci de veci cu el.
Bucurã-te şi fii plinã de veselie pentru cã Dumnezeu a fãcut din tine „Aurora luminii Sale” deoarece înãuntrul zidurilor tale s-a nãscut Manifestarea Slavei Sale. Fii fericitã cã ţi-a fost conferit acest nume - un nume prin care Luceafãrul graţiei şi-a revãrsat splendoarea, prin care atât pãmântul cât şi cerul au fost iluminate.
Nu va trece mult şi starea de lucruri existente înãuntrul zidurilor tale va fi schimbatã, iar frânele puterii vor cãdea în mâinile poporului. Cu adevãrat Domnul tãu este atotştiutorul. Autoritatea lui cuprinde toate lucrurile. Fii deci sigurã de favoarea plinã de har a Domnului tãu. Ochiul bunãtãţii Sale binevoitoare va fi în veci îndreptat spre tine. Se apropie ziua când tulburarea ta se va preface în pace şi linişte desãvârşitã. Astfel s-a hotãrât în Cartea
minunatã.LVII. Când ai pãrãsit lãcaşurile prezenţei Mele, O Mahomed, îndreaptãţi paşii spre Casa Mea (Casa din Bagdad) şi viziteaz-o în numele Domnului tãu. Când ajungi în faţa porţii ei, opreşte-te şi spune: Unde a plecat Frumuseţea Strãveche, O supremã Casã a lui Dumnezeu, unde a plecat Acela prin care Dumnezeu a fãcut din tine steaua cãlãuzitoare a unei lumi în adoraţie şi care a proclamat cã tu eşti un simbol al rememorãrii Sale pentru toţi cei ce se aflã în ceruri sau pe pãmânt? O acele zile trecute când tu, Casã a lui Dumnezeu, ai fost fãcutã scãunaşul pentru picioarele Sale, zile în care melodiile Celui Atotmilostiv curgeau ca nişte şuvoaie neîncetate dinspre tine! Ce s-a ales de bijuteria ta a cãrei glorie a iradiat asupra întregii creaţii? Unde sunt zilele în care El, Strãvechiul Rege a fãcut din tine tronul slavei Sale, zilele în care te-au ales numai pe tine sã fii lumina salvãrii între cer şi pãmânt pentru ca sã rãspândeşti din zori şi pânã în searã dulcea mireasmã a Celui Preaslãvit?
Unde, o Casã a lui Dumnezeu, este Soarele maiestãţii şi puterii care te-a învãluit cu strãlucirea prezenţei Sale? Unde este Acela - Aurora blândei milostiviri a Domnului tãu, Cel Neconstrâns -care şi-a stabilit reşedinţa înãuntrul zidurilor tale? Ce ţi-a alterat chipul, o tron al lui Dumnezeu, şi a fãcut ca stâlpii tãi de susţinere sã tremure? De ce s-au închis porţile tale în faţa acelora care te cautã cu atâta ardoare? Ce te-a adus în aceastã stare de deznãdejde? Oare ai aflat cã Preaiubitul lumii este urmãrit de sãbiile duşmanilor? Domnul sã te binecuvânteze pe tine şi credinţa ta faţã de El, cãci tu ai rãmas tovarãşul Sãu în decursul tuturor necazurilor şi suferinţelor Sale.
Mãrturisesc cã tu eşti lãcaşul în care s-a manifestat gloria Sa transcendentã, prea sfânta Sa locuinţã. De la tine a pornit Suflarea Celui Atotslãvit, o Suflare care s-a rãspândit asupra tuturor lucruriloe create şi a umplut de bucurie piepturile celor cucernici care locuiesc în sãlaşurile Paradisului. Oştirile Cereşti şi cei ce şi-au stabilit reşedinţa în oraşele Numelor lui Dumnezeu plâng din cauza ta şi jelesc din cauza nenorocirilor care te-au lovit.
Tu mai eşti încã simbolul numelor şi atributelor Celui Atotputernic, Punctul spre care sunt îndreptaţi ochii Domnului cerului şi pãmântului. Asupra ta s-a abãtut ceea ce s-a abãtut şi asupra Arcãi în care a sãlãşluit chezãşia lui Dumnezeu. Bine de cel ce înţelege semnificaţia acestor cuvinte şi recunoaşte ţelul Aceluia care este Domnul întregii creaţii.
Fericiţi cei ce inspirã mireasma dulce care vine de la tine, Cel Îndurãtor, fericiţi cei ce recunosc slava ta, care apãrã sanctitatea ta, care respectã întotdeauna rangul tãu. Îl implorãm pe Cel Atotputernic sã îngãduie ca ochii acelora care s-au întors de la tine şi nu au apreciat cum se cuvine valoarea ta, sã se deschidã pentru ca sã te recunoascã într-adevãr pe tine şi pe Acela care, prin puterea adevãrului te-a ridicat în înãlţimi. Ei sunt cu adevãrat orbi în faţa ta şi nu-ţi percep prezenţa în aceastã zi. Domnul tãu este, într-adevãr, Cel Plin de Har, Cel Iertãtor.
Mãrturisesc cã prin tine Dumnezeu a încercat inimile slujitorilor Sãi. Binecuvântat fie omul care îşi îndreaptã paşii spre tine şi te viziteazã. Vai de acela care-ţi contestã dreptul, care-ţi întoarce spatele, îţi necinsteşte numele şi îţi profaneazã sfinţenia.
Nu te întrista, o Casã a lui Dumnezeu dacã vãlul sanctitãţii tale este sfâşiat de cei necredincioşi. Dumnezeu te-a împodobit, în lumea creaţiei, cu nestemata rememorãrii Sale. O astfel de podoabã nu poate fi profanatã de nimeni niciodatã. Oricare ar fi împrejurãrile, ochii Domnului tãu vor rãmâne îndreptaţi spre tine. El îşi va pleca, într-adevãr urechea ca sã asculte rugãciunile tuturor celor ce te vor vizita, care vor face înconjurul tãu şi vor apela la El în numele tãu. El este, cu adevãrat, Cel Iertãtor, Cel Atotmilostiv.
Te implor, o Dumnezeul meu, în numele acestei Case care a suferit asemenea schimbãri prin despãrţirea de Tine, care deplânge depãrtarea de prezenţa Ta şi jeleşte nenorocirile Tale, sã mã ierţi pe mine, pe pãrinţii mei, neamurile mele şi pe acei fraţi ai mei care au crezut în Tine. Îngãduie ca toate nevoile mele sã fie satisfãcute prin generozitatea Ta, o Tu care eşti Regele Numelor. Tu eşti cel mai Darnic dintre darnici, Domnul tuturor lumilor.
-~-LVIII. Aminteşte-ţi de ceea ce a fost revelat lui Mihdí, servitorul Nostru în primul an al surghiunului Nostru în Ţara Misterului(Adrianopole). Lui i-am prorocit ceea ce trebuie sã se abatã asupra Casei Noastre (Casa din Bagdad) în zilele ce vor urma pentru ca sã nu plângã acţiunile de prãdare şi violenţã comise împotriva ei. Cu adevãrat, Domnul Dumnezeul tãu ştie tot ce este în ceruri şi pe pãmânt.
Lui i-am scris: Aceasta nu este prima oare când Casa Mea este umilitã. În zilele din trecut mâna opresorului a aruncat asupra ei nenumãrate insulte. Cu adevãrat vã spun cã va fi atât de înjositã în zilele ce vor veni încât orice ochi cu discernãmânt va vãrsa lacrimi amare din cauza ei. Iatã cã ţi-am dezvãluit lucruri ascunse dincolo de vãl, lucruri de nepãtruns pentru toţi în afarã de Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel Atotlãudat. La împlinirea vremurilor, Domnul o va înãlţa, prin puterea adevãrului, în ochii tuturor oamenilor. El va face astfel încât ea sã devinã stindardul Împãrãţiei Sale, Sanctuarul în jurul cãruia se va strânge adunarea celor credincioşi. Astfel a vorbit Domnul Dumnezeul tãu înainte ca ziua de jale sã fi venit. Ţi-am fãcut aceastã Revelaţie prin sfânta Noastrã Tabletã pentru ca sã nu deplângi ceea ce s-a abãtut asupra Casei Noastre ca urmare a atacurilor duşmanului. Laudã lui Dumnezeu, Atotştiutorul, Atotînţeleptul.
-~-LIX. Orice observator, lipsit de prejudecãţi, va admite cã de la începutul zorilor Revelaţiei Sale, acest Nedreptãţit a chemat întreaga omenire sã-şi întoarcã faţa spre Aurora Slavei şi a condamnat corupţia, ura, asuprirea şi rãutatea, Şi iatã totuşi ce a sãvârşit mâna împilatorului! Nici o panã nu poate descrie tirania lui. Deşi scopul Aceluia ce este Veşnicul Adevãr a fost sã dea tuturor oamenilor viaţã veşnicã şi sã le asigure securitatea şi pacea, priviţi cum s-au ridicat pentru a vãrsa sângele celor iubiţi de El, iar pe El L-au osândit la moarte.
Aţâţãtorii la aceastã prigoanã, deşi oameni fãrã minte, sunt socotiţi ca cei mai înţelepţi dintre înţelepţi. Atât de orbiţi sunt ei, încât cu o asprime fãţişã L-au aruncat în aceastã chinuitoare Închisoare-fortãreaţã pe Acela pentru ai cãrui slujitori la Pragul Sãu, lumea a fost creatã. Cel Atotputernic, însã, în ciuda celor care au respins adevãrul acestei „Bune Vestiri Supreme”, a transformat Închisoarea Sa într-un Rai Preamãreţ, în Cerul Cerurilor.
Noi n-am refuzat acele avantaje materiale care Ne-ar fi putut alina suferinţele. Oricare dintre tovarãşii Noştri, însã, Ne vor fi martori cã curtea Noastrã sfântã este purificatã şi mult deasupra unor astfel de avantaje materiale. Noi am acceptat totuşi, fiind închişi în aceastã temniţã, acele lucruri de care infidelii Ne-au lipsit. Dacã un om ar dori sã ridice în numele Nostru o clãdire de aur sau argint pur sau o casã împodobitã cu pietre nestemate, dorinţa lui ar fi, fãrã îndoialã , acceptatã. El face, într-adevãr, ceea ce vrea şi hotãrãşte ceea ce corerspunde dorinţei Lui. De asemenea s-a dat îngãduinţa ca oricine doreşte, sã poatã înãlţa în lungul şi latul acestei ţãri edificii mãreţe şi impunãtoare şi sã închine teritoriile bogate şi sacre din vecinãtatea şi de-a lungul Iordanului adorãrii şi slujirii singurului Dumnezeu adevãrat, preamãritã fie gloria Sa. Aceasta pentru ca profeţiile înscrise de Pana Celui Prea Înalt în sfintele Scripturi sã fie împlinite şi pentru ca ceea ce Dumnezeu, Domnul tuturor lumilor, a vrut sã fie dezvãluit prin minunata Sa Revelaţie sfântã, preamãritã şi grandioasã.
Noi am rostit din timpuri strãvechi aceste cuvinte: Întindeţi mantia Ierusalime! Cumpãniţi în inima voastrã, o popor al lui Bahá, şi aduceţi mulţumiri Domnului vostru Tãlmãcitorul, Cel Manifestat.
Dacã misterele care sunt cunoscute numai lui Dumnezeu ar fi dezvãluite, întreaga omenire ar fi martora unor semne de justiţie desãvârşitã şi absolutã. Cu o certitudine neîndoielnicã, toţi oamenii ar fi credincioşi poruncilor Sale şi le-ar respecta cu strãşnicie. Noi am hotãrât, cu adevãrat în Cartea Noastrã, o rãsplatã generoasã şi considerabilã pentru oricine se va lepãda de rãutate şi va duce o viaţã castã, în temere de Dumnezeu. El este cu adevãrat Cel Preadarnic, Cel Mãrinimos.
-~-LX. Captivitatea Mea nu poate fi o ruşine pentru Mine. Nu, pe viaţa Mea, ea îmi conferã glorie. Ceea ce mã poate face sã mã ruşinez este purtarea acelor discipoli ai Mei care susţin cã Mã iubesc, dar în fapt îl urmeazã pe Cel Rãu. Ei, într-adevãr, se numãrã printre cei daţi pierzaniei.
Când timpul hotãrât pentru aceastã Revelaţie a fost împlinit, iar Cel ce este Luceafãrul lumii a apãrut în Iraq, El a cerut discipolilor Sãi sã se poarte astfel încât sã se purifice de toate pângãririle pãmânteşti. Unii au preferat sã meargã pe urmele dorinţelor şi înclinaţilor lor corupte, în timp ce alţii au mers pe calea echitãţii şi adevãrului, şi au fost bine cãlãuziţi.
Spune: Nu trebuie fi socotit ca fãcând parte din poporul lui Bahá cel ce se cãlãuzeşte dupã dorinţele lui lumeşti sau îşi leagã inima de cele pãmânteşti. Adevãratul Meu discipol este acela care ajungând într-o vale de aur pur, va trece înainte fãrã a se opri, depãrtându-se de ea, asemenea unui nor, şi nici nu va întoarce capul, nici nu-şi va întrerupe calea. Un astfel de om este, fãrã îndoialã dintre ai Mei. Din veşmântul Sãu, Adunarea celor din Înãlţimi pot soarbe din mireasma sfinţeniei... Şi chiar dacã ar întâlni cea mai frumoasã şi mai atrãgãtoare dintre femei, el nu şi-ar simţi inima sedusã de nici o umbra de dorinţã pentru frumuseţea ei. Un astfel de om este, cu adevãrat, rodul unei castitãţi neprihãnite. Iatã ce vã învaţã Pana Celui dintru Început, aşa cum a poruncit Domnul vostru Atotputernic, Atotgeneros.
-~-LXI. Lumea se aflã în durerile facerii şi frãmântãrile ei cresc pe zi ce trece. Dar starea în care va ajunge va fi de aşa naturã încât nu ni se pare nici potrivit, nici binevenit s-o dazvãluim de pe acum. Perversitatea ei va dura multã vreme. Şi când ceasul hotãrât va suna, va apare dintr-o datã ceea ce va cutremura omenirea în toate mãdularele ei. Atunci, şi numai atunci, va fi desfãşurat Steagul Divin, iar Privighetoarea Paradisului îşi va înãlţa trilurile cântului Sãu.
-~-LXII. Aduţi aminte de necazurile Mele, de supãrãrile Mele, de neliniştile Mele, de nenorocirile şi încercãrile Mele, de starea în care mã aflam când eram în captivitate, de lacrimile pe care le-am vãrsat, de amãrãciunea chinului Meu, iar acum de detenţia în aceastã ţarã îndepãrtatã. Dumnezeu îmi este martor, o Mustafá. Dacã ţi s-ar spune ce s-a abãtut asupra Frumuseţii Strãvechi ai fugi în pustiu şi ai plînge în hohot. În durerea ta, te-ai lovi cu pumnii în cap şi ai ţipa ca un om muşcat de o viperã. Fii recunoscãtor lui Dumnezeu cã am refuzat sã-ţi divulgãm secretele acelor hotãrãri de nepãtruns care Ne-au fost trimise din cerurile în care stãpâneşte Voinţa Domnului tãu, Cel Preaputernic, Cel Omnipotent.
Pe dreptatea lui Dumnezeu! În fiecare dimineaţã când Mã sculam din pat descopeream mulţimea de calamitãţi care Mã aşteptau dincolo de poarta Mea, şi în fiecare noapte când mã culcam, inima Mea era sfâşiatã de agonia suferinţelor provocate de cruzimea hainã a duşmanilor. Fiecare bucãţicã de pâine pe care Frumuseţea Strãveche o mãnâncã este legatã de ameninţarea unui nou chin şi fiecare picãturã pe care o bea este însoţitã de amãrãciune celor mai cumplite încercãri. Fiecare pas pe care îl face este precedat de o multitudine de nenorociri neprevãzute, iar în urma Sa vin legiuni de suferinţe crunte.
Iatã în ce stare Mã gãsesc, o de-ai cumpãni în inima ta la aceasta. Sufletul tãu sã nu fie însã mâhnit din cauza calamitãţilor pe care Dumnezeu le-a abãtut asupra Noastrã. Supune voinţa ta dorinţei Sale, cãci Noi nu am nãzuit niciodatã la altceva decât sã împlinim voinţa Sa şi am întâmpinat cu bucurie toate hotãrãrile Sale irevocabile. Inima ta sã fie rãbdãtoare şi nu-ţi pierde curajul. Nu-i urma pe cei profund neliniştiţi.
-~-LXIII. O voi a cãror faţã este întoarsã spre Mine! De îndatã ce ochii voştri vor zãri de departe oraşul Meu natal (Teheran), opriţi-vã şi spuneţi: „Am venit la tine dintr-o închisoare, o Ţarã a lui Tá, cu veşti de la Dumnezeu, Ajutorul în primejdie, Cel ce subzistã prin El Însuşi. O mamã a lumii şi izvor de luminã pentru toate popoarele, îţi aduc iertarea duioasã a Domnului tãu şi te salut în numele Celui ce este Adevãrul Etern, Cunoscãtorul celor nevãzute. Mãrturisesc cã înãuntrul zidurilor tale a fost revelat Cel ce este Numele Ascuns şi a fost descoperitã Comoara Nevãzutã. Prin tine a fost dezvãluitã taina tuturor lucrurilor, fie ele din trecut sau din viitor.
O Ţarã a lui Tá! Cel ce este Domnul Numelor îşi aminteşte de tine pe treapta glorioasã pe care se aflã. Tu ai fost Aurora Cauzei lui Dumnezeu, izvorul Revelaţiei Sale, manifestarea Numelui Sãu Preamãrit - un Nume care a fãcut ca inimile şi sufletele oamenilor sã se înfioare. Cât de mare a fost numãrul acelor bãrbaţi şi femei, victime ale tiraniei, care înãuntrul zidurilor tale şi-au dat viaţa pe cãile Domnului, şi au fost îngropaţi sub ţãrâna ta cu o asemenea cruzime încât au fãcut ca fiecare slujitor cinstit al lui Dumnezeu sã deplângã soarta lor.
-~-LXIV. Este dorinţa Noastrã ca Sãlaşul supremei binecuvântãri (Teheran), oraşul sfânt şi strãlucitor - oraşul asupra cãruia s-a revãrsat mireasma Celui Preaiubit, în care s-au arãtat semnele Sale, în care au fost revelate dovezile slavei Sale, unde au fost înãlţate flamurile Sale, unde a fost ridicat tabernacolul Sãu, unde au fost dezvãluite toate poruncile Sale înţelepte. Este oraşul în care au fost simţite dulcile miresme ale reuniunii, care i-au fãcut pe cei ce-l iubesc cu sinceritate pe Dumnezeu sã se apropie de El şi sã obţinã acces la Lãcaşul sfinţeniei şi frumuseţii. Fericit cãlãtorul care îşi îndreaptã paşii spre acest oraş, cãruia îi este îngãduit sã intre în el şi sã soarbã din vinul reuniunii, prin prea plinul harului Domnului sãu, Cel Binevoitor, Cel Atotlãudat.
Eu vin la tine, o ţarã doritã din adâncul inimii, cu veşti de la Dumnezeu ca sã-ţi aduc la cunoştiinţã bunãvoinţa şi mila Sa plinã de har şi sã te salut şi sã te preamãresc în numele Sãu. El este, într-adevãr, de o imensã bunãtate şi generozitate nemãrginitã. Binecuvântat fie omul care îşi întoarce faţa spre tine, care simte venind dinspre tine mireasma prezenţei lui Dumnezeu, Domnul tuturor lumilor. Slava Lui fie cu tine, iar strãlucirea luminii Sale sã te învãluie cãci Dumnezeu a fãcut din tine un paradis pentru slujitorii Sãi şi a proclamat cã tu eşti ţara sfântã şi binecuvântatã pe care El Însuşi a pomenit-o în Cãrţile pe care Profeţii şi Mesagerii Sãi le-au revelat.
Prin tine, o ţarã a gloriei strãlucitoare deviza: „Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El,” a fost proclamatã, iar stindardul pe care stã scris „Este neîndoios cã Eu sunt Adevãrul, Cunoscãtorul tuturor lucrurilor nevãzute” a fost înãlţat. Se cuvine ca toţi cei ce te viziteazã sã fie slãviţi prin tine şi prin locuitorii tãi, prin cei care au ieşit din Copacul Meu, care sunt frunzele sale, care sunt semnele gloriei Mele, care Mã urmeazã şi sunt iubiţii Mei şi care cu o hotãrãre nestrãmutatã şi-au întors faţa spre treapta slavitã pe care Mã aflu.
-~-LXV. Aduţi aminte cum la sosirea Ta în Oraş (Constantinopol), miniştrii sultanului credeau cã Tu nu cunoşti legile şi regulamentele lor şi îşi închipuiau cã eşti dintre cei ignoranţi. Spune: Da, pe Dumnezeul Meu! Eu sunt un ignorant şi nu cunosc decât acele lucruri pe care Dumnezeu, prin harul Sãu minunat, a binevoit sã Mã înveţe. Acest lucru îl mãrturisesc şi-l recunosc fãrã nici o ezitare.
Spune: Dacã legile şi regulamentele pe care le respectaţi sunt opera voastrã, Noi nu ne vom supune câtuşi de puţin lor. Astfel am fost instruiţi de El care este Cel Atotînţelept, Atotştiutorul. Aceasta a fost calea pe care am mers în trecut şi aşa va fi şi în viitor - prin puterea lui Dumnezeu şi autoritatea Sa. Acesta este, fãrã îndoialã, drumul cel drept şi adevãrat. Aşadar, dacã ele sunt hotãrâte de Dumnezeu, aduceţi dovada - dacã sunteţi dintre cei care spun adevãrul. Spune: Noi am scris o Carte în care nu sunt omise faptele nici unui om, oricât de neînsemnate ar fi ele, toate acuzaţiile pe care ţi le-au adus şi tot ce au fãcut împotriva Ta.
Spune: Se cuvine ca voi miniştrii de stat sã pãziţi preceptele lui Dumnezeu, sã uitaţi de legile şi regulamentele voastre şi sã fiţi dintre cei ce sunt bine cãlãuziţi. Aceasta v-ar fi mai de folos decât toate avuţiile voastre - de aţi ştii acest lucru. Dacã încãlcaţi poruncile lui Dumnezeu, nici o iotã şi nici un singur cuvânt al vreuneia din toate lucrãrile voastre va fi acceptabil în ochii Sãi. Nu va trece mult şi veţi descoperi consecinţele acţiunilor voastre în aceastã viaţã plinã de deşertãciune şi veţi fi rãsplãtiţi pentru ce-aţi fãcut. Acesta este, în mod neîndoielnic, adevãrul, adevãrul de necontestat.
Cât de mare este numãrul acelora care în vremi trecute au comis acele fapte pe care le-aţi comis voi acum şi care deşi vã erau superiori ca rang s-au prefãcut pânã la urmã în ţãrânã şi au trebuit sã se supunã soartei lor inevitabile! O de-aţi cumpãni în inima voastrã la Cauza lui Dumnezeu! Veţi merge pe urmele lor şi veţi fi obligaţi sã intraţi într-un loc unde nu veţi gãsi nici prieteni, nici ajutor. Veţi da, într-adevãr, socotealã pentru faptele voastre precum şi pentru cã nu v-aţi fãcut datoria faţã de Cauza lui Dumnezeu, pentru cã aţi respins cu dispreţ pe cei iubiţi de El care au venit la voi cu vãditã sinceritate.
Voi sunteţi cei care aţi ţinut sfãt în privinţa lor, care aţi preferat sã sã daţi curs propriilor voastre dorinţe, dând uitãrii poruncile lui Dumnezeu, Ajutorul în Pericol, Atotputernicul
Spune: Cum este posibil! Rãmâneţi credincioşi propriilor voastre nãzuinţe şi vã lepãdaţi de preceptele lui Dumnezeu? Nu încape îndoialã cã aţi greşit faţã de voi înşivã şi faţã de ceilalţi. O de-aţi înţelege acest lucru! Spune: Dacã normele şi principiile voastre sunt întemeiate pe dreptate, cum se poate cã le urmaţi pe cele ce sunt în acord cu înclinaţiile voastre corupte şi le rerspingeţi pe cele ce se opun dorinţelor voastre? Cu ce drept pretindeţi voi cã judecaţi şi faceţi dreptate oamenilor? Oare normele şi principiile voastre sunt de aşa naturã încât sã justifice persecutarea Aceluia care la chemarea voastrã s-a prezentat în faţa voastrã? Justificã ele tãgãduirea Lui, nedreptãţile grave pe care le-a avut de suferit zi de zi din partea voastrã? S-a întâmplat vreodatã, chiar numai pentru o clipã, sã nu vã dea ascultare? Toţi locuitorii Iraqului şi orice alt observator atent va aduce mãrturie pentru adevãrul cuvintelor Mele.
Fiţi drepţi în judecata voastrã, o voi miniştrii de stat! Oare ce am comis Noi care sã justifice surghiunirea Noastrã? Care este pãcatul care îndreptãţeşte expulzarea Noastrã?. Noi suntem cei care v-am cãutat şi iatã cã aţi refuzat sã ne primiţi! Pe Dumnezeul Meu! Aţi comis o nedreptate cumplitã - o nedreptate cu care nici o altã nedreptate pamânteascã nu se poate compare. Întru aceasta Atotputernicul Însuşi este martor...
Aflaţi cã lumea cu deşertãciunile ei şi cu frumuseţile ei va trece. Nimic nu va dura în afarã de Împãrãţia lui Dumnezeu care-i aparţine numai Lui, Domnului şi Stãpânului tuturor, Ajutorul în Pericol, Atotslãvitul, Atotputernicul. Zilele vieţii voastre se vor sfârşi şi toate lucrurile ce vã preocupã şi cu care vã mândriţi vor pieri şi, în mod neîndoios, veţi fi chemaţi de o ceatã de îngeri ai Sãi sã vã înfãţişaţi într-un loc în care întreaga creaţie se va cutremura pânã în trãsfundurile ei iar carnea oricãrui asupritor se va înfiora. Vi se va cere socotealã pentru lucrurile pe care le-aţi sãvârşit în aceastã viaţã vanã şi veţi fi rãsplãtit dupã faptele voastre. Aceastã zi va veni în mod negreşit asupra voastrã, este ceasul de care nimeni nu poate scãpa. Limba Celui ce spune adevãrul şi este Cunoscãtorul tuturor lucrurilor a mãrturisit întru acestea.
-~-LXVI. Temeţi-vã de Dumnezeu, o voi locuitori ai Oraşului (Constantinopol) şi nu semãnaţi sãmânţa vrajbei între oameni. Nu mergeţi pe cãile celui rãu. În puţinele zile ale vieţii care v-au mai rãmas, mergeţi pe cãile singurului Dumnezeu adevãrat. Zilele voastre vor trece asemenea zilelor celor care au fost înaintea voastrã. În ţãrânã vã veţi întoarce, aşa cum s-au întors pãrinţii voştri în trecut.
Aflaţi cã nu Mã tem de nimeni decât de Dumnezeu. Cã nu Mi-am pus încrederea decât în El; cã nu voi rãmâne fidel nimãnui altuia decât Lui şi cã nu doresc nimic altceva decât ce a dorit El pentru Mine. Aceasta este, într-adevãr nãzuinţa inimii Mele. O de-aţi ştii acest lucru! Mi-am oferit trupul şi sufletul drept jertfã lui Dumnezeu, Stãpânul tuturor lumilor. Oricine L-a cunoscut pe Dumnezeu, nu-l va cunoaşte decât pe El, iar cel ce se teme de Dumnezeu, nu se va teme decât de El, chiar dacã forţele întregului pãmânt s-ar ridica împotriva lui. Eu nu vorbesc decât la porunca Lui, şi nu merg decât pe calea adevãrului Lui - prin puterea lui Dumnezeu şi prin autoritatea Sa. El va rãsplãti cu adevãrat pe cel credincios.
Istoriseşte, o Slujitorule, despre lucrurile pe care le-ai vãzut atunci când ai sosit în Oraş pentru ca mãrturia Ta sã rãmânã în mijlocul oamenilor şi sã serveascã drept avertisment pentru cei ce cred. La sosirea noastrã în Oraş i-am gãsit pe guvernatorii şi bãtrânii sãi adunaţi laolaltã, şi jucându-se asemenea unor copii cu noroi. N-am gãsit pe niciunul suficient de matur pentru a primi adevãrul pe care l-am învãţat de la Dumnezeu şi nici suficient de copt pentrua înţelege minunatele noastre cuvinte de înţelepciune. Ochiul Nostru lãuntric a plâns amarnic din cauza pãcatelor lor şi din cauza nepãsãrii lor totale faţã acel lucru pentru care au fost creaţi. Iatã ce am observat în acel Oraş şi ce am hotãrât sã scrim în Cartea Noastrã ca sã fie un avertisment pentru ei şi pentru restul omenirii.
Spune: Dacã nãzuiţi la aceastã lume şi la zãdãrniciile ei, ar fi trebuit sã le cãutaţi de pe când vã aflaţi în pântecele mamei voastre, cãci pe atunci vã apropiaţi continuu de ele, dacã aţi înţelege acest lucru. Pe de altã parte, de când v-aţi nãscut şi aţi ajuns la maturitate, v-aţi îndepãrtat, fãrã încetare, de lume şi v-aţi apropiat de ţãrânã. Şi atunci de ce adunaţi cu atâta lãcomie comorile pãmântului când zilele vã sunt numãrate, iar ocaziile voastre aproape pierdute? De ce nu vã hotãrâţi, o voi nepãsãtori, sã vã treziţi din somn?
Deschideţi-vã urechile pentru a asculta sfaturile pe care acest Servitor vi le dã în iubire de Dumnezeu. El nu vã cere, într-adevãr, nici o rãsplatã, ci se mulţumeşte întru totul cu cele hotãrâte de Dumnezeu pentru El şi se spune, fãrã cârtire, voinţei lui Dumnezeu.
Zilele vieţii voastre aproape au trecut, o voi oameni, şi sfârşitul vostru se apropie cu repeziciune. Lepãdaţi-vã deci, de lucrurile pe care voi le-anãscocit şi de care sunteţi legaţi şi pãziţi cu stricteţe poruncile lui Dumnezeu pentru ca sã dobândiţi ceea ce El v-a hãrãzit şi sã fiţi dintre cei care merg pe calea cea dreaptã. Nu vã bucuraţi de lucrurile lumeşti şi de zãdãrniciile ei şi nu vã puneţi nãdejdea în ele. Încredeţi-vã în Dumnezeu şi amintiţi-vã de El, Cel Preaslãvit, Cel Preaînalt. Nu va trece mult şi El va reduce la nimic tot ce este al vostru. Temeţi-vã de El şi nu uitaţi de legãmântul pe care L-a fãcut cu voi şi nu fiţi dintre acei pe care un vãl i-a îndepãrtat de El.
Feriţi-vã de a vã îngâmfa în faţa lui Dumnezeu şi de a respinge cu dispreţ pe cei pe care îi iubeşte. Plecaţi-vã cu smerenie în faţa celor credincioşi, în faţa celor care au crezut în Dumnezeu şi semnele Lui şi ale cãror inimi sunt o mãrturie a unitãţii Sale. Astfel vã îndemn cu dreptate şi vã prevenim în numele adevãrului pentru ca sã vã treziţi cumva.
Nu încãrcaţi nici un suflet cu o povarã cu care n-aţi vrea sã fie sufletul vostru încãcat şi nu doriţi nimãnui ceea ce nu vã doriţi vouã. ãcesta este cel mai bun sfat al Meu, fie ca voi sã ţineţi seama de el.
Respactaţi-i pe preoţi şi pe cei învãţaţi dintre voi, pentru acei a cãror comportare este în armonie cu profesiunea lor, care nu încalcã graniţele pe care Dumnezeu le-a stabilit, ale cãror judecãţi sunt în conformitate cu poruncile Sale, aşa cum sunt revelate în Cartea Sa. Aflaţi, dar, cã ei sunt o lampã cãlãuzitoare pentru cei din cer şi de pe pãmânt. Cu adevãrat, cei ce dispreţuiesc şi nu acordã cinstirea cuvenitã preoţilor şi învãţaţilor care trãiesc printre ei, au îndepãrtat de la ei harul cu care Dumnezeu i-a binecuvântat.
Spune: Aşteptaţi pânã ce Dumnezeu va fi îndepãrtat harul de la voi. Nimic nu-i scapã Lui. El cunoaşte atât secretele cerului cât şi cele ale pãmântului. Ştiinţa Lui cuprinde toate lucrurile. Nu vã bucuraţi de ceea ce aţi fãcut şi veţi face şi nu vã desfãtaţi privind suferinţele pe care Ni le-aţi provocat, cãci prin astfel de mijloace nu vã veţi putea înãlţa treapta, dacã v-aţi cerceta lucrãrile cu un discernãmânt adevãrat. Şi nici nu veţi putea diminua mãreţia Rangului Nostru. Nu, Dumnezeu va spori recompensa cu care Ne va rãsplãti pentru cã am îndurat cu rãbdare de neclintit suferinţele impuse. El va mãri cu adevãrat rãsplata acelora care suferã fãrã sã crâcneascã.
Aflaţi, dar, cã încercãrile şi nenorocirile au fost din timpuri strãvechi soarta Celor aleşi Dumnezeu şi a celor iubiţi de El, precum şi a slujitorilor Sãi, care s¬au detaşat de toate înafarã de El, ei pe care nici un fel de treburi sau ocupaţii nu-i îndepãrteazã de amintirea Celui Atotputernic, cei ce nu vorbesc cât timp nu vorbeşte El şi care acţioneazã potrivit poruncilor Sale. Aceasta a fost calea aleasã de Dumnezeu în trecutul îndepãrtat şi aşa va fi şi în viitor. Binecuvântaţi cei ce suferã fãrã sã cârteascã, cei ce sunt rãbdãtori la greutãţi şi dureri, care nu se plâng când îi loveşte o nenorocire şi care merg pe calea resemnãrii.
Se apropie ziua când Dumnezeu va ridica un popor care va aminti lumii zilele Noastre, care va povesti istoria nenorocirilor Noastre şi va cere acelora, care fãrã nici o dovadã cât de micã au comis o nedreptate fãţişã faţã de Noi, sã Ne restitue drepturile. Dumnezeu stãpâneşte neîndoielnic asupra vieţilor celor ce Ne-au nedreptãţit şi le cunoaşte faptele. El îi va pedepsi, fãrã îndoialã, pentru pãcatele lor. El este, cu adevãrat, rãzbunãtorul Suprem.
Astfel Noi v-am vorbit de singurul Dumnezeu adevãrat şi v-am fãcut cunoscute lucrurile dinainte stabilite de El pentru ca voi sã-I cereţi iertare, sã vã întoarceţi la El, sã vã cãiţi cu adevãrat, sã vã recunoaşteţi pãcatele, sã vã treziţi din somnolenţa voastrã precum şi din starea voastrã de nepãsare, sã vã ispãşiţi greşelile pe care le-aţi comis fãrã sã şiţi, şi sã fiţi printre cei ce fac binele. Cine vrea, sã recunoascã adevãrul cuvintelor Mele; iar cel ce nu vrea, sã-şi întoarcã faţa de la Mine. Singura Mea îndatorire este sã vã amintesc de câte ori nu v-aţi fãcut datoria faţã de Cauza lui Dumnezeu, dacã sunteţi dintre cei ce ţi seama de avertismentul Meu. Ascultaţi deci, de cuvântul Meu, întoarceţi-vã la Dumnezeu Si cãiţivã pentru ca El, prin harul Sãu, sã se îndure de voi, sã vã spele pãcatele şi sã vã ierte greşelile. Mãsura milei Sale depãşeşte furtuna mâniei Sale, iar harul Sãu cuprinde pe toţi cei chemaţi la existenţã şi înveşmântaţi în haina vieţii, atât cei din trecut cât şi cei din viitor.
-~-LXVII. În aceastã Revelaţie a apãrut ceva ce n-a mai apãrut niciodatã înaintea ei. Cât priveşte pe cei necredincioşi care au fost martorii acestor dezvãluiri, ei murmurã şi spun: „Acesta este într-adevãr un vrãjitor care a ticluit o minciunã împotriva lui Dumnezeu”. Ei sunt fãrã îndoialã nişte nelegiuiţi.
Istoriseşte popoarelor, o Condei al Celui dintru Început, despre cele ce s-au petrecut în Iraq. Vorbeşte-le despre solul pe care congregaţia preoţilor din acea ţarã l-a trimis sã ne întâlneascã, şi pcare când a ajuns în prezenţa Noastrã ne-a pus întrebãri privitoare la anumite ştiinţe şi cãrora le-am rãspuns în virtutea cunoaşterii pe care o posedãm în mod inerent. Domnul tãu este într-adevãr Cunoscãtorul lucrurilor nevãzute. „Suntem martori”, a spus el „cã nimeni nu poate rivaliza cu Tine în ce priveşte Cunoaşterea. Totuşi aceastã cunoaştere nu este suficientã pentru a justifica rangul preaslãvit pe care Vi-l atribuie oamenii. Dacã spui adevãrul fã ceea ce forţele unite ale popoarelor pãmântului nu sunt în stare sã facã.” Iatã ce s-a hotãrât în curtea prezenţei Domnului tãu, Cel Atotslãvit, Cel Iubitor.
„Mãrturiseşte! Ce vezi tu?” El a fost nãucit. Şi când şi-a revenit a spus: „Cred cu adevãrat în Dumnezeu, Atotslãvitul, Atotlãudatul.” „Du-te la oameni şi spune-le: 'Cereţi orice vreţi. El are puterea sã facã orice vrea. Nimic din cele ce au fost în trecut sau vor fi în viitor nu poate înfrânge Voinţa Lui.' Spune: ' O tu adunare a preoţilor! Alege orice temã doreşti şi cere Domnului tãu, Dumnezeul Milei sã ţi-o reveleze. Dacã-ţi împlineşte dorinţa în virtutea suveranitãţii Sale, crede în El şi nu fi dintre aceia care resping adevãrul Sãu.'„Zorile înţelegerii s-au ivit acum,” a spus el, „şi fãgãduiala Celui Atotmilostiv a fost împlinitã.” El s-a ridicat şi s-a întors la cei ce l-au trimis, supunându-se poruncii lui Dumnezeu, Atotslãvitul, Cel Preaiubit.
Zilele au trecut şi el nu s-a mai întors la Noi. În cele din urmã a sosit un alt sol care ne-a informat cã oamenii au renunţat la telul lor iniţial. Ei sunt într-adevãr oameni demni de tot dispreţul. Iatã ce s-a întâmplat în Iraq şi Eu însumi sunt martor pentru cele ce v-am revelat. Aceastã veste s-a rãspândit şi în strãinãtate, dar nimeni nu i-a înţeles tâlcul. Iatã ce am sorocit Noi. O de-aţi ştii acest lucru!
În Numele Meu! Toţi cei care în vremi trecute ne-au cerut sã facem semne şi minuni, de îndatã ce le-am fãcut, au repudiat adevãrul lui Dumnezeu. Cea mai mare parte a oamenilor au rãmas nepãsãtori. Cei ai cãror ochi sunt luminaţi cu lumina înţelegerii vor simţi mireasma dulce a Celui Atotmilostiv şi vor îmbrãţişa adevãrul Lui.
-~-LXVIII. O tu care eşti rodul Arborelui Meu şi frunza sa! Cu tine fie gloria şi îndurarea Mea! Inima tã sã nu fie mZhnitã din cauza celor ce s-au abãtut asupra tã. Dacã ai cerceta paginile Cãrţii Vieţii,ai descoperi în mod cert acele lucruri care ţi-ar risipi supãrãrile şi ar pune capãt chinurilor tale.
Aflã,o tu care eşti rodul Arborelui Meu, cã decretele Domnului ce Orânduieşte toate privitor la soartã şi predestinare, sunt de douã feluri. Ambele trebuie sã fie ascultate şi acceptate. Una este irevocabilã, cealaltã iminentã, în termenii folosiţi de oameni. Celei dintâi trebuie sã i se supunã fãrã rezerve toţi oamenii, deoarece este fixatã şi stabilitã . Dumnezeu poate însã sã o schimbe sau sã o revoace. Dar suferinţa care ar rezulta dintr-o asemenea schimbare ar fi mai mare decât dacã hotãrârea ar fi rãmas neschimbatã.. De aceea toţi ar trebui sã accepte de bunãvoie voinţa lui Dumnezeu şi sã i se supunã cu încredere.
Hotãrârea iminentã însã, este de aşa naturã încât poate fi evitatã prin rugãciune şi implorare.
Fie ca Dumnezeu sã te pãzeascã pe tine care eşti rodul Arborelui Meu şi pe cei care ţi s-au alãturat de consecinţele sale nefaste.
Spune: O Doamne, Dumnezeul Meu, Tu ai mi-ai încredinţat spre pãstrare un lucru, pe care acum, prin libera ţã voinţã, mi-o ceri înapoi. Nu se cuvine ca eu care sunto slujitoare a Ta sã întreb de unde mi-a venit aceasta şi de ce s-a întâmplat cãci ţu eşti slãvit în toate actele Tale, iar hotãrârile tale trebuie sã fie acceptate. Slujitoarea Ta şi-a pus nãdejdea, o Domnul meu, în graţia Ta şi în generozitatea Ta. Îngãduie-i sã dobândeascã ceea ce o va aduce aproape de Tine şi-i va aduce folos în fiecare dintre lumile Tale. Tu eşti Cel Iertãtor, Cel Atotbinevoitor. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de Tine, Cel ce orânduieşte toate, Cel dintru început.
Acordã binecuvântarea Ta, o Doamne Dumnezeul Meu, acelora care au sorbit din licoarea iubirii Tale în faţa oamenilor şi care, în ciuda duşmanilor tãi au recunoscut unitatea Ta, au mãrturisit unicitatea Ta, şi-au afirmat acea credinţa care a fãcut sã se înfioare mãdularele asupritorilor Tãi şi au fãcut sã tremure carnea celor trufaşi ai pãmântului. Eu mãrturisec cã Suveranitatea Ta nu poate pieri niciodatã şi cã Voinţa Ta nu poate fi schimbatã. Hotãrãşte pentru cei ce şi-ai întors faţa spre ţine şi pentru slujitoarele Tale care au rãmas credincioase legãturii cu Tine ceea ce este pe mãsura Oceanului dãrniciei Tale şi cerul Graţiei Tale.
Tu eşti, o Doame, Cel care s-a proclamat Domnul Bogãţiei şi a caracterizat pe toţi cei ce-L servesc drept sãraci şi nevoiaşi. Aşa cum ai scris: „O voi ce credeţi! Voi sunteţi doar nişte oropsiţi care au nevoie de Dumnezeu; dar Dumnezeu este Atotstãpânitorul, Atotlãudatul.” Recunoscând sãrãcia mea şi bogãţia Ta, îngãduiãm sã nu fiu lipsit de gloria îmbelşugãrii Tale. Tu eşti, într-adevãr Protectorul Suprem, Atotştiutorul, Atotînţeleptul.
-~-LXIX. Adu-ţi aminte de purtarea mamei lui Ashraf, care şi-a dat viaţa în ţara Zá (Zanján). El se aflã cu certitudine în lãcaşul adevãrului, în prezenţa Aceluia care e Cel Prea Puternic, Cel Omnipotent.
Când necredincioşii au luat hotãrârea atât de nedreaptã sã fie ucis, ei au trimis dupã mama lui pentru ca ea sã-l convingã sã-şi renege credinţa şi sã meargã pe urmele acelora care au repudiat adevãrul lui Dumnezeu, Stãpânul tuturor lumilor.
De-ndatã ce a vãzut faţa fiului ei, ea a rostit asemenea cuvinte încât inimile celor ce-L iubesc pe
Dumnezeu, şi pe lângã ei ale celor ce sãlãşluiesc în înãlţimi, au început sã plângã amarnic de cumplitã durere. Cu adevãrat Domnul tãu ştie ce spune limba Mea. El însuşi aduce marturie cuvintelor Mele.
Şi adresându-i-se lui, i-a spus: „Fiul meu, propriul meu fiu! Nu te sfii sã te jertfeşti pe cãile Domnului tãu. Fereşte-te de a-ţi trãda credinţa în Acela în faţa cãruia s-au plecat în adoraţie toţi cei ce se aflã în ceruri şi toţi cei ce se aflã pe pãmânt. Mergi înainte o fiul meu şi fii statornic pe cãile Domnului Dumnezeului tãu. Grãbeşte-te sã ajungi în prezenţa Aceluia care este Preaiubitul tuturor lumilor.
Cu ea sã fie binecuvântarea şi îndurarea Mea şi lauda şi slava Mea. Eu Însumi voi lua asupra Mea pierderea fiului ei - un fiu care sãlãşluieşte acum în tabernacolul maiestãţii şi gloriei Mele şi a cãrui faţã strãluceşte într-o asemenea luminã încât învãluie cu razele sale Slujitoarele cerului în lãcaşurile lor cereşti şi dincolo de ele pe cei ce se aflã în Paradisul Meu şi pe cei ce locuiesc în cetãţile sfinţeniei. Dacã cineva i-ar putea privi faţa, el ar exclama: „Iatã, acesta nu poate fi decât un înger preamãrit!”
-~-LXX. Echilibrul lumii a fost zdruncinat prin influenţa vibraţiilor cele mai mãreţe şi noi Ordini Mondiale. Viaţa rânduitã a omenirii a fost revoluţionatã de acest Sistem unic şi minunat - nimic asemãnãtor n-a fost vreodatã vãzut de ochii unei fiinţe omeneşti.
Cufundaţi-vã în oceanul cuvântelor Mele pentru ca sã pãtrundaţi în tainele lor şi sã descoperiţi toate perlele înţelepciunii, ascunse în adâncurile sale. Feriţi-vã sã nu şovãiţi şi rãmâneţi fermi în hotãrârea voastrã de a îmbrãţişa adevãrul acestei Cauze - o Cauzã prin care posibilitãţile puterii lui Dumnezeu au fost revelate, iar suveranitate Sa a fost statornicitã. Cu feţele strãlucitoare de bucurie, grãbiţi-vã sã ajungeţi la El. Aceasta este Credinţa neschimbatã a lui Dumnezeu, veşnicã în trecut, veşnicã în viitor. Fie ca cel ca cautã, sã ajungã la ea; cât priveşte pe acel ce nu vrea s-o caute - cu adevãrat Dumnezeu subzistã prin El Însuşi, El este de-asupra nevoilor fãpturilor Sale.
Spune: Acesta este cântarul fãrã de greş care se aflã în mâna lui Dumnezeu, cu care toţi cei din cer şi de pe pãmânt sunt cântãriţi, iar soarta lor pecetluitã, o de-aţi fi dintre acei ce cred şi recunosc acest adevãr. Spune: Prin el cei sãraci au ajuns bogaţi, cei învãţaţi au fost luminaţi, iar cãutãtorilor li s-a dat putinţa sã ajungã în prezenţa lui Dumnezeu. Feriţi-vã de a face din el o pricinã de neînţelegere între voi. Fiţi asemenea unei stânci neclintite, credincioşi Cauzei Domnului vostru, Cel Puternic, Cel plin de Dragoste.
-~-LXXI. Nu vã pierdeţi nãdejdea, o popoare ale lumii, când luceafãrul frumuseţii Mele va apune, iar cerul tabernacolului Meu va fi ascuns ochilor voştri. Ridicaţi-vã pentru a propovãdui Cauza Mea şi pentru a exalta Cuvântul Meu printre oameni. Vom fi cu voi întotdeauna şi vã vom întãri prin puterea adevãrului. Suntem cu adevãrat atotputernici. Acel ce M-a recunoscut se va ridica şi Îmi va sluji cu o asemenea hotãrâre încât nici o putere din cer sau de pe pãmânt nu va fi în stare sã-l opreascã în cele ce a hotãrât.
Popoarele lumii dorm adânc. Dacã s-ar trezi din somnul lor, ele s-ar grãbi pline de zel sã ajungã la Dumnezeu, Cel Atotştiutor, Cel Atotînţelept. Ele s-ar lepãda de tot ce au, chiar de ar fi toate comorile pãmântului, pentru ca Dumnezeu sã-şi aminteascã de ele şi sã le adreseze un singur cuvânt. Iatã ce vãspune Acela care deţine tainele lucrurilor ascunse într-o tabletã, nevãzutã ochilor creaţiei şi revelatã numai Lui, apãrãtorul atotputernic al tuturor lumilor. Atât de tulburate sunt ele, în beţia dorinţelor lor pãcãtoase, încât nu sunt în stare sã-l recunoascã pe Domnul a tot ce existã, şi al cãrui glas strigã de pretutindeni: „Nu existã alt Dumnezeu în afarã de Mine, Cel Puternic, Cel Atotînţelept”.
Spune: Nu vã bucuraţi de lucrurile pe care le aveţi; azi ele sunt ale voastre, mâine vor fi ale altora. Iatã cum vã previne Acela Care este Atotştiutorul, Atotcunoscãtorul. Spuna: poţi tu oare pretinde cã ceea ce este al tãu este sigur sau de duratã? Nu Vã spun Eu, Cel Atotîndurãtor. Zilele vieţii voastre zboarã asemenea vântului şi toatã strãlucirea şi gloria voastrã se va spulbera aşa cum a pierit strãlucirea şi gloria celor dinaintea voastrã. Cugetaţi, o voi oameni, ce s-a ales din zilele voastre trecute, din secolele pierdute? Ferice de zilele închinate amintirii de Dumnezeu, şi binecuvântate cesurile petrecute întru lauda Lui, care este Cel Atotînţelept. Pe viaţa Mea! Nici strãlucirea celor puternici, nici averea celor bogaţi, nici chiar puterea celor pãcãtoşi nu vor dura. Totul va dispare la un cuvânt rostit de El. El este cu adevãrat Cel Atotputernic, Cel ce Hotãrãşte totul, Cel Omnipotent. La ce folosec lucrurile lumeşti pe care oamenii le posedã? De cele ce ar fi fost spre binele lor, ei nu au ţinut de loc seama. Nu va trece mult şi ei se vor trezi din somnul lor şi vor descoperi cã nu mai sunt în stare sã dobândeascã ceea ce le-a scãpat în zilele Domnului lor, Cel Atotputernic, Cel preaslãvit. O dacã ar şti, ar renunţa la toate numai pentru ca numele lor sã fie pomenit în faţa tronului Sãu. Ei se numãrã cu adevãrat printre cei morţi.
-~-LXXII. Fie ca inimile voastre sã nu fie tulburate, o voi oameni, atunci când slava prezenţei Mele vã va fi retrasã, iar oceanul cuvântelor Mele se va potoli. Prezenţa Mea printre voi este înţelepciune, iar absenţa Mea este altã înţelepciune, o înţelepciune de neînţeles tuturor în afarã de Dumnezeu, Incomparabilul, Atotştiutorul. Cu adevãrat vã spun, vã privim din împãrãţia slavei Noastre şi oricine se va ridica întru biruinţa Cauzei Noastre va fi ajutat de oştirile cereşti şi de o ceatã de îngeri dintre cei aleşi de Noi.
O popoare ale lumii! Dumnezeu, Adevãrul veşnic, îmi este martor cã prin dulceaţa cuvântelor rostite de Domnul, Cel liber de orice costrângere, torente de apã proaspãtã, curgând lin, au izvorât din stâncã; şi voi încã mai dormiţi. Lepãdaţi-vã de tot ce aveţi şi pe aripile desprinderii, ridicaţi-vã deaspra tuturor lucrurilor create. Iatã ce vã porunceşte Domnul creaţiei, care prin mişcarea Penei Sale a revoluţionat sufletul omenirii.
Ştiţi voi din ce înãlţimi vã cheamã Domnul, Cel Preaslãvit? Credeţi cã aţi recunoscut Pana prin care Domnul vostru, Domnul tuturor numelor vã porunceşte ce sã faceţi? Pe viaţa Mea,nu! Dacã aţi fi ştiut aţi fi renunţat la lume şi, dorind din toatã inima sã ajungeţi la Cel Mult Iubit v-aţi fi grãbit sã ajungeţi în prezenţa Lui. Spiritul vostru ar fi fost atât de transportat de Cuvântul Sãu încât lumea cea Mare s-ar fi cutremurat - şi cu atât mai mult aceastã lume mãruntã, neînsemnatã! Dar iatã cã ploaia harului Meu s-a revãrsat din cerul iubirii Mele duioase ca semn al îndurãrii Mele, pentru ca sã fiţi dintre cei recunoscãtori...
Feriţi-vã ca nu cumva dorinţele trupeşti şi înclinaţiile pãcãtoase sã dea naştere la neînţelegeri între voi. Fiţi asemenea degetelor unei mâini, memebrele unui singur trup. Iatã ce vã sfãtuieşte Pana Revelaţiei, dacã sunteţi dintre cei ce cred.
Cugetaţi la mila lui Dumnezeu şi la harurile Sale. El cere de la voi numai ceea ce este spre binele vostru, daşi El Însuşi se poate lipsi de toate fãpturile. Faptele voastre rele nu ne pot dãuna niciodatã, dupã cum faptele voastre bune nu ne sunt de nici un folos. Noi vã chemãm numai şi numai pentru iubirea de Dumnezeu. Orice om luminat şi cu judecatã va înţelege acest lucru.
Intercalare LXXIII la pag. 140-141 ????????LXXIII. .......Dupã cum noţiunea de credinţã a existat de la începutul cel fãrã de început şi va dura pânãla sfârşitul cel fãrã de sfârşit, tot aşa adevãratul credincios va trãi şi va dura în veşnicie. Spiritul sãu va roti neîncetat în jurul Voinţei lui Dumnezeu. El va dura atâta timp cât va dura Dumnezeu Însuşi. El este revelat prin Revelaţia lui Dumnezeu şi este tãinuit la porunca Sa. Este limpede cã lãcaşurile cele mai mãreţe în Imperiul Nemuririi au. fost hãrãzite spre şedere celor care au crezut cu adevãrat în Dumnezeu şi în semnele Sale. Moartea nu poate pãtrunde niciodatã în acest loc sfânt. Astfel ţi-am încredinţat semnele Domnului tãu pentru ca sã stãrui în iubirea ta faţã de El şi sã fii dintre cei care înţeleg adevãrul acesta.
-~-LXXIV. Fiecare cuvânt slobozit de gura lui Dumnezeu este înzestrat cu o asemenea putere încât poate insufla o viaţã nouã oricãrei fãpturi umane, dacã sunteţi dintre cei ce înţeleg acest adevãr . Toate lucrãrile minunate pe care le vedeţi în aceastã lume au fost revelate prin acţiunea Voinţei Sale supreme şi preamãrite, prin planul Sãu neasemuit şi neabãtut. Însãşi revelarea cuvântului „Fãuritor” pronunţat de buzele Sale şi împãrtãşind omenirii atributul Sãu a deslãnţuit o forţã care poate genera de-a lungul vremurilor toate artele variate pe care le pot produce mîinile omeneşti. Acesta este un adevãr de necontestat. De îndatã ce acest cuvânt strãlucitor a fost rostit, energiile sale animatoare care acţioneazã în toate lucrurile create dau naştere mijloacelor şi instrumentelor prin care aceste arte pot fi produse şi perfecţionate. Toate realizãrile extraordinare pe care le vedeţi acum sunt consecinţe directe ale Revelãrii acestui Nume. În zilele ce vor veni veţi fi martorii unor lucruri despre care nu aţi auzit niciodatã. Astfel a fost decretat în Tabletele lui Dumnezeu şi numai cei ce au privirea agerã pot înţelege. La fel, de îndatã ce cuvântul ce exprimã atributul Meu „Cel Atotştiutor” va ieşi din gura Mea, fiecare lucru creat va fi - potrivit capacitãţii şi limitãrilor sale - investit cu puterea de a împãrtãşi cunoştinţe în domeniul celor mai extraordinare ştiinţe şi împuternicit sã le reveleze în decursul vremurilor la porunca Aceluia care este Cel Atotputernic, Cel Atotştiutor. Aflã cã în mod neîndoios cã Revelarea oricãrui alt Nume este însoţitã de o manifestare similarã a puterii Divine. Fiecare literã ieşitã din gura lui Dumnezeu este, într-adevãr o literã mamã şi fiecare cuvânt rostit de Cel ce este Izvorul Nesecat al Revelaţiei Divine este un cuvânt mamã, iar Tableta Sa o Tabletã mamã. Bine de cei ce înţeleg acest adevãr.
-~-LXXV. Sfâşiaţi vãlul care vã întunecã atât de dureros privirea şi prin puterea nãscutã din credinţa voastrã în unitatea lui Dumnezeu, sfãrmaţi idolii imitaţiei vane. Intraţi apoi în Paradisul Sfânt, care este plãcut lui Dumnezeu, Cel Milostiv. Purificaţi-vã sufletele de tot ce nu este de la Dumnezeu şi gustaţi din dulceaţa odihnei în sânul vastei şi puternicei Sale Revelaţii şi în umbra autoritãţii Sale supreme şi desãvârşite. Nu vã învãluiţi în vãlurile groase ale dorinţelor voastre egoiste, cãci în fiecare din voi Mi-am împlinit creaţia, astfel încât perfecţiunea operei Mele sã fie pe de-a-întregul revelatã oamenilor. Ca urmare fiecare om este şi va fi în stare sã preţuiascã frumeseţea lui Dumnezeu, Preaslãvitul. Dacã n-ar fi fost înzestrat cu acestã capacitate cum ar putea fi el tras la rãspundere pentru graşelile lui? Dacã în ziua când toate popoarele lumii vor fi adunate în faţa lui Dumnezeu, un om ar fi întrebat: „De ce n-ai crezut în Frumuseţea Mea şi te-ai întors de la Mine?” şi el ar rãspunde: „Dat fiind cã toţi oamenii au greşit şi nici unul nu a vrut sã-şi întorcã faţa spre Adevãr, şi eu, urmându-le pilda, am fãcut pãcatul de a nu recunoaşte frumuseţea Celui Veşnic”, un asemenea rãspuns va fi, fãrã doar şi poate, respins. Cãci credinţa unui om nu poate depinde decât de el însuşi.
Acesta este unul din adevãrurile cuprinse în Revelaţia Mea, un adevãr pe care l-am revelat în toate Cãrţile divine prin rostirea lui de cãtre Limba Slavei şi prin exprimarealui în scris de cãtre Condeiul Puterii. Cumpãniţi un timp pentru ca atât ochiul vostru lãuntric cât şi cel exterior sã perceapã subtilitãţile înţelepciunii Divine; pentru ca sã descoperiţi nestematele cunoaşterii divine pe care le-am revelat într-un limbaj clar şi plin de înţeles în aceastã Tabletã slãvitã şi nepieritoare şi pentru ca sã nu vã îndepãrtaţi de Tronul Preaînalt, de Copacul dincolo de care nu se poate trece, de Lãcaşul autoritãţii şi gloriei eterne.
Semnele lui Dumnezeu strãlucesc la fel de limpede şi luminos ca şi soarele în mijlocul lucrãrilor fãpturilor Sale. Tot ce provine de la El este diferit şi va fi întotdeauna diferit de ceea ce plãsmuiesc oamenii. Din Izvorul cunoştinţelor Sale au rãsãrit nenumãraţi aştri ai învãţãturii şi înţelepciunii şi din Paradisul Condeiului Sãu suflul Îndurãrii s-a revãrsat fãrã încetare asupra sufletelor şi inimilor oamenilor. Fericiţi cei ce au înţeles acest adevãr.
-~-LXXVI. Dã ascultare, o slujitorul Meu, celor ce ţi-au fost trimise de la Tronul Domnului tãu, Cel Inaccesibil, Cel Preamãrit. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El. El a adus la existenţã fãpturile Sale pentru ca ele sã-L cunoascã pe El care este Cel Milostiv , Cel Atotiertãtor. El şi-a trimis Mesagerii în oraşele tuturor neamurilor, pentru ca aceştia sã aducã oamenilor vestea despre Paradisul Bunei Sale Voinţe şi sã-i îndrumeze spre Limanul siguranţei eterne, Sediul sfinţeniei veşnice şi gloriei transcendente.
Unii au fost cãlãuziţi de Lumina lui Dumnezeu, îngãduindu-li-se sã intre în curtea prezenţei Sale şi au bãut din mâna supunerii apa vieţii veşnice şi s-au numãrat printre aceia care L-au recunoscut şi au crezut cu adevãrat în El. Alţii s-au rãsvrãtit împotriva Lui si au respins semnele lui Dumnezeu Cel Atotputernic, Cel Omnipotent, Cel Atotînţelept.
Ere întregi au trecut pânã sã ajungã la desãvârşire în aceastã Zi Suprema, Ziua în care Luceafãrul Bayánului a apãrut la orizontul milei, Ziua în care Frumuseţea Celui Atotslãvit a strãlucit în persoana preaslãvitã a lui `Alí-Muhammad, Báb. De-ndatã ce El s-a revelat, întreg poporul s-a ridicat împotriva lui. Unii L-au învinuit cã L- a defãimat pe Dumnezeu, Atotputernicul, Cel dintru Început. Alţii îl condiderau un om care şi-a pierdut minţile, o afirmaţie pe care Eu Însumi am auzit-o din gura unui preot. Iarãşi alţii îi contestau pretenţia cã ar fi Purtãtorul de cuvânt al lui Dumnezeu şi-L acuzau, cã ar fi furat cuvântele Celui Atotputernic şi le-ar fi dat drept ale ale sale, cã le-a pervertit înţelesul şi le-a amestecat cu ale sale. Ochiul Mãreţiei a plâns amarnic din cauza celor rostite de gura lor, în timp ce ei continuau sã se veseleascã în jilţurile lor.
„Dumnezeu,” a spus El „Mi-e martor, o voi oameni! Am venit la voi cu o Revelaţie de la Domnul Dumnezeul pãrinţilor voştri din bãtrâni. Nu vã preocupaţi, o voi oameni, de bunurile pe care le posedaţi , ci mai de grabã de lucrurile pe care Dumnezeu vi le-a trimis de sus. Aceasta ar fi desigur mai bine pentru voi decât întreaga creaţie, o de-aţi înţelege acest lucru! Priviţi din nou, o voi oameni, şi gândiţi-vã la mãrturia lui Dumnezeu şi la dovezile Sale care sunt în posesia voastrã şi comparaţi-le cu Revelaţia care v-a fost trimisã în Ziua aceasta de sus; astfel adevãrul, adevãrul infaibil vã va fi în mod neîndoios revelat. Nu mergeţi, o voi oameni, pe urmele Celui Rãu; mergeţi pe urmele Credinţei Celui Atotmilostiv şi fiti dintre cei ce cred cu adevãrat. Ce-ar folosi omului sã nu recunoascã Revelaţia lui Dumnezeu? Desigur, nimic. Întru acestea voi aduce Eu Însumi mãrturie, Cel Atotputernic, Atotştiutor, Cel Atotînţelept.”
Cu cât îi îndemna mai mult, cu atât mai mare era duşmãnia lor, pânã ce, în cele din urmã l-au ucis mişeleşte. Blestemul lui Dumnezeu sã cadã asupra asupritorilor!
Câţiva au crezut în El; numai puţini dintre slujitorii noştri sunt recunoscãtori. Pe aceştia i-a povãţuit în toate Tabletele Sale - ba chiar în fiecare pasaj din minunatele Sale scrieri - sã nu se piardã în Ziua Revelaţiei promise pentru nici un lucru din cer sau de pe pãmânt. „O voi oameni” a spus El, „Eu M-am revelat pentru Manifestarea Lui şi am lãsat sã coboare asupra voastrã Cartea Mea Bayanul numai pentru a statornici adevãrul Cauzei Sale. Temeţi-vã de Dumnezeu şi nu fiţi în conflict cu El aşa cum a fãcut poporul Coranului. Ori de câte ori auziţi de El grãbiţi-vã sa ajungeţi la El şi rãmâneţi fideli oricãrui lucru revelat de El. Nimic altceva decât El nu vã poate fi de folos, nici chiar dacã aţi aduce toate dovezile - de la prima la ultima - ale tuturor acelora care au fost înaintea voastrã.”
Şi când, dupã trecerea câtorva ani, cerul hotãrârii Divine s-a despicat şi Frumuseţea lui Báb a apãrut, în norii numelor lui Dumnezeu, îmbrãcatã într-un nou veşmânt, aceeiaşi oameni s-au ridicat cu rãutate împotriva Lui, împotriva Aceluia a cãrui lumina cuprinde toate lucrurile create. Ei au încãlcat Legãmântul Lui, au respins adevãrul Lui, i s-au împotrivit, au vorbit de rãu semnele Sale, au prezentat mãrturia Lui ca pe un neadevãr şi s-au alãturat celor necredincioşi. În cele din urmã ei s-au hotãrât sã-I ia viaţa. Aceasta este starea celor care se aflã pe cãi greşite!
Şi când şi-au dat seama de neputinţa lor de a-şi realiza planul, ei au urzit un complot împotriva Lui. Fii martor cum în fiecare clipã, ei nãscocest un nou mijloc pentru a-I face un rãu pentru a dãuna şi dezonora cauza lui Dumnezeu. Spune: Vai vouã! Pe Dumnezeul Meu! Intrigile voastre vã acoperã de ruşine. Domnul vostru, Dumnezeu Îndurãrii, se poate cu uşurinţã lipsi de fãpturile Sale. Nimic nu poate nici înmulţi, nici scãdea lucrurile pe care le posedã. Dacã credeţi, spre binele vostru credeţi; şi dacã nu credeţi, voi singuri veţi avea de suferit. Niciodatã mâna necredinciosului nu va putea profana poalele Veşmântului Sãu.
O slujitorul Meu, care crezi în Dumnezeu! Pe dreptatea Celui Atotputernic! Dacã ţi-as vorbi despre cele ce s-au abãtut asupra Mea, sufletele şi minţile oamenilor n-ar fi în stare sã îndure povara lor. Dumnezeu Însuşi Mi-e martor. Pãzeşte-te şi nu pãşi pe urmele acestor oameni. Mediteazã cu toatã atenţia la Cauza Domnului tãu. Strãduieşte-te sã-L cunoşti prin El Însuşi şi nu pein intermediul altora. Cãci nimeni altul decât El nu-ti poate fi de folos. Întru acestea stau mãrturie toate lucrurile create. O de-ai înţelege acest lucru!
Vino de dincolo de vãl, cu permisiunea Domnului tãu, Cel Atotslãvit, Atotputernicul şi, în faţa ochilor tuturor celor ce se aflã în ceruri şi pe pãmânt, ia în mâinile tale Cupa Imortalitãţii în numele Domnului tau Cel inaccesibil, Cel Preaînalt, şi bea pe sãturate, şi nu fii dintre cei ce zãbovesc. Jur pe Dumnezeu! În clipa în care vei atinge cu buzele tale Cupa, Oştirile cereşti te vor aclama, spunând: „Bea şi savureazã ce-ai bãut, o tu om care ai crezut în Dumnezeu!” iar locuitorii din Oraşele Nemuririi vor exclama: „Bucurã-te tu care ai sorbit din Cupa iubirii Sale!” iar Limba Mãreţiei te va întâmpina cu: „Mãre este binecuvântarea care te aşteaptã, o slujitorul Meu, cãci tu ai ajuns acolo unde nimeni nu a ajuns, în afarã de cei ce s-au detaşat de tot ce este în ceruri şi pe pãmânt şi care sunt emblemele adevãratei detaşãri.”
-~-LXXVII. Şi acum referitor la întrebarea ta privitoare la crearea omului. Aflã cã toţi oamenii au fost creaţi în natura hotãrâtã de Dumnezeu, Pãzitorul, Cel ce Subzistã prin El Însuşi. Fiecãruia i-a fost prescrisã o mãsurã predestinatã aşa cum s-a hotãrât în Tabletele pastrate , mãreţe ale lui Dumnezeu. Orice posedaţi, însã, în mod potenţial nu poate fi manifestat decât ca urmare a propriei voastre voinţe. Propriile voastre acţiuni stau mãrturie pentru acest adevãr. Gândiţi-va, de pildã la ce a fost interzis oamenilor în Bayán. În aceastã Carte Dumnezeu a hotãrât prin porunca Sa, drept legal ceea ce a binevoit sã considere legal şi, prin puterea autoritãţii Sale supreme, a interzis ceea ce a considerat cã este interzis. Acest lucru îl atestã textul acestei Cãrţi. Oare nu vreţi voi sã aduceţi mãrturie? Oamenii, însã, cu bunã ştiinţã au încãlcat legea Sa. Oare o asemenea purtare poate fi atribuitã lui Dumnezeu sau lor înşişi? Fiţi drepţi în judecata voastrã. Orice lucru bun vine de la Dumnezeu şi orice lucru rãu vine de la voi înşivã. Nu vreţi sã înţelegeţi? Acelaşi adevãr a fost revelat în toate Scripturile, dacã sunteţi dintre cei ce înţeleg. Orice acţiune la care vã gândiţi este atât de limpede pentru El ca şi când ar fi deja împlinitã. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El. A Lui este întreaga creaţie şi stãpânirea ei. Totul este dezvãluit în faţa Lui; totul este înscris în sfintele Sale Tablete tainice. Dar aceastã preştiinţã a lui Dumnezeu nu trebuie consideratã a fi cauza acţiunilor oamenilor, dupã cum faptul cã voi ştiţi dinainte cã un anumit eveniment va avea loc sau dorinţa voastrã ca el sã aibã loc nu este cauza care l-a provocat.
-~-LXXVIII. Cât priveşte problema originii creţiei, fiţi asiguraţi cã creaţia lui Dumnezeu a existat din totdeauna şi va continua sã existe în veşnicie. Începutul ei nu are început, iar sfârşitul ei nu va avea sfârşit. Numele Sãu, Creatorul, presupune o creaţie, dupã cum titlul Sãu, Domnul Oamenilor, implicã existenţa unui slujitor.
În privinţa cuvintelor atribuite prorocilor din vremuri trecute, ca de pildã: „La început a fost Dumnezeu şi nu exista nici o fãpturã care sã-L cunoascã”, şi „Domnul era singur şi nimeni nu-L slãvea”, înţelesul lor şi a altor texte asemãnãtoare este limpede şi neîndoielnic; ele nu trebuie niciodatã interpretate altfel. Pentru acest adevãr stau mãrturie şi cuvântele revelate de El: „Dumnezeu era singur; nu era nimeni în afarã de El. El va rãmâne întotdeauna ceea ce a fost dintru început”. Orice ochi ager va percepe cu uşurinţã cã Dumnezeu a fost revelat, dar cã nu existã nimeni care sã-I recunoascã slava. Aceasta înseamnã cã locul unde sãlãşluieşte Fiinţa Divinã este mult deasupra şi dincolo de posibilitatea de cunoaştere a oricui în afarã de Dumnezeu. Tot ce poate fi exprimat sau înţeles în cadrul lumii contingente, nu poate niciodatã depãşi limitele care i-au fost impuse de cãtre naturã. Numai Dumnezeu poate trece dincolo de astfel de limitãri. El este, cu adevãrat, din veşnicie în veşnicie. Nimeni nu pote fi şi nu va fi semenul Lui sau pãrtaşul Lui. Nici un nume nu poate fi comparat cu Numele Lui. Nici o panã nu poate descrie firea Lui şi nici o limbã nu poate exprima Slava Lui. El va rãmâne întotdeauna mai presus de orice în afarã de El Însuşi.
Cugetaţi asupra ceasului în care Manifestarea Supremã a lui Dumnezeu se reveleazã oamenilor. Înainte ca acest ceas sã fi venit, Fiinţa Strãveche care este încã necunoscutã oamenilor şi încã nu a propovãduit Cuvântul lui Dumnezeu, este ea însãşi Atotcunoscãtorul într-o luma în care nu existã nici un om care sã-L fi cunoscut pe El. El este, într-adevãr Creatorul fãrã o creaţie. Cãci în clipa Revelaţiei Sale, fiecare fiinţã creatã va trebui sã-şi predea sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Aceasta este, într-adevãr, Ziua despre care este scris: ”A cui va fi Împãrãţia în acea Zi?„şi nimeni nu va putea sã rãspundã!
-~-LXXIX. Cât priveşte problema lumilor lui Dumnezeu, aflã cã într-adevãr, atât numãrul lor, cât şi întinderea lor sunt infinite. Nimeni nu le poate numãra, nici cuprinde cu mintea afarã de Dumnezeu, Cel Atotcunoscãtor, Cel Atotînţelept. Gândeşte-te la starea ta când eşti adormit. Cu adevãrat îţi spun, cã acest fenomen este cel mai misterios dintre semnele date de Dumnezeu oamenilor, dacã ar medita asupra lui din toatã inima. Cãci iatã cã dupã un timp oarecare ceea ce ai vãzut în vis se realizeazã aidoma. Dacã lumea în care te-ai aflat în timpul visului ar fi fos aceeaşi cu lume în care trãieşti, în mod necesar, întâmplarea di vis ar fi trebuit sã fie cunoscutã în aceastã lume în momentul în care a avut loc. Şi atunci ai fi fost tu însuţi martorul respectivei întâmplãri. Dat fiind cã nu acesta este cazul, urmeazã în mod necesar cã lumea în care trãieşti este diferitã şi separatã de aceea în care ai avut visul. Aceastã lume a visului nu are nici început, nici sfârşit. Ai putea spune, cu îndreptãţire, cã ea se aflã - prin hotãrârea lui Dumnezeu, Cel Atotslãvit şi Atotputernic - în propria ta fiinţã, indentificatã cu tine însuţi. Tot atât de îndreptãţit ai fi sã afirmi cã spiritul tãu, dupã ce a trascens limitãrile somnului şi s-a lepãdat de orice ataşament pãmântesc, a pãtruns, prin hotãrârea lui Dumnezeu, într-un imperiu, ascuns în realitatea cea mai tainicã a acestei lumi. Cu adevãrat vã spun, creaţia lui cuprinde lumi dincolo de aceastã lume şi fãpturi în afara acestor fãpturi. În toate aceste lumi, El a hotãrât lucruri pe care numai El, Cel Atotcercetãtor, Cel Atotînţelept, le poate cerceta. Mediteazã asupra celor ce ţi-am dezvãluit pentru ca sã descoperi voinţa lui Dumnezeu, Domnul tãu şi Domnul tuturor lumilor. În aceste cuvânte sãlãşluiesc, asemenea unor comori, tainele Înţelepciunii Divine. Nu am vrut sã ne oprim asupra acestei teme pentru cã suferinţele, pricinuite prin faptele lor, de cei creaţi prin Cuvântul Nostru, Ne-au înconjurat din toate pãrţile, dacã sunteţi dintre acei care ascultã Glasul Nostru.
-~-LXXX. M-ai întrebat dacã omul, fiind diferit de Prifeţii lui Dumnezeu şi aleşii Sãi, va pãstra, dupã moartea fizicã, aceeaşi individualitate, personalitate, conştiinţã şi înţelegere care caracterizeazã viaţa lui în aceastã lume. Dacã aşa ar sta lucrurile, ai obiectat tu, cum se poate cã o uşoarã vãtãmare a facultãţilor sale mintale - cum ar fi leşinul - şi o boalã gravã îl fac pe om sã-şi piardã raţiunea şi conştiinţa, iar moartea care implicã descompunerea trupului şi a elementelor sale componente sã nu fie în stare sã distrugã aceastã raţiune şi conştiinţã? Cum poate cineva sã-şi închipuie cã personalitatea şi conştiinţa omului vor rãmâne neatinse, când înseşi instrumentele necesare pentru existenţa şi funcţionarea lor vor fi cu totul dezintegrate?
Aflã cã sufletul omului este deasupra şi totodatã independent de toate infirmitãţile trupului şi minţii. Dacã un om bolnav dã semne de slãbiciune, aceasta se datoreazã opreliştelor ce s-au interpus între sufletul şi trupul sãu, cãci sufletul însuşi rãmâne neatins de orice boalã fizicã. Gândiţi-vã la lumina unei lãmpi. Chiar dacã un obiect din afarã poate interveni şi micşora strãlucirea ei, lumina însãşi rãmâne la fel de puternicã. La fel orice boalã trupeascã este un obstacol care împiedicã sufletul sã-şi manifeste puterea şi tãria inerente lui. Atunci când pãrãseşte, însã, trupul, sufletul va radia o asemenea forţã şi-şi va ravela într-o asemenea mãsurã influenţa încât nici o putere de pe pãmânt nu va putea fi de o seamã cu ea. Orice suflet curat, purificat şi sfiinţit va fi înzestrat cu o putere uriaşã şi va cunoaşte o bucurie nemãrginitã.
Gândiţi-vã la lampa ascunsã sub obroc. Chiar dacã lumina ei strãluceşte, ea nu pote fi vãzutã de oameni. Cugetaţi, de asemenea, la soarele care a fost întunecat de nori. Priviţi cum, în aparenţã, strãlucirea lui a scãzut, în timp ce, în realitate, izvorl acelei lumini a rãmas neschimbat. Sufletul omului este asemenea cestui soare şi toate lucrurile de pe pãmânt trebuie privite ca fiind trupul sãu. Atâta timp cât nu intervine un obstacol din afarã, trupul va continua sã rãsfrângã în totalitatea sa, lumina sufletului şi va fi susţinut de puterea lui. Dar de îndatã ce un vãl se interpune între tup şi suflet, strãlucirea luminii pare sã scadã.
Gândiţi-vã din nou la soare când este cu totul ascuns în nori. Deşi pãmântul mai este cufundat în lumina lui, cantitatea de luminã pe care o primeşte este mult mai micã. Numai dupã ce norii au fost împrãştiaţi, soarele poate strãluci din nou în deplinãtatea slavei sale. Nici prezenţa norului, nici absenţa lui nu pot înrãuri în vreun fel asupra splendorii inerente a soarelui. Sufletul omului este soarele prin care trupul lui este iluminat şi de la care primeşte hrana, şi el trebuie privit ca atare.
Gândiţi-vã, de asemenea, cum fructul înainte de a fi format, existã în mod potenţial în pom. Dacã am tãia pomul în bucãţi, nu am gãsi nici o urmã sau pãrticicã din acel fruct. De îndatã ce apare, însã, el se manifestã, aşa cum ai constatat, într-o frumuseţe fãrã seamãn şi într-o formã desãvârşitã. Unele fructe se coc chiar abia dupã ce au fost culese din pom.
-~-LXXXI. Şi acum în legãturã cu problema referitoare la sufletul omului şi supravieţuirea lui dupã moarte. Aflã, cu adevãrat, cã sufletul, dupã ce se va despãrţi de trup, va continua sã progreseze, într-o stare şi în condiţii pe care nici trecerea anilor şi a secolelor şi nici o schimbare intervenitã în lume nu le vor putea altera, pânã ce el va ajunge în faţa lui Dumnezeu. El va dura cât timp va dura Împãrãţia lui Dumnezeu şi atributele Sale, şi va dezvãlui iubirea Sa duioasã şi ahrul Sãu. Pana mi se opreşte în loc când încearcã sã descrie cum se cuvine mãreţia şi slava unei trepte e desãvârşite. Onorurile cu care Mâna Milostenieie va copleşi sufletul şunt de o asemenea naturã, încât nici o limbã şi nici un alt mijloc pãmântesc nu o poate exprima în mod satisfãcãtor. Binecuvântat este sufletul care în clipa desprinderii de trup, este curãţit de închipuirile vane ale popoarelor acestei lumi. Un asemenea suflet trãieşte şi se mişcã în concordanţã cu voinţa Creatorului Sãu şi va intra în Paradisul suprem. Slujitoarele Cerului, sãlãşluind în înãlţimi îl vor înconjura, iar Profeţii lui Dumnezeu şi aleşii Lui îi vor cãuta prietenia. El va vorbi deschis cu ei şi le va spune ce a trebuit sã îndure mergând pe cãile lui Dumnezeu, Domnul tuturor lumilor. Dacã un om ar afla ceea ce este hãrãzit unui astfel de suflet în lumile lui Dumnezeu, Domnul tronului din înãlţimile cereşti şi de pe pãmânt, întrega sa fiinţã ar fi, fãrã întârziere, înflãcãratã de dorinţa fierbinte de a ajunge la acestã treptã desãvârştã, sfinţitã şi strãlucitoare... Natura sufletului dupã moarte nu poate niciodatã fi descrisã şi nici nu se cuvine şi nu este îngãduit ca întreaga sa structurã sã fie dezvãluitã ochilor omeneşti. Profeţii şi Mesagerii lui Dumnezeu au fost trimişi pe pãmânt numai cu scopul de a cãlãuzi omenirea pe calea cea dreaptã a Adevãrului. Scopul care stã la baza revelaţiei lor a fost acela de a-i instrui pe toţi oamenii în aşa fel încât, în ceasul morţii lor, sã poatã sui la tronul Celui Preînalt, pe de-a-întregul curãţiţi şi într-o stare de sfinţenie şi de detaşare absolutã. Lumina iradiatã de aceste suflete aduce dupã sine progresul omenirii, mersul înainte al popoarelor. Ele sunt asemenea drojdiei care face sã creascã lumea existentã şi constitue forţa însufleţitoare prin care artele şi minunile lumii devin o realitate. Prin ele norii îşi revarsã ploaia dãrniciei asupra oamenilor, iar pãmântul îşi dã roadele sale. Toate lucrurile trebuie sã aibe, în mod necesar, o cauzã, o forţã motrice, un principiu însufleţitor. Aceste suflete şi simboluri ale detaşãrii au dat şi vor continua sã dea lumii existenţei imboldul animator suprem. Lumea de apoi este la fel de deosebitã de aceastã lume, pa cât de deosebitã este acestã lume de lumea copilului care se mai aflã încã în pântecele mamei sale. Când sufletul ajunge în prezenţa lui Dumnezeu, el va îmbrãca forma cea mei potrivitã imortalitãţii sale, cea mai demnã de lãcaşul divin în care se aflã. O astfel de existenţã este contingentã, nu absolutã, dat fiind cã cea dintâi prsupune o cauzã, în timp ce a doua, cea absolutã este liberã de ea. Existenţa Absolutã este proprie numai lui Dumnezeu, premãritã fie Slava Sa. Ferice de cei ce înţeleg acest adevãr. Dacã ai medita în inima ta asupra comportãrii Profeţilor lui Dumnezeu, ai recunoaşte, fãrã îndoialã, cã în mod necesar trebuie sã existe alte lumi în afarã de aceasta. Cei mai mulţi dintre adevãraţii înţelpţi şi învãţaţi au mãrturisit de-a lungul vremurilor - aşa cum a scris Pana Slavei în Tableta Înţelepciunii - adevãrul revelat în Sfânta Scripurã a lui Dumnezeu. Chiar şi materialiştii au confirmat în scrierile lor înţelepciunea acestor Measgeri divini Si au considerat cã cele revelate de Profeţi cu privire la Paradis, flãcãrile iadului, la rãsplata şi pedeapsa viitoare au izvorât din dorinţa lor de a instrui şi înãlţa sufletele oamenilor. Aşadar, omenirea, în general, indiferent de credinţele şi teoriile sale, a recunoscut desãvârşirea şi a admis superioritatea Profeţilor lui Dumnezeu. Aceste Nestemate ale Detaşãrii sunt preamãrite de unii ca întruchipãri ale înţelepciunii, în timp ce alţii cred cã sunt purtãtorii de cuvânt ai lui Dumnezeu Însuşi. Cum ar fi consimţit asemenea suflete sã se predea pe mâinile duşmanilor lor dacã ar fi crezut cã toate lumile lui Dumnezeu se reduc la aceastã lume pãmânteascã? Ar fi fost ei gata sã îndure asemenea chinuri şi torturi cum nici un om, înaintea lor n-a suferit şi n-a cunoscut?
-~-LXXXII. M-ai întrebat despre natura sufletului. Aflã, cu adevãrat, cã sufletul este un semn de la Dumnezeu, o nestematã cereascã, a cãrei realitate nici cei mai învãţaţi dintre oameni n-au reuşit s-o înţeleagã, şi a cãrei tainã nici cea mai agerã minte nu poate spera s-o descopere. Dintre toate lucrurile create, el este primul care proclamã desãvârşirea Creatorului sãu, primul care recunoaşte slava Sa, care se ţine strâns de adevãrul Sãu şi se pleacã plin de adoraţie în faţa Lui. Dacã va rãmâne credincios lui Dumnezeu, el Îi va rãsfrânge lumina şi se va întoarce cândva la El. Dacã, însã nu va rãmâne fidel Creatorului sãu, el va ajunge o victimã a egoismului şi a patimilor şi se va prãbuşi în prãpastia lor.
Acela care, în Ziua aceasta, n-a îngãduit îndoielilor şi închipuirilor vane ale oamenilor sã-l îndepãrteze de Cel ce este Adevãrul Veşnic şi s-a împotrivit tulburãrilor provocate de autoritãţile eclesiastice şi seculare cu scopul de al împiedica sã recunoascã Mesajul Sãu, un astfel de om va fi socotit de Dumnezeu, Domnul tuturor oamenilor, ca un semn puternic al Sãu, şi va fi numãrat printre cei ale cãror nume au fost înscrise de Pana Celui Preaînalt în Cartea Sa. Binecuvântat fie acela care a recunoscut adevãrata mãsurã a unui astfel de suflet, care a înţeles treapta sa şi a descoperit virtuţile lui.
În cãrţile din trecut s-a scris mult despre diferitele forme în care se manifestã sufletul în cursul evoluţiei sale, cum sunt plãcerile carnale, mânia, inspiraţia, bunãvoinţa, mulţumirea, bunul plac Divin şi altele de acest fel; Pana Celui Preaînalt nu este, însã, înclinatã sã se opreascã asupra lor. Orice suflet care merge cu smerenie alãturi de Dumnezeul sãu, în aceastã Zi, şi se ţine strâns legat de El, va fi investit cu onoruri şi cu slava tuturor numelor şi rangurilor de seamã.
Când omul doarme, nu se poate spune, în nici un caz, cã sufletul sãu a suferit vreo înrãurire din partea unui obiect exterior. Starea sau caracterul sãu nu poate suferi, în esenţã nici o schimbare. Orice variaţie în funcţiile sale trebuie atribuitã unor cauze din afarã. Lor li se datoreazã orice schimbare în lumea înconjurãtoare, în capacitatea sa de a înţelege şi de a percepe.
Gândiţi-vã la ochiul omanesc. Deşi are facultatea de a percepe toate lucrurile create, cel mai neînsemnat obstacol îi poate împiedica într-o asemenea mãsurã vederea, încât sã nu mai poatã recunoaşte nici un obiect. Slãvit fie numele Aceluia care a creat şi este Cauza acestor cauze. Care a poruncit ca orice schimbare şi variaţie în lumea existentã sã depindã de ele. Orice lucru creat în întregul univers este doar o uşã care duce la cunoaşterea Lui, un semn al suveranitãţii Sale, o revelaţie a numelui Sãu, un simbol al maiestãţii Sale, un semn al puterii Sale, un mijloc de a fi primit pe calea Lui, cea dreaptã...
Cu adevãrat vã spun, sufletul omenesc este, în esnţa sa, unul din semnele lui Dumnezeu, o tainã a tainelor. Este unul din semnele puternice ale Celui Atotputernic, crainicul care vesteşte realitatea tutror lumilor lui Dumnezeu. În el se aflã ascuns ceea ce lumea nu poate câtuşi de puţin înţelege în clipa de faţã. Cugetã în inima ta la revelaţia Sufletului lui Dumnezeu, care strãbate prin toate Legile Sale şi comparã-l cu firea josnicã şi lacomã care s-a rãzvrãtit împotriva Lui, care-i împiedicã pe oameni sã se întoarcã spre Domnul Numelor şi îi împinge spre satisfacerea pliãcerilor pãcãtoase. Un astfel de suflet merge într-adevãr pe cãi greşite...
M-ai întrebat, de asemenea, despre starea sufletului dupã ce va fi despãrţit de trup. Aflã, cu adevãrat, cã dacã sufletul omului a mers pe cãile Domnului, el se va întoarce, fãrã îndoialã, înapoi şi va fi adunat spre gloria Celui Preaiubit. Pe drepatatea lui Dumnezeu! El va ajunge la o treaptã, pe care nici o panãn-o poate zugrãvi şi nici o limbã nu o poate descrie. Sufletul care a rãmas credincios Cauzei lui Dumnezeu şi a stat neclintit pe Cãrãrile Lui, va dobândi astfel de puteri, dupã înãlţarea sa, încât toate lumile pe care le-a creat Cel Atotputernic vor avea de câştigat de pe urma lui. Un astfel de suflet va furniza, la porunca Regelui Ideal, a Educatorului Divin, drojdia purã care face sã creascã lumea existenţei şi va crea totodatã puterea prin care artele şi minunile lumii devin manifeste. Gândiţi-vã cum fãina are nevoie de drojdie pentru ca sã creascã. Aceste suflete, care sunt simboluri ale detaşãrii, sunt drojdia lumii. Mediteazã asupra celor de ami sus şi fii dintre cei recunoscãtori.
În câteva Tablete ale Noastre, Noi Ne-am referit la aceastã temã şi am arãtat diferitele stadii de dezvoltare ale sufletului. Cu adevãrat îţi spun, sufletul omenesc este mult deasupra oricãrei ieşiri în afarã sau întoarceri înapoi. El este nemişcat şi totuşi zboarã; el se mişcã şi este, totuşi, nemişcat. El este, prin el însuşi, o mãrturie pentru existenţa unei lumi contingente, precum şi pentru realitatea unei lumi care n-are nici început nici sfârşit. Iatã cã visurile pe care le-ai visat de desfãşoarã, dupã trecerea mai multor ani, în faţa ochilor tãi. Gândeşte-te cât de ciudatã este taina lumii care îţi apare în vis. Cugetã în inima ta la înţelepciunea de nepãtruns a lui Dumnezeu, şi mediteazã asupra nenumãratelor sale revelaţii...
Fii martor al minunatelor manifestãri ale lucrãrii lui Dumnezeu, şi gândeşte-te la amploarea caracterului ei. El, care este Sigiliul Profeţilor, a spus: „Sporeşte, Doamne, mirarea mea pentru ca sã fiu şi mai uluit în Faţa Ta!”
Cât priveşte întrebarea ta dacã lumea fizicã este supusã vreunei limitãri, aflã cã înţelegerea acestei probleme depinde de observator însuşi. Întru-un anumit sens ea este limitatã, într-alt sens ea este 9dincolo de orice limitãri. Singurul Dumnezeu adevãrat a existat dintotdeauna şi va continua sã existe întotdeauna. Creaţia Sa, de asemenea, nu are început şi sfârşit. Şi totuşi, tot ce este creat este precedat de o cauzã. Acest fapt dovedeşte, prin el însuşi, dincolo de orice îndoialã, unitatea Creatorului.
M-ai întrebat, de asemenea, despre natura sferelor cereşti. Pentru a înţelege natura lor ar fi necesar sã cercetezi înţelesul celor scrise în cãrţile din trecut despre sferele cereşti şi despre ceruri Si sã descoperi caracterul relaţiilor dintre ele şi lumea fizicã, precum şi înrãurirea pe care o exercitã asupra ei. Orice suflet este plin de uimire în faţa unei teme atât de uluitoare şi orice minte este tulburatã de taina ei. Dumnezeu singur poate înţelege însemnãtatea ei. Învãţaţii, care au stabilit cã vârsta Pãmântului este de câteva mii de ani, au omis, în lungul rãstimp al cercetãrilor lor, sãse ocupe fie de numãrul cât şi de vârsta altor planete. Gândiţi-vã, pe de altã parte, la nenumãratele contradicţii care au rezultat din teoriile emise de aceşti oameni. Aflã cã fiecare stea fixã îşi are planetele sale şi fiecare planetã propriile sale fãpturi, iar numãrul lor nimeni nu-l poate şti.
O tu, care ţi-ai îndreptat privirea spre faţa Mea! Aurora Slavei şi-a manifestat în aceastã Zi strãlucirea şi Glasul Celui Preaînalt cheamã. Noi am rostit în trecut cuvântele: „Aceasta nu este ziua în care un om sã punã întrebãri Domnului sãu. Se cuvine ca oricine a auzit Chemarea lui Dumnezeu, exprimatã de Acela Care este Aurora Slavei, sã se ridice şi sã strige:`Iatã-mã, aici sunt, O Tu Domn al tuturor Numelor; iatã-mã, aici sunt, O Tu Fãcãtor al cerurilor! Mãrturisesc cã prin Revelaţia Ta lucrurile ascunse în Cãrţile lui Dumnezeu au fost revelate, şi cã orice a fost consemnat de Mesagerii Tãi în sfintele Scripturi s-a împlinit'”.
-~-LXXXIII. Gândiţi-vã la facultatea raţiunii cu care Dumnezeu a înzestrat esenţa omului. Cerceteazã-ţi propriul tãu eu şi vezi cum mişcarea şi starea pe loc, voinţa şi intenţiile tale, vãzul şi auzul tau, simţul mirosului şi posibilitatea de a vorbi şi tot ce este legat de sau transcende simţurile tale fizice sau percepţile tale spirituale, toate izvorãsc şi îşi datoreazã existenţa acestei facultãţi a raţiunii.
Atât de legate sunt ele de aceastã facultate, încât dacã pentru mai puţin de o clipã legãtura ei cu corpul omenesc ar fi întreruptã, fiecare din aceste simţuri şi-ar înceta de îndatã funcţiunea şi ar pierde capacitatea de a manifesta dovezile activitãţii sale. Este fãrã îndoialã clar şi evident cã toate aceste instrumente menţionate mai sus au depins şi vor continua sã depindã întotdeauna - în ce priveşte buna lor funcţionare - de aceastã facultate raţionalã care trebuie consideratã ca un semna al Revelaţiei Aceluia care este Domnul suprem al tuturor. Manifestarea facultãţii raţiunii a revelat toate aceste nume şi atribute, iar prin întreruperea acţiunii sale, ele sunt toate distruse şi pier.
Ar fi întru totul greşit sã afirmãm cã aceastã facultate este una şi aceeaşi cu capacitatea de a vedea, deoarece puterea de a vedea derivã de la ea şi acţioneazã dependent de ea. De asemeni ar fi lipsit de sens sã susţinem cã aceastã facultate poate fi identificatã cu simţul auzului dat fiind cã simţul auzului primeşte energia necesarã pentru a-şi îndeplini funcţiunea tot de la facultatea raţiunii.
Aceeaşi relaţie leagã facultatea respectivã de toate acele manifestãri care au primit, în cadrul templului* uman, nume şi atribute. Peste mãsurã de slãvit în esenţa şi realitatea sa şi dincolo de toate aceste nume şi atribute este acest semn. În comparţie cu slava sa, toate celelalte lucruri se şterg, devin nimicnicie, sunt date uitãrii.
Chiar dacã ai chibzui în inima ta, de acum şi pânã la sfârşitul fãrã de sfârşit, cu ajutorul inteligenţei şi înţelegerii concentrate la care au ajuns minţile cele mai luminate în trecut sau vor ajunge în viitor, la aceastã Realitate subtilã, şi divin orânduitã, la acest semn al revelaţiei lui Dumnezeu, Cel Veşnic, Cel Atotslãvit, tu tot n-ai reuşi sã înţelegi misterul ei, nici sã apreciezi valoarea ei. Odatã ce vei recunoaşte neputinţa de a ajunge la o înţelegere pe mãsura acestei Realitãţi care sãlãşluieşte in tine, vei admite zãdãrnicia unor asemena strãdanii fie ale tale, fie ale altor fãpturi, de a descoperi taina Dumnezeului Viu, Luceafãrul gloriei nepieritoare, Cel ce Existã de la Începutul Începuturilor. Aceastã recunoaştere a propriei neputinţe pe care o gândire maturã trebuie s-o impunã în cele din urmã oricãrei minţi, constituie ea însãşi apogeul înţelegerii omeneşti şi marcheazã punctul culminant al dezvoltãrii omului.
-~-LXXXIV. Considerã-l pe singurul Dumnezeu adevãrat ca pe unul ce este diferit de toate lucrurile create şi peste mãsurã de slãvit deasupra acestora. Întregul univers reflectã gloria Sa, în timp ce El însuşi este independent de fãpturile Sale, pe care le transcende. Acesta este adevãratul sens al unitãţii Divine. Cel ce este Adevãrul Etern este acea Putere singularã care-şi exercitã autoritatea necontestatã asupra lumii existenţei şi a cãrei imagine se reflectã în oglinda întregii creaţii. Întreaga existenţã depinde de El şi de la El provine izvorul de viaţã al tuturor lucrurilor. Iatã ce se înţelege prin Divinã unitate; acesta este principiul sãu fundamental.
Unii, induşi în eroare de propriile lor fantezii, au crezut cã toate lucrurile create sunt asociate cu Dumnezeu şi sunt în tovãrãşie cu El şi şi-au închipuit cã sunt exponenţii unitãţii Sale. Pe Cel ce este Unicul Dumnezeu adevãrat! Asemenea oameni au fost şi vor fi în continuare victimile imitaţiilor oarbe şi se numãrã printre cei ce au restrîns şi îngrãdit concepţia de Dumnezeu.
Numai acela crede cu adevãrat în unitatea Divinã care departe de a confunda dualitatea cu unicitatea, nu îngãduie nici unei noţiuni de multiplicitate sã-i întunece concepţia despre unicitatea lui Dumnezeu, numai acela va considera cã Fiinţa Divinã, prin însãşi natura Ei, transcende îngrãdirile date de cifre.
Paragraf 3, pag. 166În esenţa ei, credinţa în unitatea Divinã constã în a-L considera pe Acela care este Manifestarea lui Dumnezeu şi pe Acela care este Esenţa invizibilã, inaccesibilã şi incognoscibilã ca fiind unul şi acelaşi. Aceasta înseamnã cã tot ce aparţine celui dintîi, toate actele şi acţiunile Sale, tot ce porunceşte sau interzice El, trebuie considerat în toate privinţele şi în toate împrejurãrile, şi fãrã nici o rezervã ca identic cu Voinţa lui Dumnezeu Însuşi. Aceasta este treapta cea mai înaltã la care un adevãrat credincios în unitatea lui Dumnezeu poate aspira sã ajungã vreodatã. Binecuvântat este omul care ajunge la ea şi care este dintre cei care sunt statornici în credinţa lor.
-~-LXXXV. O voi slujitorii Mei! Se cuvine sã vã reîmprospãtaţi şi învioraţi sufletele prin bunãvoinţa plinã de har care în aceastã Primãvarã Divinã tulburãtoare s-a pogorât asupra voastrã. Luceafãrul mãreţei Sale glori şi-a revãrsat strãlucirea asupra voastrã şi norii graţiei Sale nemãrginite v-au acoperit. Cât de mare va fi rãsplata aceluia care nu s-a lipsit de o generozitate atât de mare şi care nu a omis sã recunoascã frumuseţea Celui Preaiubit în noul Sãu veşmânt.
Spune: O voi oameni! Lampa lui Dumnezeu este aprinsã ; fiţi cu bãgare de seamã ca nu cumva suflul intens al neascultãrii voastre sã stingã lumina sa. Acum este vremea sã vã ridicaţi şi sã-L slãviţi pe Domnul Dumnezeul vostru. Nu vã strãduiţi sã dobîndiţi confort material şi pãstraţi-vã inimile curate şi neprihãnite. Cel rãu stã la pândã, gata sã vã prindã în capcanã. Pregãtiţi-vã sã-i dejucaţi planurile sale infame şi, cãlãuziţi de lumina numelui unicului Dumnezeu adevãrat, eliberaţi-vã de întunericul care vã înconjoarã. Îndreptaţi-vã gândurile spre Cel Preaiubit mai de grabã decât asupra voastrã înşivã.
Spune: O voi ce v-aţi rãtãcit şi aţi pierdut cãrarea! Mesagerul Divin care nu spune decât adevãrul v-a vestit sosirea Celui Preaiubit. Iatã cã a venit acum. De ce sunteti mâhniţi şi descurajaţi? De ce aţi rãmas abãtuţi când Cel Pur şi Tainic a apãrut fãrã nici un vãl în mijlocul vostru? Cel ce este Începutul şi Sfârşitul, Repaosul şi Mişcarea se aflã acum în faţa ochilor voştri. Priviţi cum în aceastã Zi Începutul se reflectã în SfZrşit, cum din Repaos s-a ivit Mişcarea. Aceastã Mişcare a fost generatã de energiile potenţiale pe care cuvântele Celui Atotputernic le-a lansat în întreaga creaţie. Cel ce a fost însufleţit de forţa sa înviorãtoare se va simţi îndemnat sã ajungã la curtea Celui Preaiubit; cine s-a lipsit de ea va cãdea pradã unei stãri de desnãdejde iremediabilã. Cu adevãrat înţelept este omul pe care lumea şi tot ce se aflã în ea nu l-a împiedecat sã recunoascã lumina acestei Zile, care nu va permite ca vorbãria deşartã a oamenilor sã-l abatã de la calea cea dreaptã. Cu adevãrat asemenea unui om mort, este acela care în zorile minunate ale acestei Revelaţii nu a putut fi însufleţit de adierea ei animatoare. El este cu adevãrat un captiv care nu l-a recunoscut pe Mântuitorul Suprem şi a acceptat ca sufletul sãu nenorocit şi neputincios sã fie prins în cãtuşele dorinţelor sale.
O voi slujitorii Mei! Oricine a gustat din izvorul acesta, a ajuns la viaţa veşnicã, şi oricine a refuzat sã bea din el este asemenea celor morţi. Spune: O voi nelegiuiţilor! Lãcomia v-a împiedecat sã daţi ascultare glasului dulce al Celui de Sine Stãtãtor. Ştergeţi-o din inima voastrã pentru ca Taina Sa Divinã sã vã fie împãrtãşitã. Priviţi-L manifestat şi strãlucitor asemena soarelui în toatã splendoarea sa.
Spune: O voi ce sunteţi lipsiţi de înţelegere! O încercare grea vã aşteaptã şi se va abate asupra voastrã pe neaşteptate. Treziţi-vã pentru ca poate în felul acesta sã vã ocoleascã şi sã nu vã facã vreun rãu. Recunoaşteţi caracterul sublim al numelui Domnului Dumnezeului vostru care a venit la voi în mãreţia slavei Sale. El este cu adevãrat Cel Atotcunoscãtor, Stãpânul tuturor lucrurilor, Supremul Protector.
-~-LXXXVI. Şi acum în ceea ce priveşte întrebarea ta dacã sufletele oamenilor continuã sã fie conştiente unele de altele dupã despãrţirea lor de trup. Aflã, dar, cã sufletele poporului lui Bahá care au intrat şi s-¬au stabilit în Arca Purpurie, vor fi atât de strâns unite, vor comunica într-atât între ele şi vor fi atât deapropiate unele de altele în vieţile lor, precum şi nãzuinţele, ţelurile şi strãduinţele lor, încât vor fi asemenea unui singur suflet. Aceşti oameni sunt, într-adevãr cei bineinformaţi, cei cu privirea pãtrunzãtoare, cei dãruiţi cu înţelegere. Astfel a fost hotãrât de Acela ce este Cel Atotştiutor, Cel Atotînţelept.
Poporul lui Bahá, şi anume cei ce sãlãşuiesc în Arca Purpurie, sunt conştienţi cu toţii atât de starea şi condiţia lor, cât şi a celorlalţi, şi sunt uniţi prin legãturi de strânsã rpietenie. O astfel de stare, însã, depinde de credinţa şi purtarea lor. Cei care sunt pe aceiaşi treaptã şi au acelaşi rang sunt pe deplin conştienţi de putinţele, caracterul, înfãptuirile şi meritele lor. Cei care se aflã, însã, pe o treaptã inferioarã, nu sunt în stare sã înţeleagã cum se cuvine treapta sau sã judece meritele celor care se aflã de-asupra lor. Fiecare va primi de la Domnul partea lui. Binecuvântat este omul care şi-a întors faţa spre Dumnezeu şi merge fãrã sã şovãie în iubirea Lui pânã ce sufletul sãu s-a înãlţat în zbor spre Dumnezeu, Domnul Suprem al tuturor, Cel Atotputernic, Cel Atotiertãtor, Cel Atotmilostiv.
În schimb, sufletele celor necredincioşi - şi întru acesta aduc Eu mãrtuire - atunci când îşi vor da ultima suflare, vor înţelege câte lucruri bune le-au scãpat, ei îşi vor plânge soarta şi se vor smeri în faţa lui Dumnezeu. Ei vor face acelaşi lucru şi dupã despãrţirea lor de trup.
Este limpede şi neîndoielnic cã toţi oamenii îşi vor da seama, dupã moartea lor fizicã, de valoarea faptelor lor şi vor înţelege ce şi-au fãcut cu propriile lor mâini. Jur pe Luceafãrul care strãluceşte la orizontul Puterii Divine! Cei ce-L urmeazã pe singurul Dumnezeu adevãrat vor resimţi o bucurie Si o voioşie de nedescris în momentul când vor pãrãsi aceastã viaţã, în timp ce aceia care trãiesc în eroare vor fi cuprinşi de spaime şi tremurãturi cumplite, iar consternarea lor va întrece orice mãsurã. Bine de omul care, prin harul neasemuit şi mulţimea binefacerilor Aceluia şcare este Domnul tuturor Credintelor, a sorbit din vinul ales şi inalterabil al credinţei...
Aceasta este Ziua când cei iubiţi de Dumnezeu trebuie sã-şi indrepte ochii spre Manifestatia lui şi sã nu şi-i desprindã de ceea ce aceastã Manifestatie va binevoi sa reveleze. Anumite traditii din timpuri mai vechi nu au nici o temelie, iar ideile proprii unor generaţii trecute pe care le-au consemnat şi în cãrţile lor, au fost, in cea mai mare parte, influenţate de inclinatii corupte. Tu esti martor cum cele mai multe dintre tãlmãcirile şi comentarile referitoare la cuvântele lui Dumnezeu, acum curente printre oameni, sunt lipsite de adevãr. În unele cazuri, falsitatea lor a ieşit la ivealã atunci când vãlurile interpuse au fost rupte. Ei înşişi şi-au recunoscut neputinţa de a înţelege tâlcul cuvântelor lui Dumnezeu.
Ţelul nostru este sã arãtãm cã dacã cei iubiţi de Dumnezeu şi-ar purifica inimile şi urechile de vorbele fãrã noimã rostite în trecut şi s-ar întoarce cu adâncul sufletelor lor spre El, spre Aurora Revelaţiei Sale şi spre toate lucrurile manifestate de El, o astfel de purtare ar fi socotitã ca foarte meritorie în ochii lui Dumnezeu...
Preamãreşte Numele Lui şi fii dintre cei recunoscãtori. Transmite salutãrile Mele iubiţilor Mei, pe care Dumnezeu i-a ales pentu iubirea Lui şi cãrora le-a îngãduit sã-şi atingã scopul. Toatã slava luiDumnezeu, Domnul tuturor lumilor.
-~-LXXXVII. Şi acum în legãturã cu întrebarea ta: „Cum se poate cã nu existã însemnãri referitoare la profeţii care l-au prededat pe Adam, pãrintele omenirii, sau referitor la regii care au trãit în vremea lor?” Aflã cã lipsa unor date referitoare la aceştia nu înseamnã cã ei n-au existat în realitate. Faptul cã nu dispunem de asemenea date se explicã, pe de-o parte prin vremurile foarte îndepãrtate în care au trãit, iar pe de altã parte prin uriaşele schimbãri prin care a trecut pãmântul de atunci încoace.
Pe lîngã aceasta, felul şi forma de scrieri curente astãzi printre oameni erau necunoscute generaţiilor dinainte de Adam. A existat chiar o vreme în care oamenii nu cunoşteau de loc arta scrierii şi când adoptaserã un sistem complet diferit de cel folosit acum. Pentru o expunere adecvatã ar fi necesarã o explicaţie amãnunţitã.
Gândiţi-vã la deosebirile care s-au ivit din vremurile lui Adam încoace. Diferitele limbi, larg rãspândite şi vorbite acum de popoarele pãmântului erau la început la fel de necunoscute ca şi legile şi moravurile care sunt curente acum. Oamenii din acea vreme vorbeau o limbã diferitã de cele cunoscute acum. Diversitatea limbilor a apãrut mai tîrziu într-o ţarã cunoscutã sub numele de Bábel. I s-a dat numele de Bábel pentru cã acest termen înseamnã
„locul în care a apãrut amestecul limbilor”.Mai tîrziu limba sirianã a devenit predominantã printre limbile existente. Sfintele Scripturi ale vremurilor îndepãrtate au fost revelate în aceastã limbã. Mai apoi a venit Avraam şi a revãrsat asupra lumii lumina Divinei Revelaţii. Limba pe o vorbea atunci când a traversat Iordanul a devenit cunoscutã ca ebraica ('ibrani), ceea ce înseamnã „limba traversãrii”. Cãrţile lui Dumnezeu şi Sfintele Scripturi au fost apoi revelate în aceastã limbã şi numai dupã un timp îndelungat araba a devenit limba Revelaţiei...
Aţi putut deci vedea cât de numeroase şi importante au fost schimbãrile în ceea ce priveşte limba, vorbirea şi scrierea din zilele lui Adam şi pânã acum. Cu cât mai mari trebuie sã fi fost înaintea lui!
Intenţia noastrã în revelarea acestor cuvânte este de a arãta cã unicul Dumnezeu adevãrat a fost întotdeauna pe treapta cea mai înaltã şi transcendentã şi va continua sã existe în veşnicie preamãrit, deasupra slavei şi înţelegerii a orice altceva în afarã de El. Creaţia Sa a existat din totdeauna,iar Manifestãrile gloriei Sale Divine şi Aurorele sfinţeniei eterne au fost trimise pe pãmânt din timpuri imemoriale având misiunea sã cheme omenirea la unicul Dumnezeu adevãrat. Faptul cã numele unora dintre ei au fost uitate şi cã însemnãrile despre vieţile lor s-au pierdut se datoreazã tulburãrilor şi schimbãrilor care au avut loc în lume.
Anumite cãrţi vorbesc de un potop care a distrus tot ce exista pe pãmânt, inclusiv documentele istorice. Şi au mai fost şi alte multe cataclisme care au şters urmele multor evenimente. Pe lîngã aceasta, între însemnãrile istorice pe care le avem existã deosebiri, şi fiecare din variatele popoare ale lumii are o cronicã diferitã despre vîrsta pãmântului şi despre istoria sa. Pentru unele istoria lor dateazã de opt mii de ani, pentru altele de douãsprezece mii de ani. Pentru oricine a citit cartea lui Juk este limpede şi evident cât de diferite sunt cronicile care figureazã în variatele cãrţi.
Cu voia lui Dumnezeu, întoarceţi ochii spre cea Mai Mare Revelaţie şi nu acorda nici cea mai micã atenţie acestor istorii şi tradiţii contradictorii.
-~-LXXXVIII. Aflã cu adevãrat, cã esenţa dreptãţii şi sursa ei sunt amândouã concretizate în legile prescrise de Cel ce este Manifestarea Eului lui Dumnezeu printre oameni, dacã eşti dintre cei care recunosc acest adevãr. El întruchipeazã fãrã îndoialã cel mai înalt, cel mai infailibil standard de dreptate din întreaga creaţie. Chiar dacã legile Sale ar fi de aşa naturã încât sã înspãimânte inimile tuturor acelora care sunt în cer sau pe pãmânt, ele n-ar fi altceva decât dreptate purã. Teama şi agitaţia pe care revelarea unor asemenea legi le provoacã în inimile oamenilor sunt asemenea ţipetelor sugaciului cind este înţãrcat, dacã eşti dintre cei care înţeleg. Dacã oamenii ar descoperi sensul şi scopul Revelaţiei lui Dumnezeu, ei s-ar lepãda desigur de temerile lor şicu inimile pline de recunoştinţã s-ar bucura şi s-ar veseli.
-~-LXXXIX. Fii asigurat cã tot aşa cum crezi în mod ferm ca Cuvântul lui Dumnezeu - preamãritã fie slava Sa - dureazã în veci, tot aşa trebuie sã crezi în mod indubitabil cã înţelesul sãu nu poate fi niciodatã epuizat. Cei ce sunt tãlmãcitorii sãi numiţi, cei ale cãror inimi sunt deţinãtorii secretelor sale sunt singurii care pot înţelege înţelepciunea sa multiplã. Oricine, citind Sfintele Scripturi, se va simţi ispitit sã aleagã ceva ce-i convine din aceste Scrieri pentru a contesta autoritatea Reprezentanţilor lui Dumnezeu printre oameni este asemena unui om mort chiar dacã aparent el merge, discutã cu vecinii sãi, împarte cu ei mâncarea şi bãutura.
O, de M-ar crede lumea! Dacã toate lucrurile care sunt ascunse în inima lui Bahá şi pe care Domnul, Dumnezeul sãu , Domnul tuturor numelor i le-a împãrtãşit, ar fi dezvãluite oamenilor, orice om de pe pãmânt ar amuţi.
Cât de mare este mulţimea adevãrurilor pe care haina cuvântelor n-o poate cuprinde! Cât de vast este numãrul acelor adevãruri pe care nici un termen nu-l poate exprima în mod adecvat, a cãrui semnificaţie nu poate fi nicioadatã dezvãluitã şi la care nu se poate face nici cea mai micã aluzie! Cât de mare este numãrul adevãrurilor care trebuie sã rãmânã nerostite pânã ce timpul hotãrît nu va fi venit! Aşa dupã cum s-a spus: „Nu tot ce ştie un om poate fi desvãluit şi nici tot ce poate el desvãlui nu poate fi considerat oportun şi nici fiecare cuvânt oportun nu poate fi considerat ca fiind pe mãsura capacitãţii de înţelegere a celor ce-l aud.”
Dintre aceste adevãruri unele nu pot fi desvãluite decât în mãsura în care deţinãtorii luminii cunoaşterii Noastre şi legatarii harului Nostru tainic sunt capabili sã le înţeleagã. Îl implorãm pe Dumnezeu sã te întãreascã cu puterea Sa astfel încât sã fi capabil sã-L recunoşti pe Acela care este sursa întregii cunoaşteri pentru ca sã te desprins de întreaga învãţãturã umanã, cãci „la ce i-ar folosi unui om sã se strãduiascã sã obţinã învãţãturã când L-a gãsit şi recunoscut deja pe Cel ce este Obiectul întregii cunoaşteri?” Ţine-te strîns de Rãdãcina Cunoaşterii şi de Cel ce este Izvorul ei pentru ca sã ajungi independent de toţi cei ce pretind cã sunt versaţi în învãţãtura omeneascã dar a cãror pretenţie nu se bazeazã pe nici o dovadã limpede şi nici pe mãrturia vreunei cãrţi luminate.
-~-XC. Tot ce existã în cer şi tot ce existã pe pãmânt este o dovadã nemijlocitã a revelãrii atributelor şi numelor lui Dumnezeu, deoarece în fiecare atom sunt cuprinse semnele care constituie o dovadã elocventã a revelaţiei Celei Mai Mari Lumini. Eu cred cã fãrã puterea acestei revelaţii nici o fiinţã n-ãr putea sã existe. Cât de puternic strãlucesc luminile cunoaşterii într-un atom şi cât de uriaşe sunt oceanele înţelepciunii care tãlãzuiesc într-o picãturã! În cel mai înalt grad acest lucru este valabil pentru om care printre toate cele ce au fost create a fost investit cu roba acestor daruri şi a fost ales întru slava unor asemenea distincţii. Pentru cã în el sunt revelate în mod potenţial toate atributele şi numele lui Dumnezeu, într-o mãsurã care n-a fost întrecutã şi nici depãşitã de nici o fãpturã. Dupã cum a spus El: „Omul este taina Mea, iar Eu sunt taina lui.” Nenumãrate sunt versetele care au fost revelate în repetate rânduri în toate Cãrţile Divine şi în Sfintele Scripturi referitoare la aceastã temã subtilã şi sublimã. Dupã cum a revelat El: „Le vom arãta desigur semnele Noastre în lume şi în ei înşişi.” Mai departe El spune: „Şi în voi înşivã: oare nu veţi vedea voi atunci semnele lui Dumnezeu?” Şi apoi din nou El reveleazã: „Şi nu fii asemenea celor care îl uitã pe Dumnezeu şi de aceea El i-a fãcut sã-şi uite propria identitate”. În legãturã cu aceasta Cel ce este Regele Etern - fie ca sufletele tuturor celor ce sãlãşluiesc înãuntrul Tabernacolului mistic sã-I fie sacrificate - a spus: „Acela L-a cunoscut pe Dumnezeu care s-a cunoscut pe el sine însuşi.”
... Din cele ce s-au spus reiese limpede cã toate lucrurile mãrturisesc prin realitatea lor cea mai lãuntricã revelarea numelor şi atributelor lui Dumnezeu din sînul lor. Fiecare, potrivit capacitãţii sale, aratã şi exprimã cunoaşterea de Dumnezeu. Atât de puternicã şi universalã este aceastã revelaţie încât a cuprins toate lucrurile vizibile şi invizibile. Astfel a revelat El: „Oare posedã altcineva în afarã de Tine o putere de revelare pe care Tu nu o ai şi care ar fi putut sã Te manifeste pe Tine? Orb este ochiul care nu te vede.” De asemenea Regele etern a spus: „Nici un lucru nu l-am vãzut fãrã sã fi vãzut pe Dumnezeu înauntrul sãu, în faţa sau în spatele lui.” Şi în tradiţia lui Kumayl scrie: „Iatã cã o luminã a apãrut în zorile veşniciei, iar undele ei au pãtruns pânã în realitatea cea mai lãuntricã a tuturor oamenilor.” Omul, cea mai nobilã şi cea mai perfectã fãpturã din toate cât au fost create, le întrece pe toate în ce priveşte intensitatea acestei revelaţii şi este o expresie mai cuprinzãtoare a gloriei sale. Şi dintre toţi oamenii cei mai desãvîrşiţi, cei mai deosebiţi, cei mai sublimi sunt Manifestãrile Soarelui Adevãrului. Ba mai mult, tot ce existã în afara acestori Manifestãri trãieşte în virtutea Voinţei lor, se mişcã şi fiinţeazã prin revãrsarea harului lor.
-~-XCI. Printre mãrturiile care demonstreazã adevãrul acestei Revelaţii este aceea cã în fiecare epocã şi Dispensaţie, ori de câte ori Esenţa invizibilã a fost revelatã în persoana Manifestãrii Sale, anumite suflete obscure şi detaşate de toate legãturile lumeşti au cãutat iluminarea la Soarele Prorocirii şi la Luna cãlãuzirii Divine şi au ajuns la Prezenţa Divinã. Pentru acest motiv preoţii din vremea respectivã şi cei ce posedau averi mari îi dispreţuiau şi batjocoreau pe aceşti oameni. Dupã cum a revelat El referitor la cei ce se aflã pe cãi greşite: „Şi atunci conducãtorii poporului Sãu care nu credeau au spus: 'Vedem în Tine doar un om asemenea nouã; şi vedem cã nu ai fost urmat decât de oamenii cei mai de rând, cei cu judecata pripitã; de asemenea nu vedem cã eşti cu nimic mai presus de noi; ba mai mult, noi credem cã eşti un mincinos.'” Ei au criticat acele Manifestãri sfinte şi au protestat, spunînd: „Nimeni nu te-a urmat în afarã de cei mai josnici dintre noi, cei ce nu meritã sã fie ţinuţi în seamã.” Ţelul lor era sã arate cã nici unul dintre oamenii învãţaţi, bogaţi şi renumiţi nu credeau în ei. Prin aceasta şi prin alte dovezi, ei voiau sã demonstreze impostura Celui ce spune numai adevãrul.
Şi totuşi, în aceastã minunatã Dispensaţie, sub aceastã ãutoritate mãreaţã, un numãr de preoţi luminaţi, oameni învãţaţi, doctori cu o maturã înţelepciune, au ajuns la Curtea Lui, au bãut din cupa Prezenţei Sale Divine şi au fost investiţi cu onoarea bunãvoinţei Sale excepţionale. De dragul Celui Preaiubit, ei au renunţat la lume şi la tot ce ţine de ea...
Toţi aceştia au fost cãlãuziţi de lumina Soarelui Revelaţiei Divine, au mãrturisit şi au recunoscut adevãrul Lui. Atit de mare era credinţa lor, încât cei mai mulţi dintre ei au renunţat la bunurile şi la familia lor pentru a rãmâne credincioşi bunei- voinţe a Celui Atotslãvit. Ei şi-au jertfit viaţa pentru Preaiubitul lor şi au renunţat la tot ce aveau, mergând pe cãile
Sale. Piepturile lor au devenit ţintã pentru sãgeţile duşmanilor, iar capetele lor împodobeau suliţele celor necredincioşi. N-a mai existat ţarã care sã nu fi bãut din sîngele acestor încarnãri ale detaşãrii şi nici sabie care sã nu fi lovit ceafa lor. Numai faptele lor mãrturisesc adevãrul spuselor lor. Oare mãrturia acestor suflete sfinte care s-au ridicat cu atâta curaj ca sã-şi dea viaţa pentru Preaiubitul lor încât întreaga lume a fost uimitã de sacrificiul lor, oare aceastã mãrturie nu e suficientã pentru oamenii din aceastã vreme? Nu este o dovadã suficientã împotriva necredinţei acelora care pentru un nimic şi-ar fi trãdat credinţa, care şi-au vândut imortalitatea pentru cele trecãtoare, care au renunţat la Kawtharul Divinei Prezenţe în schimbul unor izvoare sãrate şi al cãror unic scop în viaţã este sã uzurpe proprietatea altora? Aşa cum ai vãzut şi tu, cu toţii s-au preocupat de zãdãrniciile acestei lumi şi s-au îndepãrtat mult de Domnu , de Cel Desãvîrşit.
Fii drept: Este acceptabilã şi demnã de a fi luatã în seamã mãrturia acelora ale cãror fapte corespund cuvântele lor, a cãror purtare în exterior este conformã cu viaţa lor lãuntricã? Mintea este cutremuratã în faţa faptelor lor, iar sufletul este uimit în faţa forţei lor morale şi a suferintelor lor fizice. Sau este acceptabilã mãrturia acelor suflete necredincioase care nu respirã decât suflul dorinţelor egoiste şi care zac închişi în cuşca închipuirilor lor zadarnice. Asemenea liliecilor întunericului, ei nu-şi înalţã capetele din culcuşul lor decât pentru a goni dupã lucrurile trecãtoare ale acestei lumi şi nu-şi gãsesc odihnã noaptea decât în eforturile pe care le fac pentru a-şi atinge ţelurile vieţii lor josnice. Cufundaţi în planuri egoiste, ei uitã de Porunca Divinã. În timpul zilei se strãduiesc din toatã inima sã dobîndeascã bunuri lumeşti, iar noaptea singura lor preocupare constã în a-şi satisface dorinţele trupeşti. Care lege sau normã i-ar putea îndritui pe oameni sã se încreadã în tãgãduirile unor astfel de suflete meschine şi sã ignoreze credinţa acelora care, de dragul bunei voinţe a lui Dumnezeu, au renunţat la viaţã, avere, faimã, reputaţie şi onoruri?...
Cât de mare a fost dragostea, devotamentul, bucuria, extazul sfântt cu care şi-au jertfit viaţa pe cãile Celui Atotslãvit! Întru acest adevãr toţi sunt martori. Şi totuşi, cum pot ei sã minimalizeze aceastã Revelaţie? A fost oare vreo epocã martora unor evenimente atât de însemnate? Dacã aceşti adepţi ai Sãi nu sunt adevãraţii cãutãtori de Dumnezeu, cine altcineva ar fi demn de acest nume? Au cãutat ei oare puterea sau gloria? Au tînjit dupã bogãţie? Au avut ei vreo altã dorinţã decât sã fie pe placul lui Dumnezeu? Dacã aceşti adepţi ai Sãi, cu uimitoarele lor mãrturii, cu lucrãrile lor minunate ar fi falşi, cine ar mai fi demn sã afirme cã el deţine adevãrul? Jur pe Dumnezeu! Faptele lor înseşi sunt o mãrturie suficientã şi o dovadã de netãgãduit pentru toate popoarele pãmântului - dacã oamenii ar cumpãni în inimile lor la misterele Divinei Revelaţii. „Iar cei ce comit nedreptãţi vor afla curând ce soartã îi aşteaptã!” ...
Gândiţi-vã la aceşti martiri de o sinceritate neîndoielnicã. o sinceritate pentru care stã mãrturie textul explicit al Cãrţii. Ai fost martor cum toţi aceştia şi-au sacrificat viaţa, averea, nevestele, copii, tot ce aveau, şi s-au înãlţat pânã la cele mai înalte locuri din Paradis. Este oare drept sã respingi mãrturiile acestor fiinţe detaşate şi exaltate întru adevãrul acestei Revelaţi Glorioase şi extraordinare şi în schimb sã consideri acceptabile acuzaţiile aduse acestei Lumini strãlucitoare de nişte oameni lipsiţi de credinţã care de dragul aurului au renunţat la credinţa lor şi care pentru cã n-au vrut sã renunţe la conducere L-au repudiat pe Acela care este Cel dintîi dintre Conducãtorii omenirii. Şi aceasta deşi acum caracterul lor a fost desvãluit tuturor oamenilor, care i-au recunoscut a fi dintre aceia care nu sunt gata sã renunţe la o iotã sau un titlu din autoritatea lor temporarã de dragul Credinţei sfinte a lui Dumnezeu şi cu atât mai puţin la viaţa lor, la averea lor şi la alte lucruri de acest fel.
-~-XCII. Cartea lui Dumnezeu este larg deschisã şi cuvântul Lui cheamã omenirea la El. Dar numai o mâna de oameni s-au arãtat gata sã fie credincioşi Cauzei Sale sau sã devinã uneltele promovãrii ei. Aceşti puţini au fost dãruiţi cu Elixirul Divin, singurul care poate preface scursorile lumii în aur curat; ei au fost împuterniciţi sã aducã lumii leacul fãrã greş pentru vindecarea tuturor bolilor de care suferã copiii oamenilor. Nici un om nu poate obţine viaţa veşnicã decât acela care primeşte adevãrul acestei Revelaţii minunate, nepreţuite şi sublime.
Plecaţi-vã urechile, O prieteni ai lui Dumnezeu, pentru a asculta glasul Aceluia care lumea l-a neîndreptãţit Si ţineţi-vã neclintit de tot ce poate înãlţa Cauza Sa. El cãlãuzeşte, cu adevãrat pe cine vrea pe calea Lui dreaptã. Aceasta e o Revelaţie care dã putere celui slab şi aduce bogãţie celui sãrac.
Sfãtuiţi-vã într-un spirit de caldã prietenie şi desãvârşitã frãţie şi consacraţi zilele preţioase ale vieţii voastre pentru a îmbunãtãţii lumea şi pentru a promova Cauza Aceluia care este Strãvechiul Domn Suprem al tuturora. El porunceşte, cu adevãrat, tuturor oamenilor ceea ce este drept şi le interzice tot ce le coboarã treapta.
-~-XCIII. Aflã cã orice lucru creat este un semn al revelaţiei lui Dumnezeu. Fiecare, în funcţie de capacitatea sa este şi va rãmâne întotdeauna un semn al Atotputernicului. Dat fiind cã El, Domnul suprem a tot ce existã a vrut sã-şi reveleze supremaţia în imperiul numelor şi atributelor, tot ce a fost creat a devenit, prin acţiunea Voinţei Divine, un semn al gloriei Sale. Atât de omni- prezentã şi generalã este aceastã revelaţie încât nimic în întreg universul nu poate fi descoperit care sã nu reflecte splendoarea Lui. În aceste condiţii orice consideraţii cu privire la apropiere sau depãrtare sunt reduse la nimic... Dacã Mâna puterii Divine ar dezbrãca toate lucrurile create de aceastã dar preamãrit, întreg universul ar deveni pustiu şi pãrãsit.
Priveşte cât de mult înãlţat este Domnul Dumnezeul tãu deasupra tuturor lucrurilor create! Fii martor al maiestãţii suveranitãţii Sale, al ascendenţei şi puterii Sale supreme. Dacã lucrurile create de El - slãvitã fie gloria Sa - şi hotãrîte a fi manifestãrile numelor şi atributelor Sale au fost înãlţate , în virtutea harului cu care au fost înzestrate, mult deasupra a tot ce este aproape sau departe, cu cât mai sublimã trebuie sã fie acea Esenţã Divinã care le-a chemat la existenţã?....
Mediteazã la cele scrise de poet: „Nu te mira dacã Cel Preaiubit îmi este mai aproape decât propriul meu eu; mirã-te cã în ciuda unei asemenea apropieri, eu sunt încã atât de departe de El.” ... Dat fiind cele revelate de Dumnezeu: „Noi îi suntem omului mai aproape decât artera sa vitalã,” poetul referindu-se la aceste versete a spus cã deşi revelaţia Celui Preaiubit a pãtruns într-atât fiinţa mea încât El îmi este mai aproape decât artera mea vitalã, deşi am certitudinea realitãţii acestei revelaţii şi recunosc treapta pe care mã aflu, mai sunt încã atât de departe de El. Prin aceasta , el vrea sã spunã cã inima lui, care este sediul Celui Preamilostiv şi tronul pe care sãlãşluieşte splendoarea revelaţiei Sale, uitã de Creatorul sãu, s-a îndepãrtat de calea Sa, s-a exclus el însuşi de la gloria Sa şi este pãtatã cu necurãţenia dorinţelor pãmânteşti.
În legãturã cu aceasta trebuie sã amintim cã unicul Dumnezeu adevãrat este prin El însuşi înãlţat dincolo şi deasupra apropierii şi îndepãrtãrii. Realitatea Sa transcende astfel de limitãri. Relaţia Sa cu creaturile Sale nu cunoaşte grade. Dacã unele sunt aproape,iar altele sunt departe, aceasta se datoreazã manifestãrilor înseşi.
Faptul cã inima este tronul, centrul Revelaţiei lui Dumnezeu, Cel Atotmilostiv este atestat de cuvântele sfinte pe care le-am revelat mai sus. Printre acestea se aflã maxima: „Pãmântul şi cerul nu Mã pot cuprinde; singurul lucru care Mã poate cuprinde este inima celui care crede în Mine şi este credincios Cauzei Mele.” Cât de des inima omeneascã, pãstrãtoarea luminii lui Dumnezeu şi sediul revelaţiei Celui Atotmilostiv, s-a îndepãrtat de El care este Izvorul acestei lumini şi Aurora acestei Revelaţii. Îndãrãtnicia inimii este aceea care o îndepãrteazã de Dumnezeu şi o condamnã la izolarea de El. Acele inimi, însã, care sunt conştiente de Prezenţa Lui sunt aproape de El şi trebuie sã fie considerate ca fiind aproape de tronul Sãu.
Gândeşte-te, de-asemenea, cât de des omul uitã de propriul sãu eu, în timp ce Dumnezeu, prin cunoaşterea Sa atotcuprinzãtoare, rãmâne conştient de creatura Sa şi continuã sã reverse asupra ei strãlucirea manifestã a gloriei sale. Este deci limpede cã în astfel de împrejurãri El este mai aproape de om decât propriul sãu eu. Şi va rãmâne astfel în veci de veci, cãci în timp ce unicul Dumnezeu adevãrat ştie toate lucrurile, percepe toate lucrurile şi înţelege toate lucrurile, omul muritor este supus greşelii şi ignoreazã misterele ascunse în el însuşi...
Nimeni nu trebuie sã-şi închipuie cã afirmaţia Noastrã cã toate lucrurile create sunt semnele revelaţiei lui Dumnezeu înseamnã cã - Doamne fereşte - toţi oamenii, fie ei buni sau rãi, credincioşi sau necredincioşi, sunt egali în ochii lui Dumnezeu. Şi nici nu înseamnã cã Fiinţa Divinã- slãvit fie numele Sau şi preamãritã gloria Sa - poate fi vreodatã comparabilã cu oamenii, sau poate fi în vreun fel asociatã cu creaturile Sale. O astfel de greşealã a fost fãcutã de unii oameni nesãbuiţi care înãlţîndu-se pânã în cerurile fanteziilor lor absurde au interpretat Unitatea Divinã în sensul cã toate creaturile sunt semnele lui Dumnezeu şi cã în consecinţã nu existã nici o deosebire între ele. Alţii au mers mai departe, susţinînd cã aceste semne sunt asemenea lui Dumnezeu, sunt asociate cu El. Sfinte Dumnezeule! El este, într-adevãr, unul şi indivizibil; unul în esenţa Sa, unul în atributele Sale. Totul, în afarã de El este un nimic atunci când este pus faţã în faţã cu revelaţia strãlucitoare a unui singur nume al Sãu, în faţa celei mai slabe aluzii la slava Sa - şi cu cât mai puţin atunci când este confruntat cu propriul Sãu Eu!
Pe dreptatea Numelui Meu, Cel Atotmilostiv! Pana Celui Prea Înalt tremurã cumplit şi este adînc zdruncinatã de revelarea acestor cuvânte. Cât de mãruntã şi neînsemnatã este picãtura atunci când este comparatã cu valurile şi talazurile Veşnicului Ocean nemãrginit al lui Dumnezeu şi cât de demn de tot dispreţul trebuie sã aparã orice lucru contingent şi trecãtor atunci când este confruntat cu gloria necreatã şi de nedescris a Celui Veşnic! Cerem iertare lui Dumnezeu, Cel Atotputernic, pentru cei ce au asemenea credinţe şi rostesc asemenea cuvânte. Spune: O Voi oameni! Cum se poate compara o plãsmuire trecãtoare cu Cel ce subzistã prin El Însuşi şi cum poate fi asemuit Creatorul cu creaturile Sale care nu sunt mai mult decât o trãsãturã a Condeiului Sãu? Nu, cele scrise de El depãşesc toate lucrurile şi sunt sanctificate şi mult exaltate peste toate creaturile Sale.
Pe lîngã aceasta, chibzuieşte la semnele revelaţiei lui Dumnezeu în relaţia lor reciprocã. Poate fi soarele, care este numai unul din aceste semne, fi considerat ca egal , în ce priveşte rangul, cu întunericul? Unicul Dumnezeu adevãrat sã-Mi fie martor! Nici un om nu poate crede aşa ceva, afarã doar dacã e dintre cei ale cãror inimi sunt împietrite şi ai cãror ochi sunt orbiţi. Spune: Gândiţi-vã la voi înşivã. Unghiile voastre şi ochii vostri sunt pãrţi ale trupului vostru. Le consideraţi egale ca rang şi valoare? Dacã rãspundeţi afirmativ, spuneţi: Voi l-aţi acuzat într-adevãr de imposturã pe Domnul, Dumnezeul Meu, cel Atotslãvit, cãci voi un lucru îl tãgãduiţi, iar pe celãlalt îl iubiţi ca pe propria voastrã viaţã.
Depãşirea limitelor propriului rang nu este câtuşi de puţin îngãduitã. Integritatea fiecarui rang trebuie neapãrat respectatã. Prin aceasta se înţelege cã fiecare lucru creat trebuie privit în lumina treptei care i-a fost hãrãzit sã o ocupe.
Trebuie, însã, ţinut minte ca atunci când lumina Numelui Meu, Cel Atotpãtrunzãtor, şi-a revãrsat strãlucirea asupra universului, fiecare lucru creat a fost înzestrat- potrivit unei hotãrîri dinainte stabilite - cu capacitatea de a exercita o influenţã anumitã şi de a poseda o anumitã virtute. Gândeşte-te la efectul otrãvii. Deşi e mortalã, ea poate avea , în anumite condiţii, o influenţã salutarã. Potenţa inculcatã fiecãrui lucru creat este consecinţa directã a revelãrii acestui Nume binecuvântat. Slãvit fie Cel ce este Creatorul tuturor Numelor şi Atributelor! Aruncã în foc arborele uscat şi mucegãit şi rãmîi la umbra arborelui verde si frumos şi bucurã-te de fructele lui.
Oamenii care au trãit în zilele Manifestãrilor lui Dumnezeu, au rostit, în majoritatealor, asemenea cuvânte nesãbuite. Ele au fost consemnate în mod amãnunţit în Cãrţile revelate şi în Sfintele Scripturi.
Numai acela crede cu adevãrat în Unitatea lui Dumnezeu care recunoaşte în fiecare lucru creat semnul revelaţiei Aceluia care este Adevãrul Etern şi nu cel ce susţine cã creatura este una şi aceeaşi cu Creatorul.
Gindeşte-te, de pildã, la revelarea luminii Numelui lui Dumnezeu, Educatorul. Priveşte cum dovezile unei asemenea revelaţii sunt evidente în toate lucrurile, cum progresul tuturor fãpturile depinde de ea. Educaţia este de douã feluri. Una este universalã. Influenţa ei patrunde în toate lucrurile şi le susţine. Pentru acest motiv Dumnezeu şi-a asumat titlul de „Domnul tuturor lumilor”.„Cealaltã se rezumã la cei ce au ajuns la umbra acestui Nume şi au cãutat adãpostul acestei grandioase Revelaţii. Cei însã care au omis sã caute acest adãpost, s-au lipsit de acest privilegiu şi sunt incapabili sã beneficieze de hrana spiritualã care a fost trimisã jos pe pamânt prin graţia Divinã ã acestui Nume Mãreţ. Cit de mare este prãpastia ce le desparte una de alta. Dacã ar ridica vãlul şi ar revela în întreaga sa strãlucire treapta acelora care s-au întors cu totul spre Dumnezeu şi care în dragostea lor pentru El,au renunţat la lume, întreaga creaţie ar fi uluitã. Cel ce crede cu adevãrat în Unitatea lui Dumnezeu va recunoaşte, asã cum s-a mai spus, atât în cel credincios, cât şi în cel necredincios dovezile revelaţiei acestor douã Nume. Dacã aceastã revelaţie ar fi retrasã, totul ar pieri.
Gândeşte-te , de asemenea, la revelarea luminii Numelui lui Dumnezeu, Incomparabilul. Priveşte cum aceastã luminã a cuprins întreaga creaţie, cum fiecare lucru reveleazã semnele Unitãţii Sale, mãrturiseşte realitatea Aceluia care este Adevãrul Etern, proclamã suveranitatea Sa, unicitatea Sa şi puterea Sa. Aceastã revelaţie este o mãrturie a îndurãrii Sale care a cuprins toate lucrurile create. Cei care i-au asociat parteneri nu au cunoscut însã o asemenea revelaţie şi sunt lipsiţi de Credinţa prin care se pot apropia de El şi pot fi uniţi cu El. Fiţi martori cum diferitele popoare şi neamuri ale pãmântului atestã unitatea Lui şi recunosc unicitatea Lui. Dacã semnul Unitãţii lui Dumnezeu n-ar fi existat în ei, ei n-ar fi recunoscut niciodatã adevãrul cuvântelor „Nu existã alt Dumnezeu, în afarã de Dumnezeu.” Şi totuşi gândiţi-vã cât de mult s-au înşelat şi s-au îndepãrtat de cãrarea Sa. Deoarece au omis sã-L recunoascã pe Revelatorul Suprem, ei nu mai fac parte dintre cei care sunt consideraţi a fi adevãraţi credincioşi în Unitatea lui Dumnezeu.
Acest semn al revelaţiei Fiinţei Divine în acei ce I-au asociat parteneri poate fi considerat, într-un anumit sens, ca o reflectare a slavei cu care sunt iluminaţi cei credincioşi. Nimeni însã nu poate pricepe acest adevãr în afarã de oamenii înzestraţi cu înţelegere. Cei ce au înţeles cu adevãrat Unitatea lui Dumnezeu ar trebui consideraţi ca manifestãrile iniţiale ale acestui Nume. Ei sunt cei ce au bãut vinul Unitãţii Divine din cupa oferitã lor de mâna lui Dumnezeu şi care şi-au întors faţa spre El. Cât de uriaşã este distanţa care separã aceste fiinţe sanctificate de acei oameni care s-au îndepãrtat atât de mult de Dumnezeu!...
Dumnezeu sã te ajute ca printr-o viziune pãtrunzãtoare, sã percepi în toate lucrurile semnul revelaţiei Aceluia care este Regele dintru Început şi sã recunoşti cât de exaltatã şi sfinţitã deasupra întregii creaţii este aceastã Fiinţã sacrã şi sfântã. Aceasta este într-adevãr însãşi rãdãcina şi esenţa credinţei în unitatea şi unicitatea lui Dumnezeu. „Dumnezeu era singur; nu era nimeni în afarã de El”. El este acum ceea ce a fost dintotdeauna. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El, Cel Unic, Cel Incomparabil, Cel Atotputernic, Cel Preaînalt, Cel Preamãrit.
-~-XCIV. Şi acum în legãturã cu referirea ta la existenţã a doi Dumnezei. Fereşte-te ca nu cumva sã fi ispitit sã-I asociezi parteneri Domnului Dumnezeului tãu. El este şi a fost dintotdeauna unic şi singur, fãrã pereche şi fãrã egal,etern în trecut şi etern în viitor, detaşat de toate lucrurile, , veşnic, imuabil şi subzistînd prin El Însuşi. El nu Şi-a stabilit nici un asociat în Împãrãţia Sa, nici un consilier care sã-L sfãtuiascã, pe nimeni care sã se compare cu El sau sã rivalizeze cu gloria Sa. Întru acestea fiecare atom al universului aduce mãrturie şi pe lîngã aceştia, cei din împãrãţia înalturilor, cei ce se aflã în locurile cele mai mãreţe şi ale cãror nume sunt amintite în faţa Tronului Slavei.
Fii martor în strãfundul inimii tale al adevãrului proclamat de Dumnezeu Însuşi şi pentru Sine Însuşi, cã nu existã alt Dumnezeu în afarã de El, cã tot ce existã în afarã de El, a fost creat din porunca Sa, a fost modelat cu îngãduinţa Sa, este supus legilor Sale şi cã atunci când este comparat cu dovezile glorioase ale unicitãţii sale este asemenea unui lucru uitat, un nimic atunci când este pus faţã-n faţã cu revelaţia grandioasã a unitãţii Sale.
El a fost,într-adevãr, din veci de veci, unul în Esenţa sa, unul în atributele sale, unul în lucrãrile sale. Orice comparaţie este aplicabilã numai creaturilor Sale şi orice concepţie despre un asociat sunt doar concepţii care se referã la cei ce-Î slujesc. Neînchipuit de mãreaţã este esenţa Sa, mult peste descrierea creaturilor Sale. El singur ocupã Locul maiestãţii transcendente, a gloriei supreme şi inaccesibile. Pãsãrile inimilor oamenilor oricât de mult s-ar ridica, nu pot spera niciodatã cã vor atinge înãlţimile Esenţei Sale incognoscibile. El este cel care a chemat la existenţã întreaga creaţie, a cãrui poruncã a fãcut sã aparã orice lucru creat. Şi atunci, cum ar putea un lucru nãscut în virtutea cuvântului revelat de Condeiul Sãu şi pe care degetul Voinţei Sale l-a dirijat fi considerat ca fiind asociat cu el ori o întruchipare a Eului Sãu? Departe de gloria Sa fie ca limbã sau condeiul vreunui om sã facã vreo aluzie la tainele Sale sau ca inima omeneascã sã conceapã Esenţa Sa. Toţii în afarã de El, stãu trişti şi pãrãsiţi la uşa Sa, toţi sunt neputincioşi în faţa mãreţiei puterii Sale, cu toţii sunt doar sclavi în Împãrãţia Sa. El este destul de bogat pentru a se dispensa de toate creaturile.
Legãtura de servitute statornicitã între adorator şi Cel adorat, între creaturã şi Creator trebuie sã fie consideratã ca o dovadã a bunãvoinţei sale pline de har faţã de oameni şi nu ca un indiciu cã ei ar avea vreun merit. Intru acestea mãrturiseşte oricare credincios adevãrat şi cu simţul discernãmântului.
-~-XCV. Aflã cã potrivit celor statornicite în Cartea Sa de cãtre Domnul tãu, Domnul tuturor oamenilor, harurile, dãruite de El omenirii, au fost şi vor rãmâne nemãrginite. Primul şi cel mai important dintre aceste haruri pe care Cel Atotputernic l-a dat omului este darul raţiunii. Scopul Sãu în acordarea unui astfel de dar este acela de a da fãpturilor Sale putinţa de a cunoaşte şi a recunoaşte pe singurul Dumnezeu adevãrat - preamãritã fie slava Sa. Acest dar dã omului putinţa de a discerne adevãrul în toate lucrurile, îl cãlãuzeşte spre ce este drept şi il ajutã sã descopere tainele creatiei. Al doilea ca însemnãtate este simţul vãzului, principala unealta cu ajutorul cãreia poate funcţiona raţiunea. Simţul auzului, simţãmintele inimii şi altele de acest fel trebuie şi ele socotite printre darurile cu care corpul omenesc a fost înzestrat. Nemãsurat de mãreţ este Cel Atotputernic care a creat aceste puteri şi le-a revelat în trupul omului.
Fiecare dintre aceste daruri este o dovadã neîndoioasã a maiestãţii, puterii, mãreţiei şi cunoaşterii atotcuprinzãtoare a singurului Dumnezeu adevãrat - preamãritã fie slava şa. Gândeşte-te la simţul pipãitului. Fii martor cum el s-a rãspândit în întregul corp omenesc. În timp ce vãzul şi auzul sunt localizate fiecare într-un centru anume, simţul pipãitului cuprinde tot corpul omenesc. Slãvitã fie puterea Sa, preamãritã fie suveranitatea Sa!
Aceste daruri sunt inerente omului insuşi. Dar ceea ce le depãşeşte pe toate, ceea ce este indestructibil prin natura sa şi ţine deDumnezeu însuşi, este darul Revelaţiei Divine. Toate binefacerile acordate de Creator omului, fie ele materiale sau spirituale, îi sunt subordonate. Ea este în esenţã, şi aşa va rãmâne, mana care cade din cer. Este mãrturia supremã a lui Dumnezeu, dovada cea mai limpede a adevãrului Sãu, semnul bunãtãţii Sale desãvârşite, zãlogul milei Sale atotcuprinzãtoare, dovada providenţei Sale iubitoare, sinbolul harului Sãu neasemuit. Cu adevãrat, cel ce a recunoscut Manifestaţia Sa în aceastã Zi, s-a împãrtãşit din acest dar suprem al lui Dumnezeu.
Mulţumeşte Domnului Tãu pentru aceastã binefacere nemãsuratã. Înalţã-ţi glasul şi spune: Preamãrit fii Tu, Doamne, Tu dorinţa oricãrei inimi luminate!
-~-XCVI. Condeiul Celui Prea Înalt cheamã fãrã încetare; şi totuşi cât de puţini sunt cei ce şi-au plecat urechea sã-i asculte glasul! Locuitorii împãrãţiei numelor s-au preocupat de hainele strãlucitoare ale lumii acesteia, uitînd cã orice om care are ochi sã vadã şi urechi sã audã trebuie sã-si dea seama cât de pieritoare sunt culorile acestor haine.
O viaţã nouã pulseazã în aceste vremuri în toţi oamenii de pe pãmânt; şi totuşi nimeni n-ã descoperit cauza acestui fenomen sau i-a înţeles motivarea. Gândiţi-vã la popoarele din occident. Fii martor cum în goana lor dupã tot ce e trivial şi lipsit de valoare, ei au sacrificat şi continuã sã sacrifice nenumãrate vieţi de dragul unor astfel de bunuri şi pentru asigurarea lor. Popoarele Persiei, pe de altã parte, deşi pãstrãtoare ale unei Revelaţii luminoase şi clare ale cãrei glorii a supremaţiei şi renumelui a cuprins întreg pãmântul, sunt descurajate şi decãzute înt-o stare de adîncã letargie.
O prieteni! Nu neglijaţi virtuţile cu care aţi fost înzestraţi, şi nu fiţi nepãsãtori faţã de destinul vostru înalt. Nu îngãduiţi ca strãdaniile voastre sã fie risipite din cauza unor închipuiri vane nãscocite de anumite inimi. Voi sunteţi stelele de pe cerul înţelegerii, briza care adie în zorii zilei, apa care curge molcom şi de care depinde însãşi viaţa tuturor oamenilor, slovele înscrise pe sulurile Sale sacre. Strãduiţi-vã, într-un spirit de absolutã unitate şi desãvîrşitã prietenie, sã puteţi realiza ceea ce este pe mãsura acestei Zile a lui Dumnezeu. Cu adevãrat vã spun, conflictele şi neînţelegerile şi tot ce este detestat de mintea omului nu sunt câtuşi de puţin demne de treapta pe care se aflã el. Concentraţi-vã energiile pentru rãspândirea Credinţei lui Dumnezeu. Cel ce este demn de o chemare atât de înaltã sã se ridice şi s-o promoveze, iar cel ce nu este în stare sã facã acest lucru, are datoria sã numeascã pe un altul care în locul lui sã proclame aceastã Revelaţie care prin forţa ei a fãcut ca temeliile celor mai puternice construţii sã se clatine, a transformat munţii în pulbere şi a uluit sufletele. Dacã mãreţia acestei zile ar fi dezvãluitã în plenitudinea ei, orice om ar renunţa la miriade de vieţi din dorinţa de a împãrtãşi chiar numai pentru o singurã clipã marea ei glorie - şi cu atât mai mult ar renunţa la aceastã lume şi la comorile ei pieritoare.
Lãsaţi-vã cãlãuziţi în toate acţiunile voastre de înţelepciune şi ţineţi-vã cu credinţã de ea. Cu ajutorul lui Dumnezeu veţi fi întãriţi astfel încât sã puteţi împlini Voia lui Dumnezeu şi veţi fi asistaţi prin harul Sãu sã apreciaţi rangul conferit acelora dintre cei iubiţi de El care s-au ridicat pentru a-L sluji şi a lãuda numele Sãu. Cu ei fie slava lui Dumnezeu, slava a tot ce existã în ceruri şi pe pãmânt şi slava celor ce sãlãşluiesc în preamãritul Paradis, în cerul cerurilor.
-~-XCVII. Gândiţi-vã la îndoielile pe care cei care I-au asociat parteneri lui Dumnezeu le-au strecurat în inimile oamenilor din aceastã ţarã. „Este oare posibil,” întreabã ei, „ca arama sã fie transformatã în aur?” Spune da, pe Dumnezeul meu, este posibil. Este, însã, o tainã ascunsã în ştiinţa Noastrã. O vom dezvãlui cui vom voi Noi. Cine se îndoieşte de puterea Noastrã, sã-I cearã Domnului Dumnezeului sãu sã-i descopere taina şi sã-l convingã de adevãrul ei. Faptul cã arama poate fi transformatã în aur este în sine o dovadã cã la fel şi aurul poate fi transformat în aramã, dacã ar fi dintre cei care înţeleg acest adevãr. Orice mineral poate fi fãcut sã dobîndeascã densitatea, forma şi substanţa oricãrui alt mineral. Cunoaşterea acestei transformãri ne aparţine şi este ascunsã în Cartea Tainuitã.
-~-XCVIII. O voi conducãtori religioşi! Nu cântãriţi Cartea lui Dumnezeu potrivit normelor şi cunoştinţelor curente printre voi, cãci Cartea însãşi este cântarul fãrã greş hotãrât printre oameni. Cu aceastã cumpãnã desãvârşitã trebuie cântãrite toate bunurile stãpânite de popoare şi neamurile pãmântului, iar mãsura greutãţii lor trebuie socotitã potrivit propriei norme a cumpãnei, o de-aţi putea înţelege!
Ochiul bunãtãţii Mele duioase plânge lacrimi amare pentru cã nu l-aţi recunoscut pe Acela pe care l-aţi chemat zi şi noapte, dimineata şi seara. Înaintaţi o voi oameni cu fetele albe ca zãpada şi cu inimile stãlucitoare spre Locul purpuriu şi binecuvântat de unde Sadratu'l- Muntaha strigã: 'Cu adevãrat, nu existã alt Dumnezeu în afarã de Mine, Apãrãtorul Atotputernic, Cel ce subzistã prin El Însuşi!'
O voi conducãtori religioşi! Care dintre voi se poate mãsura cu mine ca viziune şi introspecţie? Unde poate fi gãsit acela care îndrãzneşte sã afirme cã este egalul Meu în ceea ce priveşte cuvântul şi înţelepciunea. Nu, pe Dumnezeul Meu Cel Atotmilostiv! Toate, pe pãmânt vor trece; dar aceasta este faţa Domnului vostru, a Celui Atotputernic, Cel Preaiubit.
Noi am hotãrât, o voi oameni, cã scopul ultim şi cel mai înalt al oricãrei învãţãturi este recunoaştereaAceluia care este Ţelul oricãrei cunoaşteri; şi iatã, totuşi, cã aţi îngãduit ca învãţãtura voastrã sã vã despartã, ca printr-un vãl, de Acela care este Aurora Luminii prin care orice lucru ascuns a fost revelat. O de-aţi putea descoperi izvorul din care se rãspândeşte splendoarea acestui cuvânt, v-aţi lepãda de popoarele lumii şi de tot ce posedã ele şi v-aţi apropia de acest Loc binecuvântat al slavei.
Spune: Acesta este într-adevãr cerul în care este pãstratã Cartea Mamã, o de-aţi putea înţelege. El este Acela care a fãcut ca Stânca sã strige, iar Rugul aprins sã-şi înalţe glasul pe Muntele ce se ridicã deasupra Ţãrii Sfinte şi sã proclame: 'Împãrãţia este al lui Dumnezeu, Domnul suprem al tuturora, Cel Atotputernic, Cel Iubitor!'
Noi n-am fost la nici o şcoalã, şi nici n-am citit vreuna din disertaţiile voastre. Plecaţi-vã urechea pentru a asculta cuvântele acestui om fãrã carte, cuvânte prin care vã cheamã la Dumnezeu, Celce Subzistã în Veşnicie. Aceasta este mai bine pentru voi decât toate comorile pãmântului, de-aţi putea înţelege.
-~-XCIX. Vitalitatea credinţei oamenilor în Dumnezeu piere în toate ţãrile; nimic, în afarã de leacul Lui tãmãduitor n-o poate restabili. Rugina sacrilegiului roade ceea ce este vital în societatea omeneascã; ce altceva decât Elixirul Revelaţiei Lui grandioase o poate purifica şi reînvia? Este oare în puterea umanã, o Hakim, sã provoace o transformare atât de completã în elementele constituente ale oricãrei particulele minuscule şi indivizibile ale materiei încât s-o prefacã în aur pur? Oricât de uluitor şi dificil ar pãrea, Noi am fost împuterniciţi sã îndeplinim o misiune şi mai mãreaţã: aceea de a transforma puterea satanicã în putere divinã . Forţa capabilã de a efectua o asemena transformare transcende potenţa Elixirului însuşi. Numai Cuvântul lui Dumnezeu poate pretinde cã a fost ales pentru a fi înzestrat cu capacitatea necesarã pentru a efectua o transformare atât de mãreaţã şi importantã.
-~-C. Glasul Crainicului Divin vesteşte de la Tronul lui Dumnezeu: O voi iubiţii Mei! Nu îngãduiţi ca poalele veşmântului Meu sacru sã fie murdãrit şi pãtat de lucrurile acestei lumi şi nu vã lãsaţi ispitiţi de dorinţele voastre pãcãtoase şi corupte. Luceafãrul Divinei Revelaţii care strãluceşte în plenitudinea gloriei Sale în cerul acestei Închisori îmi este martor. Cei ale cãror inimi s-au întors spre El, care este Obiectul adoraţiei întregii creaţii, trebuie în mod necesar sã se ridice, în aceastã Zi, deasupra tuturor lucrurilor create, vizibile sau invizibile şi sã fie sanctificaţi. Dacã se ridicã pentru a proclama Cauza Mea, ei trebuie sã îngãduie ca suflul Aceluia care este Cel Neconstrîns sã-i anime; ei trebuie s-o rãspândeascã fãrã şovãialã pe întreg pãmântul, cu minţile concentrate numai asupra Lui, cu inimi complet detaşate şi independente de toate lucrurile şi cu suflete sanctificate şi eliberate de lume şi de zãdãrniciile ei. Se cuvine ca ei sã aleagã drept cea mai bunã provizie de drum încrederea în Dumnezeu şi sã se învãluie în iubirea Domnului lor, Cel Preamãrit, Cel Atotslãvit. Dacã vor proceda astfel cuvântele lor îi vor influenţa pe ascultãtorii lor.
Cât de mare, cât de imens de mare este prãpastia care ne desparte de cei care în aceastã Zi se dedau patimilor lor ticãloase şi care şi-au pus nãdejdea în cele lumeşti şi în gloria lor pieritoare! Adeseori curtea Celui Atotmilostiv a fost aparent atât de lipsitã de bunurile acestei lumi încât cei ce trãiau în apropierea Lui au îndurat o sãrãcie cumplitã. În ciuda suferinţelor lor, Condeiul Celui Atotslãvit n-ã fost niciodatã gata sã se refere sau sã facã cea mai micã aluzie la lucrurile care ţin de aceastã lume şi comorile ei. Şi dacã uneori i se aducea un dar, darul era acceptat ca un semn al bunãvoinţei Sale faţã de cel ce-l oferea. Dacã am dori vreodatã sã Ne însuşim toate comorile pãmântului pentru propria Noastrã folosinţã, nimeni n-are dreptul sã punã la îndoialã autoritatea Noastrã sau sã Ne conteste dreptul. Dar ar fi imposibil sã concepem un act mai demn de dispreţ decât sã ceri în numele unicului Dumnezeu adevãrat bogãţiile pe care le posedã oamenii.
Se cuvine ca tu şi discipolii Celui ce este Adevãrul Veşnic sã-i cheme pe oameni spre ceea ce îi sfinţeşte de toate legãturile cu lucrurile pãmânteşti şi îi curãtã de toatã murdãria, pentru ca dulcea mireasmã ce se desprinde din veşmintele Celui Preaslãvit sã poatã fi resimţitã de toţi cei ce-L iubesc.
Cât priveşte pe cei bogaţi, ei trebuie sã fie plini de grijã faţã de cei sãraci, cãci mari sunt onorurile pe care Dumnezeu le-a hãrãzit celor sãraci care vor da dovadã de o rãbdare neclintitã.Pe viaţa Mea! Nu existã onoare, în afarã de cea pe care Dumnezeu binevoieşte s-o dea, comparabilã cu aceastã onoare. Mari sunt binecuvântãrile care îi aşteaptã pe sãracii care îndurã cu rãbdare şi îşi ascund suferinţele, şi ferice de bogaţii care dau din bogãţiile lor sãraciilor şi le acordã precãdere faţã de ei înşişi.
Fie, cu voia lui Dumnezeu, ca cei nevoiaşi sã se strãduiascã sã-şi câştige ei înşişi mijloacele de trai. Este o datorie care, în aceastã mare Revelaţie, a fost prescrisã fiecãruia şi va fi în ochii lui Dumnezeu o faptã bunã. Cine îşi îndeplineşte aceastã datorie va fi, fãrã îndoialã, ajutat de Cel invizibil. El poate îmbogãţi, prin harul Sãu, pe oricine binevoieşte. El are, cu adevãrat, putere asupra tuturor lucrurilor...
Spune, o Alí, celor iubiţi de Dumnezeu, cã dintre toate virtuţiile oamenilor, dreptatea este virtutea fundamentalã. De ea depinde în mod necesar preţuirea tuturor lucrurilor. Chibzuieşte un timp la durerile şi nenorocirile pe care le-a îndurat acest Deţinut. Am fost în toate zilele vieţii Mele la discreţia duşmanilor Mei, şi în fiecare zi am fost lovit de o noua încercare pe cãile iubirii de Dumnezeu. Am suferit cu rãbdare pânã ce faima Cauzei lui Dumnezeu s-a rãspândit pe pãmânt. Dacã cineva s-ar ridica acum şi îndemnat de închipuiri vane, nãscocite de inima lui, ar încerca fãţiş sau în secret sã semene vrajba între oameni - se poate oare spune cã un asemenea om a acţionat cu dreptate? Nu, pe legea Aceluia a cãrui putere cuprinde toate lucrurile ! Pe viaţa Mea! Inima Mea jeleşte şi ochii Mei plîng amarnic pentru Cauza lui Dumnezeu şi pentru cei ce nu înţeleg ce spun şi îşi închipuie ceea ce nu pot înţelege.
Se cuvine ca în aceastã Zi toţi oamenii sã fie credincioşi Numelui Suprem şi sã instaureze unitatea întregii omeniri. Nu existã nici un loc spre care sã fugã, nici un refugiu spre care sã se îndrepte în afarã de El. Dacã vreun om s-ar lãsa indus sã rosteascã nişte cuvânte care i-ar îndepãrta pe oameni de ţîrmurile oceanului nemãrginit al lui Dumnezeu şi i-ar face sã-şi îndrepte inimile spre altceva decât aceastã Fiinţã slãvitã şi evidentã care a îmbrãcat o formã supusã limitãrilor omeneşti - un astfel de om, oricât de mãreţ ar fi rangul sãu ar fi considerat de întreaga creaţie ca un om care s-a lipsit el însuşi de mireasma dulce a Celui Atotmilostiv.
Spune: Fiţi drepţi în judecãţile voastre, o voi oameni cu inimile înţelegãtoare! Cel ce este nedrept în judecãţile sale s-a lipsit de trãsãtura proprie lui care specificã treapta omului. Cel ce este Eternul Adevãr ştie ce ascund inimile oamenilor. Marea Sa Îngãduinţã le-a dat curaj creaturilor sale, cãci abia când va veni vremea hotãrîtã el va sfîşia vãlurile. Mila Sa nemãrginitã a înfrînat furia mâniei Sale şi i-a fãcut pe cei mai mulţi oameni sã creadã cã unicul Dumnezeu adevãrat nu a observat ce au fãcut în secret. Pe legea Lui care este Atotştiutorul, Atotcunoscãtorul! Oglinda cunoaşterii Sale reflectã în mod distinct, precis şi fidel faptele tuturor oamenilor. Spune: Preamãrit fii Tu, Cel ce ascunzi pãcatele celor slabi şi neputincioşi! Lãudat fie Numele Tãu, o Tu cel ce îi ierţi pe cei nepãsãtori care pãcãtuiesc faţã de Tine!.
Noi am interzis oamenilor sã meargã pe urmele închipuirilor
ticluite de inimile lor pentru ca sã-L poatã recunoaşte pe El care este Izvorul suprem şi Obiectul întregii cunoaşteri şi sã înţeleagã ceea ce El binevoieşte sã reveleze. Fiţi martori cum s-au încurcat în fanteziile lor lipsite de sens şi în închipuirile lor vane. Pe viaţa Mea! Ei înşişi sunt victimile a ceea ce inimile lor au nãscocit şi totuşi nu-şi dau seama. Vane şi nefolositoare sunt cuvântele ce se desprind de pe buzele lor, şi totuşi nu înţeleg acest lucru.
Îl implorãm pe Dumnezeu sã binevoiascã sã acorde harul Sãu tuturor oamenilor şi sã le dea putinţa sã ajungã la cunoaşterea Lui şi a lor înşişi. Pe viaţa Mea! Oricine L-a cunoscut se va înãlţa pânã la imensitatea iubirii Sale şi va fi detaşat de lume şi de tot ce este în ea. Nimic din cele ce existã pe pãmânt nu-l va abate din calea sa, şi cu aţit mai puţin cei ce îndemnaţide fanteziilor lor absurde rostesc lucruri pe care Dumnezeu le-a interzis.
Spune: Aceasta este Ziua când fiecare ureche trebuie sã acorde atenţie glasului Sãu. Ascultaţi Chemarea acestui Nedreptãţit şi
prea mãriţi-L pe unicul Dumnezeu adevãrat, gãtiţi-vã cu podoaba amintirii Lui şi iluminaţi-vã inimile cu lumina iubirii Sale. Aceasta este cheia care deschide inimile oamenilor, piatra de şlefuire care va curãţa sufletele tuturor fiinţelor. Cel cãruia nu-i pasã de ce s-a revãrsat din mâna Voinţei lui Dumnezeu trãieste într-o eroare evidentã. Prietenia şi o purtare cinstitã sunt caracteristicile unei credinţe adevãrate şi nu conflictele şi intrigile.
Proclamã în faţa oamenilor ceea ce El, cel ce spune adevãrul şi este Purtãtorul Încrederii lui Dumnezeu ţi-a poruncit sã respecţi. Slava Mea sã fie cu tine, o tu care chemi numele Meu, ai cãrui ochi sunt îndreptaţi spre curtea Mea şi a cãrui limbã rosteşte cuvânte de preamãrire întru lauda Domnului tãu cel Binefãcãtor.
-~-CI. La temelia revelaţiei oricãrei Cãrţi cereşti, ba chiar a oricãrui verset divin revelat, se aflã scopul de a trezi în toţi oamenii inteligenţa şi spiritul de dreptate, astfel încãt pacea şi liniştea sã fie statornicite printre ei. Tot ce aduce în inimile oamenilor sentimente de siguranţã, tot ce le înalţã treapta sau contribuie la mulţumirea lor este binevenit în ochii lui Dumnezeu. Cât de mãreţ este rangul la care poate ajunge omul dacã este gata sã-şi îndeplineascã înalta menire! Şi în ce abisuri de degradare poate decade, abisuri la care nici cele josnice dintre fãpturile Sale n-au ajuns! O prieteni, nu lãsaţi sã vã scape prilejul pe care vi-l oferã aceastã Zi şi nu vã lipsiţi de darurile mãrinimoase ale harului Sãu. Îl implor pe Dumnezeu sã binevoiascã sã îngãduie fiecãruia, în aceastã Zi binecuvântatã, sã se împodobeascã cu cununa faptelor pure şi sfinte. El face, într-adevãr, ceea ce vrea.
-~-CII. Plecaţi-vã urechea, o voi oameni, ca sã auziţi, într-adevãr, ce vã spun Eu. Singurul Dumnezeu adevãrat, preamãritã fie slava Sa, a socotit şi va continua sã socoteascã întotdeauna inimile oamenilor ca fiind ale Lui, şi numai ale Lui. Toate celelalte lucruri - fie ele pe uscat sau pe mare, fie ele bogãţi sau glorie - El le-a lãsat pe seama Regilor şi stãpânitorilor pãmântului. De la începutul cel fãrã de început, steagul pe care sunt înscrise cuvântele: 'El face ceea ce binevoieşte sã facã', a fost desfãşurat în toatã splendoarea sa în faţa Manifestaţiei Sale. Datoria omenirii în aceastã zi, este sã dea ascultare deţinãtorilor puterii şi sã rãmânã credinciosã frânelor înţelepciunii. Uneltele necesare pentru apãrarea, securitatea şi asigurarea nemijlocitã a rasei umane au fost încredinţate în mâinile conducãtorilor pãmântului şi sunt la dispoziţia lor. Aceasta este dorinţa şi porunca lui Dumnezeu... Avem speranţa cã unul din regii pãmântului se va ridica, de dragul lui Dumnezeu, pentru biruinţa acestui popor asuprit şi nedreptãţit. Un astfel de rege ar fi veşnic lãudat şi slãvit. Dumnezeu a hotãrât cã este dedatoria acestui popor sã ajute pe aricine îl va ajuta, sã slujeascã intereselor sale şi sã rãmânã credincios în veci. Cei ce mã urmeazã pe Mine trebuie sã se strãduiascã sã promoveze, în orice împrejurãri, bunãstarea oricui se va ridica, pentru biruinţa Cauzei Mele şi trebuie sã-i dovedeascã întotdeauna devotamentul şi credinţa lor. Ferice de omul care ascultã şi urmeazã sfatul Meu. Vai de acela care nu Tine seama de El.
-~-CIII. Prin gura Sa care rosteşte adevãrul Dumnezeu a atestat în toate Tabletele Sale aceste cuvânte: „Eu sunt cel ce trãieste în Împãrãţia Abhá a Gloriei.”
Pe dreptatea lui Dumnezeu! Din înãlţimile acestei trepte sublime, preasfinte, puternice şi transcendente, El vede toate lucrurile, aude toate lucrurile şi proclamã în acest ceas: Binecuvântat eşti tu, o Javad, deoarece ai ajuns acolo unde nici un om înaintea ta n-a ajuns. Jur pe Cel ce este Adevãrul Etern! Datoritã ţie ochii celor din Preamãritul Paradis s-au înveselit. Oamenii, însã, sunt cu totul nepãsãtori. Dacã am revela rangul tãu, inimile oamenilor ar fi profund zdruncinate, picioarele lor ar aluneca, întruchipãrile trufiei ar amuţi, ar cãdea la pãmânt şi şi-ar bãga degetele nepãsãrii în urechi de teama de a auzi.
Nu fii mâhnit din cauza celor preocupaţi cu cele lumeşti şi care au uitat sã-şi mai aminteascã de Dumnezeu, Cel Preamãrit. Pe Cel ce este Adevãrul Etern! Se apropie ziua când mânia cumplitã a Celui Atotputernic se va abate asupra lor. El este, într-adevãr, Cel Omnipotent, Atotcuceritorul, Preaputernicul. El va curãţi pãmântul de josnicia corupţiei lor şi-l va da ca moştenire acelor slujitori ai sãi care sunt aproape de El.
Spune: O voi oameni! Gurile voastre sunt pline de praf, iar ochii vã sunt orbiţi de cenuşã cãci l-aţi vândut pe Divinul Iosif pe un preţ de nimic. O ce nenorociri vã aşteaptã pe voi care v-aţi îndepãrtat atât de mult de calea cea dreaptã! V-aţi închipuit în inimile voastre cã aveţi puterea sã-L întreceţi pe El şi Cauza Lui? Acest lucru nu-i cu putinţã! Întru acestea mãrturiseşte El Însuşi, Cel Atotputernic, Cel Preaslãvit, Cel Preamãrit.
Foarte curând furtuna pedepsei se va abate asupra voastrã şi praful infernului vã va învãlui. Oamenii care au adunat nimicniciile şi podoabele acestei lumi şi şi-au întors fata cu dispreţ de la Dumnezeu - au pierdut atât lumea aceasta cât şi pe cealaltã. Nu va trece mult şi Dumnezeu, cu Mâna Puterii, le va lua averile şi-i va desbrãca de haina harului Sãu. Întru acestea, ei înşişi vor fi foarte curând martori. Şi tu vei atesta acest lucru.
Spune: O voi oameni! Nu lãsaţi ca aceastã viaţã şi amãgirile ei sã vã înşele, cãci lumea şi tot ce este în ea se aflã ferm în puterea Voinţei Sale. El îşi împarte darurile cui vrea El şi le retrage tot cui vrea El. El face ceea ce doreşte. Dacã lumea ar fi avut vreo valoare în ochii Sãi, El nu ar fi îngãduit niciodatã duşmanilor Sãi sã-şi însuşeascã nici cât un bob de muştar din ea. El v-a lãsat sã vã încurcaţi în afacerile ei ca rãsplatã pentru ceea ce aţi comis faţã de Cauza Lui. Aceasta este, într-adevãr, o pedeapsã pe care voi înşivã aţi adus-o asupra voastrã, o de-aţi înţelege! Vã bucurãţi voi oare de lucrurile care dupã aprecierea lui Dumnezeu sunt fãrã valoare şi demne de dispreţ, lucruri prin care El pune la încercare inimile celor şovãitori?
-~-CIV. O voi popoare ale lumii! Aflaţi, cu adevãrat cã nenorociri neprevãzute vã urmãresc şi cã o pedeapsã cumplitã vã aşteaptã. Sã nu vã închipuiţi cã faptele pe care le-aţi comis, le-am trecut cu vederea. Pe frumuseţea Mea! Toate faptele voastre au fost înscrise de Pana Mea cu litere mari pe plãci de crisolit.
-~-CV. O voi regi ai pãmântului! Cel ce este Stãpânul suprem a venit. Împãrãţia este a lui Dumnezeu, Protectorul omnipotent, Cel ce Subzistã prin El însuşi. Nu-L adoraţi decât pe Dumnezeu şi cu inimile pline de luminã ridicaţi-vã feţele spre Domnul vostru , Stãpânul tuturor numelor. Aceasta este o Revelaţie cu care orice aţi poseda nu se poate compara, o de-aţi înţelege acest lucru!
Vedem cum vã bucuraţi de ceea ce aţi strâns pentru alţii şi cum vã separaţi de lumile pe care nimic în afara de Tableta Mea Pãştratã nu le poate aprecia. Comorile pe care le-aţi adunat v-au îndepãrtat mult de ţinta voastrã finalã. Aceasta nu va fi spre binele vostru, o de-aţi înţelege aceasta. Curãţaţi-vã inimile de toate pângãririle pãmânteşti şi grãbiţi-vã sã intraţi în Împãrãţia Domnului vostru, Creatorul cerului şi pãmântului care a fãcut ca lumea sã tremure şi toate popoarele sale sã jeleascã, în afara acelora care au renunţat la toate lucrurile şi s-au ţinut de ceea ce Tabletele Tainice au hotãrât.
Aceasta este Ziua în care Cel ce a vorbit cu Dumnezeu a ajuns la lumina Celui dintru Început şi a bãut din apele pure ale reunirii din acea cupã care a fãcut ca apele mãrii sã creascã. Spune: Pe unicul Dumnezeu adevãrat! Sinaiul se roteşte în jurul Aurorei Revelaţiei, în timp ce din înãlţimile Împãrãţiei Glasul Spiritului lui Dumnezeu se aude proclamând: „Pregãtiţi-vã voi trufaşii pãmântului şi grãbiţi-vã sã ajungeţi la El”. În aceastã Zi, Carmelul s-a grãbit plin de adoraţie, sã ajungã la curtea Sa, în timp ce din inima Sionului vine strigãtul: „Fãgãduiala a fost împlinitã. Ceea ce a fost vestit în Sfintele Scripturi ale lui Dumnezeu, Cel Preamãrit, Cel Atotputernic, Cel Preaiubit a fost relevat.”
O voi regi ai pãmântului! Cea mai Mare Lege a fost revelatã în acest Loc, în acest lãcaş al splendorii transcendente. Orice lucru ascuns a fost adus la luminã în virtutea Voinţei Celui ce Orânduieşte totul, Cel ce a vestit Ultimul Ceas, care a despicat Luna şi prin care a fost lãmuritã orice hoãrâre irevocabilã.
O voi regi ai pãmântului, voi sunteţi doar vasali! Cel ce este Regele Regilor a venit înveşmântat în slava Sa cea mai minunatã şi vã cheamã la El, Ajutorul în Pericol, Cel de Sine Stãtãtor. Fiţi cu bãgare de seamã ca nu cumva mândria sã vã împiedece sã recunoaşteţi Izvorul Revelaţiei, pentru ca lucrurile acestei lumi sã nu vã despartã, asemenea unui vãl, de Cel ce este Creatorul cerului. Ridicaţi-vã şi slujiţi Celui ce este Dorinţa tuturor naţiunilor, care printr-un cuvânt al Sãu vã creat pe voi şi v-a destinat sã fiţi pentru toate timpurile emblema suveranitãţii Sale.
Pe dreptatea lui Dumnezeu! Nu este dorinţa Noastrã sã punem mâna pe împãrãţiile voastre. Misiunea Noastrã este luãm în stãpânire inimile oamenilor. Asupra lor sunt aţintiţi ochii lui Bahá. Întru acestea mãrturiseşte Împãrãţia Numelor, o de-aţi înţelege. Cine-L urmeazã pe Domnul sãu va renunţa la lume şi la tot ce ţine de ea; cu cât mai mare trebuie sã fie detaşarea Aceluia care deţine un rang atât de înalt! Pãrãsiţi-vã palatele şi grãbiţi-vã sã obţineţi permisiunea de a intra în Împãrãţia Lui. Aceasta vã va fi într-adevãr de folos în lumea aceasta şi în cea de dincolo. Întru aceasta mãrturiseşte Domnul tãrâmurilor din Înãlţimi, de-aţi ştii acest lucru!
Cât de mare va fi binecuvântarea care-l aşteaptã pe regele care se va ridica pentru a sprijini Cauzã Mea în Împãrãţia Mea, care se va detaşa de totul în afarã de Mine! Un asemenea rege se numãrã printre tovarãşii Arcãi Purpurii - Arca pe care Dumnezeu a pregãtit-o pentru poporul lui Bahá. Toţi trebuie sã slãveascã numele Sãu, trebuie sã cinsteascã rangul Sãu şi sã-l ajute sã descuie oraşele cu cheile Numelui Meu, Protectorul omnipotent al tuturor celor ce locuiesc în împãrãţiile vizibile şi invizibile. Un astfel de rege este un adevãrat ochi al omenirii, podoaba luminoasã pe fruntea creaţiei, izvorul binecuvântãrilor în întreaga lume. O popor al lui Bahá, oferiţi-vã avutul, ba chiar viaţa pentru a veni în ajutorul sãu.
-~-CVI. Doctorul Atotştiutor ţine degetul pe pulsul omenirii. El recunoaşte boala şi, în înţelepciunea Lui desãvârşitã, prescrie leacul. Fiecare epocã are propriile ei probleme şi fiecare suflet, nãzuinţele sale deosebite. Leacurile de care lumea are nevoie pentru bolile ei din clipa de faţã nu pot fi niciodatã aceleaşi care vor fi necesare într-o altã vreme în viitor. Acordaţi cea mai mare atenţie nevoilor epocii în care trãiţi şi concentraţi-vã preocupãrile asupra necesitãţilor şi cerinţelor sale.
Noi ne dãm seama de marile şi incomensurabilele calamitãţi care s-au abãtut asupra întregii rase umane. Vedem cum tânjeşte pe patul de suferinţã, greu încercatã şi profund dezamãgitã. Cei orbiţi de trufie s-au înterpus între ea şi Doctorul Divin şi fãrã greş. Fii martor cum au încurcat ei oamenii iţele propriei lor prefãcãtorii, ei înşişi nefãcând excepţie. Ei nu pot nici descoperi cauza bolii şi nici nu cunosc vreun leac pentru ea. În mintea lor, ce e drept e strâmb, iar pe prietenul lor îl cred duşman.
Plecaţi-vã urechile pentru ca sã ascultaţi melodia dulce a acestui Prizonier. Ridicaţi-vã şi înãlţaţi-vã glasurile pentru ca sã-i treziţi pe cei ce dorm adânc. Spuneţi: O voi ce sunteţi adânc adormiţi! Mâna dãrniciei Divine vã oferã Apa Vieţii. Grãbiţi-vã sã beţi pe sãturate. Oricine s-a nãscut din nou în aceastã Zi, nu va mai muri; oricine rãmâne mort nu va mai trãi niciodatã.
-~-CVII. Cel ce este Domnul, Atotmilostivul, nutreşte, în inima Sa, dorinţa fierbinte ca întraga rasã umanã sã fie un singur trup şi un suflet. Grãbiţi-vã, în aceastã Zi care pune în umbrã toate celãlalte Zile, sã câştigaţi partea voastrã din harul şi mila lui Dumnezeu. Cât de mare va fi fericirea omului care va renunţa la tot avutul sãu din dorinţa de a dobândi cele ce sunt ale lui Dumnezeu! Un astfel de om, Vã mãrturisim, este dintre cei binecuvântãti de Dumnezeu.
-~-CVIII. Am fixat pentru voi, O popoare, un timp. Dacã la ceasul stabilit, nu vã vaţi întoarce la Dumnezeu, El va pune, într-adevãr, mâna cu asprime pe voi şi va abate asupra voastrã mari suferinţe care vor veni din toate pãrţile. Cumplitã, cu adevãrat, va fi padeapsa cu care Domnul vostru vã va lovi.
-~-CIX. O Kamál! Înãlţimile la care poate ajunge, în Ziua aceasta, muritorul, prin graţia şi bunãvoinţa lui Dumnezeu, încã nu i-au fost revelate. Lumea existenţei nu a avut şi nu are capacitatea de a primi o asemenea revelaţie. Se apropie, însã, ziua când posibilitãţile unei asemenea bunãvoinţe vor fi, în virtutea poruncii Sale, revelate oamenilor. Chiar dacã forţele armate ale naţiunilor i s-ar împotrivi, chiar dacã regii pãmântului s-aur alia pentru a submina Cauza Lui, Puterea Sa n-ar fi zdruncinatã. El spune într-adevãr adevãrul şi cheamã întreaga omenire sã vinã pe calea Sa, a Celui Incomparabil, Cel Atotcunoscãtor.
Toţi oamenii au fost creaţi pentru a duce înainte o civilizaţie în continuu progres. Cel Atotputernic sã-Mi fie martor: A te purta asemena animalelor de pe câmp nu este de demnitatea omului. Virtuţiile, pe mãsura demnitãţii lui sunt: rãbdarea, mila, compasiunea şi bunãtatea faţã de toate popoarele şi neamurile pãmântului. Spune: O prieteni! Beţi pe sãturate din apele cristaline care curg prin graţia divinã a Celui ce este Domnul Numelor. Lãsaţi si pe alţii sã bea din aceste ape în numele Meu pentru ca liderii oamenilor din fiecare ţarã sã recunoascã deplin scopul pentru care Adevãrul Etern a fost revelat şi motivul pentru care ei înşişi au fost creaţi.
-~-CX. Fiinţa Supremã spune: O voi copii ai oamenilor! Ţelul fundamental care însufleţeşte Credinţa lui Dumnezeu şI Religia Sa constã în a apãra interesele şi a promova unitatea rasei umane, precum şi în a stimula spiritul iubirii şi al frãţiei între oameni. Nu îngãduiţi ca ea sã devinã o cauzã de vrajbã şi dezbinare, de urã şi vrãşmãşie. Aceasta este calea cea dreaptã, temelia fixã şi de neclintit. Nici o întâmplare, nici o schimbare care va interveni în lume nu va putea slãbi forţa a ceea ce va fi clãdit pe aceastã temelie, nici scurgerea nesfârşitã a veacurilor nu vor putea submina structura sa. Nãdejdea Noastrã este ca atât conducãtorii religioşi, cât şi ceilalţi conducãtori ai lumii se vor ridica uniţi întru îndreptarea acestor vremuri şi pentru inugurarea unui viitor mai fericit. Fie ca ei sã mediteze asupra nevoilor lumii, sã se sfãtuiascã între ei şi, dupã dezbateri pline de sârg, sã aducã omenirii bolnave şi greu încercate leacul necesar...Se cuvine ca cei care deţin putere sã dea dovadã de moderaţie în toate privinţele. Orice depãşeşte limitele moderaţiei nu va mai exercita o influenţã binefãcãtoare. Sã ne gândim, de pildã, la asemenea lucruri cum sunt libertatea, civilizaţia şi altele de acest fel. Cu oricâtã bunãvoinţã şi simpatie le-ar privi oamenii inteligenţi, dacã ele vor da loc la abuzuri, influenţa lor asupra oamenilor va fi nefastã. Fie - cu voia Domnului - ca popoarele lumii sã fie astfel cãlãuzite, prin stãdaniile conducãtorilor lor, precum şi a celor mai înţelepţi dintre oameni, încât sã-şi cunoascã adevãratele interese. Cât timp va mai stãrui omenirea în îndãrãtnicirea ei? Cât timp va mai domni nedreptatea? Cât timp va mai stãpâni haosul şi confuzia între oameni? Cât itmp va mai desfigura vrajba chipul societãţii? Vijelia disperãrii suflã - vai nouã - din toate pãrţile, iar neînţelegerile care dezbinã şi aduc suferinţã rasei umane cresc pe zi ca trece. Semnele unor convulsii iminente şi a haosului reiese limpede din starea tristã şi plinã de neajunsuri a ordinii predominante. Îl implor pe Dumnezeu - preamãritã fie Slava Sa - ca prin mila şi harul Sãu sã trezeascã popoarele lumii şi sã le ajute pentru ca modul de comportare sã le fie, în cele din urmã, de folos, astfel încât sã poatã duce la bun sfârşit ceea ce este potrivit pentru condiţia lor.
-~-CXI. O voi popoare şi neamuri ale pãmântului în veşnic conflict! Întoarceţi-vã chipurile spre unitate şi lãsaţi strãlucirea luminii ei sã radieze asupra voastrã. Adunaţi-vã laolaltã şi hotãrâţi de dragul lui Dumnezeu sã smulgeţi din rãdãcini tot ce este cauza conflictelor dintre voi. Atunci strãlucirea celui mai mare Astru luminos al lumii va învãlui întreg pãmântul, iar locuitorii sãi vor deveni cetãţenii unui singur oraş şi vor ocupa unul şi acelaşi tron. Din primele zile ale vieţii Sale, acest Nedreptãţit n-a avut altã dorinţã decât aceasta şi nici de aci încolo nu va avea altã dorinţã. Este neîndoielnic cã popoarele lumii, oricare ar fi rasa ori religia lor, se inspirã dintr-o singurã Sursã divinã şi sunt supuşi unui singur Dumnezeu. Deosebirile dintre regulile şi riturile pe care ele le respectã trebuie atribuite nevoilor şi cerinţelor diferite din epoca în care au fost revelate. Toate - în afarã de câteva, puţine la numãr, care au rezultat din perversitatea umanã - au fost date de Dumnezeu şi sunt o oglindire a Voinţei şi Scopului Sãu. Ridicaţi-vã şi înarmaţi cu puterea credinţei zdrobiţi zeii închipuirilor voastre vane, care seamãnã sãmânţa vrajbei printre voi. Ţineţi-vã de ceea ce vã apropie unii de alţii şi vã uneşte. Acesta este Cuvântul cel mai mãreţ pe care Cartea Mamã v-a trimis-o şi v-a revelat-o. Întru aceasta mãrturiseşte Limba Grandoarii din lãcaşul gloriei.
-~-CXII. Priviţi la nenorocirile care de mulţi ani s-au abãtut asupra lumii şi la tulburarea care a cuprins toate popoarele. Pãmântul a fost pustiit de rãzboaie, iar calamitãţi neprevãzute şi neaşteptate l-au cotropit. Deşi lumea e plinã de mizerie şi suferinţã, nici un om n-a adãstat pentru a cumpãnii asupra cauzei sau izvorului acesei suferinţe. Ori de câte ori un Adevãrat Povãţuitor a rostit un cuvânt de mustrare, cu toţii l-aţi învinuit cã ar fi un om cu gânduri rele şi aţi respins cuvântul Sãu. Cât de înfricoşitoare, cât de fãrã judecatã este o asemenea purtare! Nu se pot gãsi doi oameni despre care sã se poatã spune cã sunt uniţi, nici în sinea lor, nici cu ceilalţi. Dezbinarea şi rãutatea sunt vãdite pretutindeni deşi cu toţii au fost fãcuţi pentru armonie şi unire. Fiinţa Supremã spune: O preaiubiţilor! Tabernacolul unitãţii a fost înãlţat. Nu vã mai socotiţi unii pe alţii strãini. Sunteţi roadele unui singur copac şi frunzele unei singuri ramuri. Nutrim speranţa cã lumina dreptãţii va strãluci asupra lumii şi o va salva de tiranie. Dacã regii şi conducãtorii pãmântului, simbolurile puterii lui Dumnezeu - preamãritã fie slava Sa - se vor ridica şi vor hotãrâ sã-şi închine viaţa întru apãrarea celor mai înalte interese ale întregii umanitãţi, domnia dreptãţii va fi neîndoios statornicitã printre copiii oamenilor, iar strãlucirea luminii ei va cuprinde întreg pãmântul. Fiinţa Supremã spune: Statornicia şi rânduialan lumii se bizuie prin însãşi structura ei pe cei doi stâpi ai rãsplatei şi pedepsei şi va fi sprijinitã mai departe de ei... În alt loc este scris : Luaţi seama, o voi conducãtori ai lumii! Nu existã nici o forţã pe pãmânt care sã se mãsoare în privinţa puterii biruitoare cu forţa dreptãţii şi înţelepciunii... Binecuvântat este regele care înainteazã cu steagul înţelepciunii fluturând în faţa sa şi este urmat de batalioanele justiţiei masate dupã el. El este cu adevãrat o podoabã a frontispiciului pãcii, chezãşia siguranţei... Nu încape nici o îndoialã cã dacã luceafãrul dreptãţii, pe care norii tiraniei l-au întunecat, şi-ar revãrsa lumina asupra oamenilor, faţa lumii ar fi cu totul schimbatã.
-~-CXIII. O, ministru al şahului în Oraş ( Constantinopol) îţi închipui tu oare cã destinul ultim al Cauzei lui Dumnezeu se aflã în stãpânirea Mea? Crezi tu oare cã deţinerea Mea în captivitate sau ruşinea pe care a trebuit s-o îndur, sau chiar moartea şi anihilarea Mea totalã îi poate schimba cursul? Josnic este ce ţi-ai închipuit în inima ta! Tu eşti într-adevãr dintre cei ce se iau dupã fanteziile vane nãscocite de inimile lor.Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El. El poate sã-şi reveleze Cauza, sã-şi exalte mãrturia şi sã statorniceascã tot ce este dupã Voia Lui şi sã ridice acest lucru la un rang atât de proeminent, încât nici mâinile tale, nici ale celor care şi-au întors faţa de la El nu vor putea sã-l atingã vreodatã sau sã-i aducã vreun prejudiciu.
Crezi tu cã ai puterea de a te opune voinţei Lui, de a-L împiedeca sã-şi efectueze judecata sau sã-L opreşti sã-şi exercite autoritatea? Crezi cã existã ceva în ceruri sau pe pãmânt care sã se opunã Credinţei Lui? Nu, pe Cel ce este Adevãrul Etern! Nimic din întreaga creaţie nu se poate împotrivi scopului Sãu. De aceea, leapãdã-te de ideile greşite pe care le-ai urmat cãci acestea nu pot lua niciodatã locul adevãrului. Fii dintre cei care s-au pocãit cu adevãrat şi s-au întors la Dumnezeu, la Dumnezeul care te-a creat, hrãnit şi a fãcut din tine un ministru printre cei ce au aceeaşi credinţã ca tine.
Aflã apoi cã El este Cel prin a cãrui poruncã toate cele ce se aflã în ceruri sau pe pãmânt au fost create. Şi atunci cum poate lucrul creat prin porunca Lui sã i se opunã? Dumnezeu este mai presus de ceea ce vã închipuiţi voi oameni rãu intenţionaţi! Dacã aceastã Cauza este de la Dumnezeu, nici un om nu i se poate opune; şi dacã nu este de la Dumnezeu, atunci preoţii voştri şi cei robiţi dorinţelor lor josnice, precum şi cei ce s-au ridicat împotriva Lui vor fi desigur destui pentru a o birui.
Nu ai auzit ce a spus în trecut un om din familia faraonului, un credincios pe care Dumnezeu l-a socotit printre apostolii Sãi şi pe care l-a ales între toţi oamenii, i-a încredinţat Mesajul Sãu şi a fãcut din el un izvor al milei Sale printre toţi cei ce locuiesc pe pãmânt? El a spus şi El grãieşte adevãrul: „Vreţi sã ucideţi un om pentru cã spune Dumnezeu este Domnul meu când el v-a adus deja dovezile misiunii sale? Dacã este un mincinos aupra lui va cãdea minciuna, dar dacã este un om care spune adevãrul, cel puţin o parte din ameninţãrile lui se vor abate asupra voastrã.” Iatã ce a revelat Dumnezeu Preaiubitului Sãu în Cartea Sa infailibilã.
Şi totuşi voi nu v-aţi înclinat urechea pentru a-I asculta porunca, n-aţi ţinut seama de legea Sa, aţi respins sfatul înscris în Cartea Sa şi aţi fost printre cei ce s-au îndepãrtat de El. Cât de mulţi sunt aceia care din cauza voastrã au fost ucişi în fiecare an şi în fiecare lunã! Cât de mare a fost mulţinea nedreptãţilor comise de voi, şi cu care nu se poate compara nici o nedreptate pe care ochii creaţiei le-a vãzut vreodatã şi despre care nici un cronicar n-a scris pânã acum! Cât de mulţi prunci şi sugaci au rãmas orfani, cât de mulţi pãrinţi şi-au pierdut fii din cauza cruzimii voastre, nelegiuiţilor! Cât de des a suferit o sorã şi a jelit un frate şi cât de des a plâns o soţie dupã soţul ei, singurul ei sprijin!
Nelegiuirile voastre au fost din ce în ce mai mari pânã ce L-ati omorât pe Acela care nu şi-a luat niciodatã ochii de la faţa lui Dumnezeu, Cel Preaînalt, Cel Preamãrit. O de L-aţi fi omorât aşa cum obişnuiesc oamenii sã se ucidã unii pe alţii! Dar voi L-aţi ucis în împrejurãri pe care nici un om nu le-a cunoscut vreodatã. Cerurile au plâns amarnic din cauza Lui, iar sufletele celor apropiaţi de Dumnezeu au jelit din cauza suferinţelor Sale. N-a fost el un Vlãstar al Neamului strãvechi al Profetului voştru? Oare faima Sa ca descendent direct al Apostolului n-a fost larg rãspânditã printre voi? Şi atunci de ce I-aţi pricinuit o durere pe care nici un om - oricât de departe aţi privi înapoi - n-a pricinuit-o altui om? Pe Dumnezeu Meu! Ochii creaţiei n-au vãzut niciodatã oameni asemenea vouã. Îl ucideţi pe Acela care este un Vlãstar din Neamul Profetului voştru şi vã bucuraţi şi vã veseliţi, şezând pe locurile voastre de cinste! Voi rostiţi acuzaţii împotriva celor care au existat înaintea voastrã şi care au comis ceea ce aţi comis şi voi şi nici o clipã nu vã daţi seama de ticãloşia voastrã!
Fiţi drepţi în judecata voastrã. Oare cei pe care îi condamnaţi, asupra cãrora invocaţi sã cadã pedeapsa s-au purtat altfel decât voi? Nu au ucis ei pe urmaşul Profetului lor aşa cum voi l-aţi omorât pe urmaşul Profetului vostru? Oare nu este purtarea voastrã similarã cu a lor? De ce afirmaţi atunci cã sunteţi diferiţi de ei, o voi semãnãtori de vrajbã între oameni?
Şi când I-aţi luat viaţa, unul din adepţii Sãi s-a ridicaT sã-L rãzbune. Oamenii nu-l cunoşteau şi nimeni nu ştia de planul pe care-l concepuse. În cele din urma el a fãcut ceea ce era dinainte hotãrât. Se cuvine deci sã nu acuzaţi pe nimeni altcineva decât pe voi înşivã pentru cele ce aţi comis - dacã judecaţi cu dreptate. Cine a mai fãcut pe tot pãmântul ceea ce aţi fãcut voi? Nimeni, pe legea Lui care este Stãpânul tuturor lumilor!
Toţi conducãtorii şi regii pãmântului cinstesc şi-i respectã pe descendenţii Profeţilor şi sfinţilor lor, de-aţi înţelege acest lucru. Voi, în schimb, sunteţi rãspunzãtori de acte cum nici un om nu le-a sãvârşit vreodatã. Nelegiuirile voastre au provocat suferinţa oricãrei inimi înţelegãtoare. Şi totuşi aţi rãmas cufundaţi în nepãsarea voastrã şi nu v-aţi dat seama de ticãloşia faptelor voastre.
Aţi stãruit în îndãrãtnicia voastrã pânã ce v-aţi ridicat împotriva Noastrã, deşi n-am sãvârşit nimic care sã justifice ura voastrã. Nu vã temeţi de Dumnezeu care v-a creat şi fãurit, care v-a ajutaţi sã fiţi puternici şi v-a alãturat acelora care i s-au supus Lui (musulmani)? Cât timp veţi mai stãrui în îndãrãtnicia voastrã? Cât timp veţi mai refuza sã cugetaţi? Cât timp va mai dura pânã ce vã veţi trezi din somn şi veţi renunţa la nepãsarea voastrã? Cât timp veţi continua sã nu ţineţi seama de adevãr? Chibzueşte în inima ta. Ati reuşit voi, în ciuda purtãrii voastre şi a tot ce au fãptuit mâinile voastre, sã înãbuşiţi focul lui Dumnezeu sau sã stingeţi lumina Revelaţiei Sale - o luminã care a învãluit în strãlucirea ei pe acei care sunt cufundaţi în oceanul tãlãzuind al imortalitãţii şi a atras sufletele acelora care cred cu adevãrat în unitatea Sa şi o susţin? Oare nu ştiţi cã Mâna lui Dumnezeu este de-asupra mâinilor voastre, cã hotãrârea Sa irevocabilã transcende toate şiretlicurile voastre, cã are supremaţia asupra slujitorilor Sãi, cã El şi Scopul Sãu sunt de o potrivã, cã face ce vrea El, cã nu i se poate cere socotealã cu privire la ceea ce vrea, cã porunceşte ceea ce doreşte, cã este Cel Preaputernic, Cel Omnipotent ? Dacã credeţi cã acesta e adevãrul de ce nu încetaţi sã vã frãmântaţi, de ce nu sunteţi în pace cu voi înşivã ?
Voi comiteţi în fiecare zi o nouã nedreptate şi Mã trataţi aşa cum M-aţi tratat şi în trecut deşi eu n-am încercat niciodatã sã Mã amestec în treburile voastre. Niciodatã nu M-am opus vouã şi nici nu M-am ridicat împotriva legilor voastre. Şi iatã cã în cele din urmã aţi fãcut din Mine un prizonier în aceastã ţarã îndepãrtatã. Fiţi, însã, asiguraţi cã orice ar fi sãvârşit mâinile voastre sau mâinile necredincioşilor, ele nu vor schimba, aşa cum n-au schimbat în trecut, Cauza lui Dumnezeu şi cãile Sale.
Ţine seama de avertismentul Meu, o popor al Persiei. Dacã voi cãdea de mâinile voastre, Dumnezeu va ridicã in mod sigur pe un altul care va ocupa locul devenit vacant prin moartea Mea, cãci acesta este modul de comportare a lui Dumnezeu, folosit şi în trecut, şi nu vei gãsi nici o schimbare în modul Sãu de a se comporta. Încercaţi voi sã stingeţi lumina lui Dumnezeu care strãluceşte de-asupra pãmântului Sãu? Dumnezeu este împotriva dorinţelor voastre. El îşi va desãvârşi lumina chiar dacã în taina inimii voastre aveţi oroare de ea.
Zãboveşte o clipã şi cugetã, o ministrule, şi fii drept în judecata Ta. Ce am comis Noi care sã te îndreptãţeascã sã ne ponegreşti în faţa miniştrilor regelui şi, potrivit dorinţelor tale, sã perverteşti adevãrul şi sã rosteşti calomnii împotriva Noastrã? Noi nu Ne-am întâlnit decât în casa tatãlui tãu în zilele când se comemora martiriul Imamului Hussein. În acele ocazii nimeni nu avea posibilitatea în cursul conversaţiilor şi a cuvântãrilor de a face cunoscute altora pãrerile şi credinţele sale. Vei atesta adevãrul cuvântelor Mele dacã eşti dintre cei drepţi. Eu n-am luat parte la alte adunãri unde ai fi putut afla convingerile Mele sau unde altcineva le-ar fi putut afla. Şi atunci cum ai putut sã pronunţi sentinţa împotriva Mea când n-ai auzit mãrturia Mea din gura Mea? N-ai auzit ce a spus Dumnezeu, preamãritã fie slava Sa: „Nu spune celui ce te întâmpinã cu o salutare «tu nu eşti un credincios»”. „Nu-i respinge pe acei care dimineaţa şi seara îl cheamã pe Domnul lor şi care tânjesc sã-I vadã faţa.” Tu te-ai lepãdat într-adevãr de ceea ce este înscris în Cartea lui Dumnezeu şi totuşi te consideri un credincios!
În ciuda celor comise de tine, Dumnezeu Mi-a martor cã nu-ţi port nici-o picã nici ţie, nici altcuiva, deşi atât din partea ta cât şi a altora am primit lovituri pe care nici un credincios în unitatea lui Dumnezeu nu le poate suporta. Cauza Mea se aflã numai în mâna lui Dumnezeu, iar încrederea Mea nu este în nimeni altul decât în El. Nu va dura mult şi zilele voastre vor trece, dupã cum vor trece şi zilele celor ce în mândria lor deşartã se laudã în faţa vecinilor lor. Curând veţi fi adunaţi în faţa lui Dumnezeu şi vi se va cere socotealã pentru faptele voastre şi veţi primi rãsplata pentru cele sãvârşite de mâinile voastre şi cumplit este sãlaşul celor nelegiuiţi!
Pe Dumnezeul Meu! Dacã ţi-ai da seama de ceea ce ai fãcut, ţi-ai plânge amarnic soarta şi ai cãuta refugiu la Dumnezeu, ai jeli cu tristeţe adâncã toate zilele vieţii tale pânã ce Dumnezeu te va fi iertat cãci El este cu adevãrat Cel Preageneros, Cel Atotdarnic. Tu însã vei stãrui pânã în ceasul morţii tale în nepãsarea ta pentru cã cu inima, cu sufletul, cu întreaga ta fiinţã interioarã te-ai dedat zãdãrniciilor lumeşti. Dupã pãrãsirea ei, vei descoperi ceea ce ţi-am revelat şi vei gãsi cã toate faptele tale sunt înscrise în Cartea în care sunt consemnate lucrãrile tuturor celor ce locuiesc pe pãmânt, fie ei mai mari sau mai mici decât greutatea unui atom. Aşadar, acordã atenţie sfatului Meu şi ascultã cu inima cuvântarea Mea şi nu fii nepãsãtor faţã de cuvântele Mele şi nici nu fii dintre cei ce resping adevãrul Meu. Nu te lãuda cu cele ce ţi-au fost date. Îndreaptã-ţi ochii spre ceea ce a fost revelat în Cartea lui Dumnezeu, Ajutorul în Pericol, Cel Atotslãvit: „Şi când au uitat de avertismentele lor, noi le-am deschis porţile tuturor lucrurilor”, aşa cum Noi ţi-am deschis ţie şi celor asemeni cu tine porţile pãmântului cu toate podoabele sale. De aceea aşteaptã ceea ce a fost promis în partea ultimã a acestui verset sfânt cãci este o promisiune a Celui Atotputernic, Cel Atotînţelept, o promisiune care nu se va dovedi a fi neadevãratã.
Eu nu cunosc calea pe care aţi ales-o şi pe care mergeţi, o voi adunare de oameni rãu-intenţionaţi! Vã chemãm la Dumnezeu, vã reamintim Ziua Lui, vã vestim reunirea voastrã cu El, vã aducem la curtea Lui, vã trimitem semnele înţelepciunii Sale minunate, şi iatã cã voi ne respingeţi, ne acuzaţi, prin cuvântele rostite de gurile voastre mincinoase, cã am fi un necredincios şi urziţi intrigi împotriva Noastrã! Şi când vã relevãm ceea ce Dumnezeu , în marea Sa bunãvoinţã Ne-a împãrtãşit, voi spuneţi: „Nu este altceva decât vrãjitorie”. Aceleaşi cuvânte au fost rostite de generaţiile dinaintea voastrã şi care au fost asemenea vouã, o de-aţi înţelege. Prin aceasta v-aţi lipsit de darurile lui Dumnezeu şi de harul Sãu şi nu le veţi recãpãta pânã în ziua când Dumnezeu ne va fi judecat şi pe Noi şi pe voi, şi El este într-adevãr Judecãtorul cel mai bun.
Unii dintre voi au spus: „El este cel care a pretins cã este Dumnezeu. ”Pe Dumnezeul Meu! Aceasta este o calomnie grosolanã. Eu sunt doar un slujitor al lui Dumnezeu care a crezut în El şi în semnele Sale şi în Profeţii Sãi şi în îngerii Sãi. Limba şi inima Mea, fiinţa Mea interioarã şi exterioarã mãrturisesc cã nu existã alţ Dumnezeu în afarã de El, cã toţi ceilalţi au fost creaţi la porunca Lui şi fãuriţi prin intermediul Voinţei Sale. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El, Creatorul, Cel ce Învie din Morţi, Principiul însufleţitor, Cel ce Ucide. Eu sunt cel ce vorbeşte tuturor despre favorurile pe care Dumnezeu prin bunãvoinţa Sa Mi le-a dãruit. Dacã acesta este pãcatul Meu, atunci Eu sunt într-adevãr cel dintâi pãcãtos. Eu şi neamurile Mele sunt la discreţia voastrã. Faceţi precum doriţi şi nu fiţi dintre cei ce şovãie pentru ca sã Mã pot întoarce la Domnul Dumnezeul Meu şi sã ajung acolo unde nu mai vãd faţa voastrã. Aceasta este dorinţa Mea cea mai mare şi cea mai fierbinte. Dumnezeu vede şi cunoaşte într-adevãr suficient de bine starea Mea.
Închipuieşte-ţi cã ai fi sub ochii lui Dumnezeu, o ministrule! Dacã tu nu-L vezi pe El, este neîndoios cã El te vede limpede. Observã şi judecã cu dreptate Cauza Noastrã. Ce-am comis Noi oare pentru ca sã fi îndreptãţit sã te ridici împotriva Noastrã şi sã Ne ponegreşti în faţa poporului, dacã eşti dintre cei drepţi? Noi am plecat din Teheran la ordinul regelui şi cu învoirea lui ne-am mutat reşedinţa în Iraq. Dacã am greşit faţã de el de ce M-a pus în libertate? Şi dacã sunt nevinovat de ce Ne-aţi copleşit cu suferinţe pe care nici unul din cei ce au credinţa Ta nu le-a îndurat? A fost vreuna din acţiunile Mele, dupã sosirea în Irac, de aşa naturã încât sã submineze autoritatea guvernului? Cine este cel ce poate spune cã a descoperit ceva reprobabil în purtarea Noastrã? Întreabã tu însuţi poporul din Iraq pentru ca sã fii dintre cei ce discern adevãrul.
Unsprezece ani am trãit în aceastã ţarã pânã ce a sosit ministrul care reprezintã guvernul tãu şi al cãrui nume condeiul Nostru refuzã sã-l scrie. El s-a dedat bãuturii, şi-a satisfãcut poftele şi a sãvârşit ticãloşii, era corupt şi a corupt Iraqul. Întru acestea vor mãrturisi cei mai mulţi dintre locuitorii Bagdadului, dacã i-ai întreba şi dacã ai fi dintre cei ce cautã adevãrul. El este cel care şi-a însuşit în mod arbitrar averea compatrioţilor sãi, care a încãlcat toate poruncile lui Dumnezeu şi a înfãptuit ceea ce Dumnezeu a interzis. În cele din urmã, dând frâu liber poftelor sale, el s-a ridicat împotriva Noastrã şi a mers pe cãile celor nedrepţi. În scrisorile pe care ţi le-a trimis, el Ne-a acuzat, iar tu l-ai crezut şi ai mers pe urmele sale fãrã a-i cere vreo dovadã sau vreo mãrturie demnã de încredere. Tu nu i-ai cerut nici o explicaţie şi nici n-ai încercat sã faci vreo investigaţie sau sã confirmi acuzaţiile pentru ca adevãrul sã fie deosebit de minciunã în ochii tãi şi sã poţi discerne în mod limpede adevãrul. Descoperã tu singur ce fel de om era, întrebându-i pe miniştrii care erau atunci în Iraq, precum şi pe guvernatorul Oraşului (Bagdad) şi pe înalţii sãi consilieri, pentru ca sã afli adevãrul şi sã fii dintre cei bine informaţi.
Dumnezeu Ne e martor! Noi nu i-am opus niciodatã rezistenţã, nici lui, nici altora. În toate împrejurãrile, Noi am respectat poruncile lui Dumnezeu şi N-am fost niciodatã dintre aceia care provoacã tulburãri. Acest lucru îl atestã şi El. Intenţia lui a fost sã punã mâna pe Noi şi sã ne trimitã înapoi în Persia pentru ca prin aceasta sã-şi sporeascã faima şi renumele. Tu ai comis aceeaşi crimã exact în acelaşi scop. Voi vã aflaţi pe aceeaşi treaptã în faţa lui Dumnezeu, Domnul Suprem, Atotştiutorul.
Adresându-vã aceste cuvânte, Noi nu intenţionãm sã uşurãm povara suferinţelor Noastre sau sã te convingem sã intervi pe lângã cineva în favoarea Noastrã. Nu, pe Cel ce este Domnul tuturor lumilor! Noi am adus în faţa ta întreaga chestiune pentru ca poate sã înţelegi ce ai fãcut şi sã renunţi de a pricinui şi altora durerile pe care Ni le-ai pricinuit Nouã; pentru ca sã fii dintre cei ce s-au cãit cu adevãrat în faţa lui Dumnezeu care te-a creat pe tine şi a creat toate lucrurile şi pentru ca sã te porţi în viitor cu discernãmânt. Aceasta ţi-ar fi mai de folos decât tot ce posezi şi decât ministeriatul tãu ale cãrui zile sunt numãrate.
Fereşte-te ca nu cumva sã te laşi indus sã îngãdui nedreptãţile. Statorniceşteţi inima ferm pe dreptate şi nu rãstãlmãci Cauza lui Dumnezeu, ci fii dintre cei ai cãror ochi sunt îndreptaţi spre lucrurile care au fost revelate în Cartea Sa. Nu da curs, sub nici un motiv, îndemnurilor dorintelor tale pãcãtoase. Respectã Legea Domnului Dumnezeului tãu, Binefãcãtorul, Cel dintru Început. Tu te vei întoarce în mod cert în tãrânã şi vei pieri asemenea tuturor lucrurilor cu care te desfeţi. Iatã ce a rostit Limba adevãrului şi gloriei
Nu-ţi aminteşti de avertismentele date de Dumnezeu în trecut, şi anume sã fii dintre cei ce ţin seama de avertismentele Sale? El a spus şi El grãieşte adevãrul: „Din ţãrânã te-am fãcut şi, potrivit voiei Noastre, în ţarânã te vei întoarce şi din ea te vom fãuri a doua oare.” Iatã ce a poruncit Dumnezeu tuturor celor ce trãiesc pe pãmânt, fie ei dintre cei mari sau dintre cei mici. De aceea nu se cuvine ca cel ce a fost creat din ţãrânã şi care se va întoarce în ea şi va fi recreat din ea sã se mândreasc în faţa lui Dumnezeu şi în fata celor iubiţi de El, sã-i priveascã cu o îngâmfare dispreţuitoare şi sã fie plini de o aroganţã insolentã. Dimpotrivã, se cuvine ca tu şi cei de-o seamã cu tine, sã vã supuneţi celor ce sunt Manifestãrile unitãţii lui Dumnezeua şi sã vã plecaţi cu smerenie în faţa celor credincioşi care au renunţat la tot ce-au avut de dragul lui Dumnezeu şi s-au detaşat de lucrurile care captiveazã atenţia oamenilor şi-i îndepãrteaza de calea lui Dumnezeu Atotslãvitul, Atotlãudatul. De aceea v-am trimis din înalturi ceea ce este spre binele vostru şi al celor ce şi-au pus întreaga lor încredere în Domnul lor.
-~-CXIV. Ascultã, o rege (sultanul Abdul Aziz) cuvântarea Celui ce spune adevãrul, Cel ce nu-ţi cere sã-L recompensezi cu bunurile pe care Dumnezeu a binevoit sã ţi le acorde, Cel ce merge fãrã şovãialã pe Calea cea dreaptã. El este Cel ce te cheamã la Domnul Dumnezeul tãu, care îţi aratã încotro sã te îndrepţi, calea care duce la adevãrata fericire, pentru ca sã fii dintre cei cãrora le va fi bine.
Fereşte-te, o rege, ca sã nu aduni în jurul tãu miniştrii care dând curs dorinţelor unor înclinaţii corupte s-au lepãdat de ceea ce a fost încredinţat mâinilor lor şi au trãdat în mod evident încrederea acordatã. Fii darnic cu ceilalţi, dupã cum Dumnezeu a fost darnic cu tine şi nu lãsa interesele poporului tãu pe mâna unor miniştri ca aceştia. Nu uita de temerea de Dumnezeu şi fii dintre cei ce acţioneazã cu dreptate. Adunã în jurul tãu pe acei miniştrii de la care simţi cã se înalţã aroma credinţei şi justiţiei şi sfãtuieşte-te cu ei şi alege ce este mai bine în ochii tãi; fii dintre cei ce se poartã cu generozitate.
Aflã cu certitudine cã cei ce nu cred în Dumnezeu, nu sunt nici credincioşi , nici demni de încredere. Acesta este adevãrul, adevãrul indubitabil. Cel ce-l trãdeazã pe Dumnezeu, îl va trãda şi pe regele sãu. Nimic nu-l poate îndepãrta pe un asemenea om de la ce e rãu, nimic nu-l poate opri sã-si trãdeze pe aproapele sãu, nimic nu-l poate face sã meargã pe calea cea dreaptã.
Fii atent ca nu cumva sã laşi conducerea treburilor de stat pe mâinile altora şi nu acorda încrederea ta unor miniştri nedemni de ea; nu fii dintre acei ce trãiesc în nepãsare. Ocoleşte-i pe cei care şi-au întors inima de la tine, nu-ţi pune încrederea în ei şi nu le încredinţa treburile tale si treburile celor ce au credinţa ta. Fereşte-te sã faci din lup pãstorul turmei tale şi nu lãsa soarta celor iubiţi de tine la discreţia celor rãi. Nu te aştepta ca cei ce încalcã poruncile lui Dumnezeu sã fie credincioşi şi sinceri faţã de religia pe care o mãrturisesc. Evitã-i şi vegheazã ca nu cumva urzelile şi ticãloşiile lor sã-ţi aducã vreun prejudiciu. Întoarce-te de la ei şi îndreaptã-ţi privirea spre Domnul Dumnezeul tãu, Cel Atotslãvit, Cel Generos. Dumnezeu va fi, fãrã îndoialã cu cel ce s-a predat cu totul în mâinile lui; iar pe cel ce şi-a pus întreaga încredere în Dumnezeu, Dumnezeu îl va proteja desigur împotriva a tot ce-i poate aduce prejudicii şi-l va apãra de rãutatea tuturor intriganţilor.
Dacã ţi-ai înclina urechea pentru a asculta cuvântarea Mea şi ai urma sfaturile Mele, Dumnezeu te-ar înãlţa la un rang atât de proeminent, încât uneltirile nici unui om de pe întreg pãmântul nu te-ar mai putea atinge şi nu ţi-ar mai putea aduce prejudicii. Respectã, o rege, cu inima ta cea mai lãuntricã şi cu întrega ta fiinţã preceptele lui Dumnezeu şi nu merge pe cãile asupritorilor. Ia în stãpânire şi ţine ferm în mâinile tale conducerea treburilor poporului tãu şi cerceteazã personal tot cer ţine de acestea. Nu lasa sã-ţi scape nimic cãci în aceasta constã binele suprem.
Adu mulţumiri lui Dumnezeu pentru cã te-a ales dintre toţi oamenii şi te-a fãcut rege peste cei de aceeaşi religie cu tine. Se cuvine sã apreciezi marea bunãvoinţã pe care Dumnezeu ţi-a arãtat-o şi sã preamãreşti fãrã încetare numele Sãu. Îl poţi lãuda cel mai bine dacã îi iubeşti pe preaiubiţii sãi şi dacã-i aperi şi protejezi pe slujitorii Sãi de nelegiuirile celo perfizi pentru ca nici unul sã nu-i mai poatã asupri. Mai mult chiar, tu ar trebui sã te ridici şi sã impui legea lui Dumnezeu printre ei pentru ca sã fii dintre cei ce sunt ferm statorniciţi în legea Lui. Dacã ai face ca torente de dreptate sã se reverse asupra supuşilor tãi, Dumnezeu te-ar ajuta fãrã îndoialã cu oştirile celor nevãzuţi şi vãzuţi şi te-ar întãri în acţiunile tale. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El. Întreaga creaţie şi imperiul ei sunt ale Sale. La El se-ntorc lucrãrile celor credincioşi.
Nu te bizui pe comorile tale. Pune-ţi întreaga încredere în harul lui Dumnezeu, Domnul tãu. El sã fie chezãşia ta în tot ce întreprinzi şi fii dintre cei ce s-au supus voinţei Sale. El sã fie ajutorul tãu; îmbogãţeşte-te cu comorile Sale cãci ale Lui sunt tezaurele cerului şi ale pãmântului. El le dãruieşte cui vrea şi le refuzã cui vrea. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El, Cel ce posedã toate, Cel Atotlãudat. Toţi sunt asemenea unor cerşetori la poarta milostivirii Sale; toţi sunt neputincioşi în faţa revelaţiei suveranitãţii Sale şi implorã bunãvoinţa Sa.
Nu depãşi limitele moderaţiei şi fii drept cu cei ce te slujesc. Dã-le ceea ce este în conformitate cu nevoile lor şi nu ca sã poatã strânge averi pentru a se împodobi pe ei înşişi , pentru a-şi înfrumuseţa casele, pentru a aduna acele lucruri care nu le sunt de nici un folos decât ca sã fie socotiţi printre cei extravaganţi. Poartã-te cu ei cu o dreptate neclintitã pentru ca nici unul din ei sã nu ducã lipsuri, dar nici sã fie rãsfãţat şi sã trãiascã în lux. Aceasta este doar dreptate adevãratã.
Nu îngãdui ca cel josnic sã guverneze şi sã domine asupra celor nobili şi demn de cinstire şi nu permite ca cei cu înalte concepţii morale sã fie la discreţia unor oameni demni de dispreţ şi lipsiţi de valoare - cãci acest lucru l-am observat la sosirea Noastrã în Oraş (Constantinopol) şi întru acestea aducem mãrturie. Printre locuitorii lui, am gãsit pe unii care deţineau mari averi şi trãiau în mare bogãţie, iar alţii se aflau intr-o neagrã mizerie şi sãrãcie cumplitã. Aceasta nu se potriveşte cu suveranitatea ta şi este nedemn de rangul tãu.
Acceptã sfatul Meu şi straduieşte-te sã guvernezi oamenii cu dreptate pentru ca Dumnezeu sã exalte numele tãu şi sã-ţi rãspândeascã faima şi justiţia pretutindeni în lume. Fereşte-te sã-ţi înalţi miniştrii pe socoteala supuşilor tãi. Teme-te de suspinele sãracilor şi de ale celor cu sufletele cinstite, care în fiecare zori de zi îşi plâng soarta grea şi fii un suveran bun pentru ei. Ei sunt într-adevãr comoara ta pe pãmânt. Se cuvine, deci, sã-ţi aperi comorile împotriva atacurilor celor ce vor sã ţi le rãpeascã. Controleazã activitatea lor şi cerceteazã în fiecare an, ba chiar în fiecare lunã situaţia lor, nu fii dintre cei ce-şi neglijeazã datoria.
Ţine în faţa ochilor tãi cumpãna infailibilã a lui Dumnezeu şi ca unul ce se aflã în prezenţa Lui, cântãreşte faptele tale în fiecare zi, în fiecare clipã a vieţii tale. Dã socotealã înainte de a fi somat sã dai socotealã în Ziua în care nici un om nu va avea destulã putere pentu a sta drept în picioare de frica lui Dumnezeu, Ziua în care inimile celor nepãsãtori vor tremura de spaimã.
Se cuvine ca fiecare rege sã fie la fel de generos ca soarele care stimuleazã creşterea tuturor fãpturilor şi dã fiecaruia ceea ce îi este necesar, ale cãrui binefaceri nu sunt inerente lui, ci sunt hotãrâte de Cel Preaputernic, Cel Omnipotent. Regele trebuie sã fie la fel de generos, la fel de darnic ca norii care-şi revarsã bogãţia asuprã tuturor ţãrilor la porunca Aceluia care este Supremul Orânduitor, Atotştiutorul.
Fereşte-te sã încredinţezi fãrã rezerve, afacerile de stat în mâinile altora. Nimeni nu poate îndeplini mai bine funcţiunile tale decât tu însuţi. Astfel îţi desvãluim cuvântele Noastre de înţelepciune şi îţi trimitem din înãlţimi ceea ce îţi va da putinţa sã treci de la mâna stângã a asupririi la mâna dreaptã a dreptãţii şi sã te apropii de oceanul strãlucitor al bunãvoinţei Sale. Aceasta este calea pe care au mers regii dinaintea ta; ei s-au purtat drept cu supuşii lor şi au mers pe drumul neabãtut al justiţiei.
Tu eşti umbra lui Dumnezeu pe pãmânt. Strãduieşte-te deci sã te porţi pe mãsura unui rang atât de eminent, atât de august. Dacã nu vei urma acele lucruri pe care Noi ţi le-am trimis din înãlţimi, dacã nu vei ţine seama de cele ce te-am învãţat, vei fi, în mod sigur, lipsit de aceastã mare şi nepreţuitã onoare. Întoarce-te, aşadar, şi fii întru totul credincios lui Dumnezeu, purificã-ţi inima de ceea ce este în lume şi de zãdãrniciile ei şi nu îngãdui ca iubirea pentru orice este strãin sã locuiascã în ea. Pânã ce nu-ţi vei curãţa inima de orice urmã de o asemenea iubire, strãlucirea luminii lui Dumnezeu nu-şi poate revãrsa razele asupra ei, cãci Dumnezeu n-a dat nimãnui mai mult decât o singurã inimã. Acest lucru a fost hotãrât şi scris în strãvechea Lui Carte. Şi dat fiind ca inima omeneascã, aşa cum a fãurit-o Dumnezeu, este una şi indivizibilã, se cuvine sã ţii şi tu seama ca iubrea sa sã fie una şi indivizibilã. Ţine-te, deci, cu întreaga afecţiune a inimii tale de iubirea Sa şi retrage-o oricui altcuiva în afarã de El pentru ca El sã te ajute sã te cufunzi în oceanul unitãţii şi sã-ţi dea putinţa sã devii un susţinãtor adevãrat al unicitãţii Sale. Dumnezeu Mi-e martor. Singurul motiv pentru care îţi revelez aceste cuvânte este acela de a te purifica de lucrurile trecãtoare ale acestei lumi şi sã te ajut sã intri în împãrãţia gloriei eterne pentru ca sã fii dintre acei care, cu voia lui Dumnezeu, stau şi cârmuiesc acolo....
Jur în faţa lui Dumnezeu, o rege! Nu doresc sã mã plâng ţie împotrivã celor care M-au persecutat.Eu aduc doar înaintea lui Dumnezeu durerea şi suferinţele Mele, Dumnezeu care M-a creat pe Mine şi pe ei, care cunoaşte bine starea Noastrã şi care vegheazã asupra tuturor lucrurilor. Dorintã Mea este sã le atrag atenţia asupra consecinţelor faptelor lor pentru ca eventual sã renunţe de a mai trata pe alţii aşa cum M-au tratat pe Mine şi sã fie dintre acei care ţin seama de avertismentul Meu.
Nenorocirile care Ne-au lovit, lipsurile din cauza cãrora suferim, necazurile care Ne asalteazã vor trece toate dupã cum vor trece şi plãcerile şi bogãţia cu care se desfatã ei. Acesta este adevãrul pe care nici un om de pe pãmânt nu-l poate tãgãdui. Zilele în care Noi am fost siliţi sã trãim în colbul pãmântului vor lua curând sfârşit, dupã cum se vor sfârşi şi zilele în care ei au ocupat locurile de onoare. Dumnezeu ne va judeca, în mod sigur, cu dreptate, şi pe Noi şi pe ei, şi El este, într-adevãr, cel mai bun dintre judecãtori.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce s-a abãtut asupra Noastrã şi îndurãm cu rãbdare tot ce a hotãrât în trecut şi va hotãrâ în viitor. În El Mi-am pus încrederea; în mâinile Sale Mi-am încredinţat Cauza. El va rãsplãti, fãrã îndoialã, pe toţi cei ce îndurã cu rãbdare şi-şi pun încrederea în El. A lui este creaţia şi împãrãţia ei. El înalţã pe cine vrea şi înjoseşte pe cine vrea. Lui nu i se va cere socotealã. El este, cu adevãrat, Cel Atotslãvit, Cel Atotputernic.
Ascultã cu atenţie, o rege, cuvântele pe care ţi le-am adresat. Porunceşte asupritorului sã renunţe la tiranie şi desparte pe cei ce comit nedreptãţi de cei ce mãrturisesc credinţa ta. Pe dreptatea lui Dumnezeu! Încercãrile prin care am trecut sunt de aşa naturã încât orice condei le-ar descrie ar fi copleşit de disperare. Nici unul din cei ce cred cu adevãrat în unitatea lui Dumnezeu şi o susţin nu poate suporta povara istorisiri lor. Atât de mari au fost suferinţele Noastre încât chiar ochii duşmanilor noştri au plâns de mila Noastrã şi pe lângã ei orice persoanã cu discernãmânt. Şi am fost supuşi tuturor acestor încercãri în ciuda strãdaniilor Noastre de a ne apropia de tine şi de a îndemna poporul sã se adãposteascã sub umbra ta pentru ca sã fii un bastion pentru cei ce cred în unitatea lui Dumnezeu şi o susţin.
S-a întâmplat oare vredatã, o rege, sã nu-ţi dau ascultare? Am încãlcat cândva vreuna din legile tale? Poate vreunul din miniştrii tãi care te reprezintã în Iraq sã aducã o dovadã din care sã reiasã lipsa Mea de loialitate faţã de tine? Nu, pe legea Celui ce este Domnul tuturor lumilor! Nici o singurã clipã nu Ne-am rãzvrãtit împotriva ta sau a miniştrilor tãi. Niciodatã, cu voia lui Dumnezeu, nu Ne vom rãscula Impotriva ta, chiar dacã am fi supuşi unor încercãri mai grele decât cele pe care le-am îndurat în trecut.
Ziua şi noaptea, dimineaţa şi seara, Ne rugãm lui Dumnezeu pentru tine, ca sã binevoiascã sã te ajute sã fii ascultãtor faţã de El, sã respecţi poruncile Sale şi pentru ca El sã te apere de mulţimea celor rãi. Fã, deci, dupã voia ta şi trateazã-Ne aşa cum se potriveşte rangului şi autoritãţii tale. Nu uita de legea lui Dumnezeu în tot ce doreşti sã înfãptuieşti acum sau în zilele ce vor veni. Spune: Laudã lui Dumnezeu, Domnul tuturor lumilor.
-~-CXV. Condeiul Revelaţiei, O Dhabíh, a înscris în cele mai multe din Tabletele divin-revelate aceste cuvânte: Noi am atras atenţia tuturor celor iubiţi de Dumnezeu sã ia seama ca nu cumva poalele veşmântului Nostru sacru sã fie mânjit cu murdãria faptelor nelegiute sau sã fie pãtate cu colbul unei purtãri reprobabile. Mai mult, Noi i-am îndemnat sã-si îndrepte privirea spre tot ce a fost revelat în Tabletele Noastre. Dacã urechea lor lãuntricã ar fi fost atentã la sfaturile Divine care au apãrut din Auora Penei Celui Preamilostiv şi dacã ar fi ascultat de glasul Sãu, cei mai mulţi oameni de pe pãmânt ar fi fost acum înfrumuseţaţi cu podoaba cãlãuzirii Sale. Dar ce a fost dinainte hotãrât s-a întâmplat.
Încã odatã limba Celui dintru Început reveleazã, din Cea mai Mare Închisoare aceste cuvânte care sunt scrise pe acest Sul alb ca zãpada: O voi cei iubiţi de unicul Dumnezeu adevãrat! Ieşiţi afarã din stâmtoarea poftelor voastre corupte şi pãcãtoase, pãşiţi în imensitatea vastã a împãrãţiei lui Dumnezeu şi poposiţi pe câmpiile sfinţeniei şi detaşãriii pentru ca mireasma faptelor voastre sã conducã întreaga omenire spre oceanul gloriei nepieritoare a lui Dumnezeu. Renunţaţi sã vã preocupaţi de treburile acestei lumi şi de tot ce ţine de ea sau sã vã amestecaţi în activitãţile celor ce sunt conducãtorii ei în exterior.
Unicul Dumnezeu adevãrat, preamãritã fie gloria Sa, i-a însãrcinat pe regi cu cârmuirea pãmântului. Nimeni nu are dreptul sã se opunã câtuşi de puţin pãrerilor întemeiate ale celor ce deţin autoritatea. El şi-a rezervat pentru Sine Însuşi oraşele inimilor oamenilor; iar cei iubiţi de El, care este Suveranul Adevãrului, sunt în aceastã Zi, cheile acestor oraşe. Sã dea Dumnezeu ca ei toţi sã fie în stare sã descuie, prin puterea Celui Mai Mare Nume, porţile acestor oraşe. Iatã ce înseamnã sã-l ajuţi pe Unicul Dumnezeu adevãrat. Iatã ce se-nţelege prin a-L ajuta pe unicul Dumnezeu adevãrat - o temã la care Pana Celui ce este cauza apariţiei zorilor s-a referit în toate Cãrţile şi Tabletele Sale. De-asemenea se cuvine ca cei iubiţi de Dumnezeu sã fie rãbdãtori cu semenii lor, sã fie atât de purificaţi şi detaşaţi de toate lucrurile şi sã dea dovadã de o asemenea sinceritate şi cinste încât toate popoarele pãmântului sã-i considere a fi împuterniciţii lui Dumnezeu printre oameni. Gândiţi-vã la ce mari înãlţimi s-au ridicat poruncile Atotputernicului şi cât de abjectã este locuinţa în care se adãpostesc acum aceste biete suflete. Binecuvântaţi sunt cei ce, cu aripile certitudinii, au zburat pânã la cerurile pe care Condeiul Domnului tãu Cel Atotmilostiv le-a desfãşurat.
Priveşte, o Dhabíh, lucrãrile pe care Dumnezeu, Adevãrul Suveran le-a sãvârşit. Spune: Cât de mare, cât de imens de mare este puterea Autoritãţii Sale care a cuprins toate lumile! Înãlţatã, peste orice mãsurã de înãlţatã este detaşarea Sa dincolo de orizontul şi cunoaşterea întregii creaţii! Slãvitã, slãvitã fie blândeţea Sa - o blândeţe care a înduioşat inimile celor care au fost aduşi aproape de Dumnezeu!
În ciuda nenumãratelor nedreptãţi pe care le-am îndurat din partea duşmanilor Noştri, Noi am vestit tuturor conducãtorilor pãmântului ceea ce Dumnezeu a vrut sã proclame pentru ca toate naţiunile sã ştie cã nici un fel de suferinţã nu poate opri Pana Celui dintru Început sã-şi atingã scopul. Pana Sa se mişcã cu voia lui Dumnezeu care a dat chip colbului şi oaselor putrede.
Ţinând seama de acest plan mãreţ, se cuvine ca cei ce-L iubesc sã se pregãteascã pentru sarcina lor şi sã-şi îndrepte gândurile asupra tuturor lucrurilor care vor asigura victoria Cauzei lui Dumnezeu în loc sã comitã fapte josnice şi demne de dispreţ. Dacã te-ai gândit numai câteva clipe la lucrãrile şi faptele evidente ale Aceluia care este Eternul Adevãr, ai cãdea la pãmânt şi ai exclama: O Tu care eşti Domnul tuturor Domnilor! Mãrturisesc cã Tu eşti Domnul întregii creaţii şi Educatorul tuturor fiinţelor, cele vizibile şi cele invizibile. Mãrturisesc cã puterea Ta a cuprins întregul univers, cã oştirile pãmântului nu te pot înspãimânta niciodatã şi cã nici stãpânirea tuturor popoarelor şi naţiunilor nu Te pot împiedica sã-ţi atingi scopul. Recunosc cã n-ai nici o altã dorinţã decât regenerarea întregii lumi şi întemeierea unitãţii popoarelor sale şi salvarea tuturor celor ce trãiesc pe pãmânt.
Gândeşte-te o clipã şi chibzuieşte cum trebuie sã se poarte cei ce sunt iubiţi de Dumnezeu şi la ce înãlţimi trebuie sã se ridice. Implorã-L întotdeauna pe Domnul tãu, Dumnezeul Milei sã-i ajute sã facã ce este pe voia Lui. El este, intr-adevãr, Cel Atotputernic, Cel Atotslãvit, Cel Atotştiutor.
Încarcerarea acestui Nedreptaţit, o Dhabih, nu i-a dãunat cu nimic şi nici nu-i va dãuna pe viitor; şi nici pierderea bunurilor Sale pãmânteşti , exilul Sãu, sau chiar martiriul şi umilinţele exterioare nu-L pot îndurera. Ceea ce-L poate îndurera sunt faptele rele pe care le comit cei iubiţi de Dumnezeu şi de care este acuzat El care este Adevãrul Suprem. Aceasta este suferinţa Mea - şi întru acestea martor îmi este El Însuşi, Cel care are putere asupra tuturor lucrurilor. Ceea ce Mã îndurereazã profund sunt revendicãrile zilnice ale poporului Bayanului. Unii şi-au declarat credinţa faţã de una din Ramurile Mele ( Fii), în timp ce alţii îşi afirmã în mod independent pretenţile şi acţioneazã dupã propriile lor dorinţe.
O Dhabih! Limba Mãreţiei spune: Pe legea Mea care spun adevãrul! În aceastã prea puternicã Revelaţie toate Dispensaţiile din trecut şi-au gãsit cea mai înaltã şi totdatã împlinirea finalã. Oricine va pretinde cã ar fi autorul unei Revelaţii dupã El, va fi în mod sigur un mincinos şi un impostor. Îl rugãm pe Dumnezeu sã binevoiascã sã-l ajute sã retracteze şi sã renunţe la o asemenea pretenţie. Dacã se va cãi, fãrã îndoialã cã Dumnezeu îl va ierta. Dacã însã stãruie în eroarea sa, Dumnezeu va trimite în mod sigur pe unul care-l va trata fãrã cruţare. El este, într-adevãr Cel Atotputernic, Cel Omnipotent.
Iatã cum poporul Bayanului a omis sã înţeleagã cã singurul scop al Manifestaţiei dinaintea Mea, Crainicul Frumuseţii Mele, a fost sã vesteascã Revelaţia Mea şi proclamarea Cauzei Mele. Niciodatã n-ar fi vestit ceea ce a vestit dacã n-ar fi fost pentru Mine - întru acestea Mi-e martor Cel ce este Adevãrul Suveran. Priviţi cum aceşti nerozi au considerat Cauza Celui ca posedã Toate, Cel Inaccesibl ca o joacã, o simplã distracţie. Inimile lor nãscocesc în fiecare zi un nou plan, iar închipuirile lor îi îndeamnã sã caute mereu noi limanuri. Dacã ceea ce spun ei este adevãrat cum ar putea fi asiguratã statornicia Cauzei Domnului tãu? Cumpãneşte în inima ta şi fi dintre cei cu mintea agerã care cerceteazã cu grijã, sunt neclintiţi în ce priveşte scopul lor şi fermi în credinţa lor. Atât de mare trebuie sã fie certitudinea ta, încât dacã întreaga omenire ar pretinde ceea ce nici un om nu a pretins şi nimeni n-ã conceput pânã atunci, tu i-ai ignora cu desãvşire, i-ai înlãtura şi ţi-ai întoarce faţa spre Cel ce este Obiectul adoraţiei tuturor lumilor.
Pe dreptatea propriului Meu Eu! Mare, imens de mare este aceastã Cauzã! Mãreaţã, de neconceput de mãreaţã este aceastã Zi! Binecuvântat este omul care s-a lepãdat de toate lucrurile şi şi-a îndreptat ochii spre Cel a cãrui faţã revarsã lumina asupra tuturor celor ce sunt în ceruri şi pe pãmânt.
Privirea ta, o Dhabíh, trebuie sã fie agerã, sufletul tãu trebuie sã fie asemena diamantului,iar picioarele ca oţelul dacã vrei sã rãmâi neclintit în faţa atacurilor dorinţelor egoiste care şuşotesc în piepturile oamenilor. Aceasta este porunca nestrãmutatã pe care Condeiul Numelui Suprem a revelat-o în virtutea voinţei Regelui Strãvechi. Pãzeşte-o ca ochii din cap şi fii dintre cei recunoscãtori. Strãduieşte-te zi şi noapte pentru a sluji Cauza aceluia care este Adevãrul Etern şi fii detaşat de tot ce este în afara Lui. Pe legea Mea! Tot ce vezi în ziua aceasta va pieri. Sublim va fi rangul tãu dacã rãmâi credincios Cauzei Domnului tãu. Spre El fie îndreptaţi fãrã zãbavã paşii tãi şi în El fie odihna ta ultimã.
-~-CXVI. O regi ai creştinãtãţii! N-aţi auzit voi oare cuvântele lui Isus, Duhul lui Dumnezeu: „Eu plec, dar mã voi întoarce la voi”? Şi atunci, când a venit din nou la voi, din înaltul cerului, de ce aţi fãcut greşeala de a nu vã apropia de El ca sã-i vedeţi chipul şi sã fiţi dintre acei care au ajuns în prezenţa Lui? În alt loc El spune: „Când El, Duhul Adevãrului, va veni, El va cãlãuzi întru totul adevãrul”. Dar iatã cã atunci când El a venit şi a adus adevãrul, voi nu aţi vrut sã vã întoarceţi faţa spre El, Si aţi stãruit mai departe în petrecerileşi capriciile voastre. Voi nu l-aţi întâmpinat cu bucurie şi nu aţi cãutat sã fiţi în prezenţa Lui ca sã auziţi versetele lui Dumnezeu din propria Lui gurã şi sã vã împãrtãşiţi din infinita înţelepciune a Atotputernicului, a Atotslãvitului, a Atotînţeleptului. Din vina voastrã şi prin nepriceperea şi nereuşitele voastre aţi împiedicat suflul lui Dumnezeu sã pluteascã asupra voastrã şi v-aţi lipsit sufletele de dulceaţa miresmei sale. Rãtãciţi mai departe, desfãtându-vã în valea dorinţelor voastre corupte. Voi şi tot ce-i al vostru va pieri. Fãrã îndoialã cã vã veţi întoarce la Dumnezeu şi vaţi fi chemaţi sã daţi socotealã pentru faptele voastre în faţa Celui ce va uni întrega creaţie...
Douãzeci de ani au trecut, o regi, în decursul cãrora am cunoscut zilnic gustul amar al unor noi suferinţa. Nimeni altcineva înaintea Noastrã nu a îndurat ceea ce am îndurat Noi. O de-aţi înţelege aceasta! Cei care s-au ridicat împotriva Noastrã, ne-au ucis, au vãrsat sângele nostru, au jefuit propietãţile noastre, ne-au violat onoarea. Deşi aţi cunoscut cele mai multe din calamitãţile care ne-au lovit, aţi omis sã opriţi mâna agresorului. Oare nu este datoria voastrã neîndoielnicã sã înfrâna tirania asupritorului şi sã vã purtaţi drept cu supuşii voştri pentru ca înaltul vostru simţ al justiţiei sã fie deplin dovedit întregii omeniri?
Dumnezeu a încredinţat mâinilor voastre frâiele cârmuirii oamenilor pentru ca sã-i guvernaţi cu dreptate, sã apãraţi drepturile celor asupriţi şi sã-i pedepsiţi pe rãufãcãtori. Dacã neglijaţi datoriacare v-a fost prescrisã de Dumnezeu în Cartea Sa, numele voastre vor fi socotite printre cei nedrepţi în ochii sãi. Tragigã va fi, într-adevãr, greşeala voastrã. Oare respectaţi ceea ce fantezia voastrã a nãscocit şi vã lepãdaţi de poruncile lui Dumnezeu, Cel Peamãrit, Inaccesibillul, Atotbiruitorul, Atotputernicul? Lepadaţi lucrurile pe care le posedaţi şi ţineţi-vã de ceea ce Dumnezeu v-a poruncit sã respectaţi. Cãutaţi harul Lui, cãci cel ce îl cautã merge pe Calea cea dreaptã.
Gândiţi-vã la starea în care Ne gãsim şi la încercãrile şi nevoile prin care am trecut. Nu fiţi nepãsãtori faţã de Noi nici pentru o singurã clipã şi judecaţi-Ne pe Noi şi pe inamicii Noştri cu dreptate. Aceasta va fi desigur spre folosul vostru. Astfel vã relatãm povestea Noastrã şi vã istorisim cele ce s-au abãtut asupra Noastrã ca sã ne scãpaţi de suferinţe şi sã Ne uşuraţi povara. Fie ca cel ce vrea, sã Ne scape de durerile Noastre, cât priveşte pe cel ce nu vrea, Domnul Meu este fãrã îndoialã cel mai bun ajutor.
Avertizeazã poporul şi fã-i cunoscut, o slujitorule, lucrurile ce ţi le-am trimis din înãlţimi. Nu îngãdui nimãnui sã te înspãimânte şi nu fii dintre cei ce şovãie. Se apropie Ziua când Dumnezeu va exaltaa Cauza Sa şi va preamãri mãrturia Sa în ochii tuturor celor ce sunt în ceruri şi pe pãmânt. Puneţi, în toate împrejurãrile , întrega încredere în Domnul Tãu, fixeazã-ţi privirea asupra Lui şi întoarce-ţi faţa de la toţi cei care resping adevãrul Sau. Fie ca Dumnezeu, Domnul tãu sã fie singurul tãu sprijin şi ajutor. Noi am fãgãduit sã asigurãm victoria Ta pe pãmânt şi sã exaltãm Cauza Noastrã deasupra tuturor oamenilor, chiar dacã nu se va gãsi nici un rege care sã-si întoarcã faţa spre Tine.
-~-CXVII. Fiinţa Supremã, vrând sã dezvãluie temeiurile pãcii şi liniştii lumii, precum şi propãşirea popoarelor sale, a scris: Veni-va vremea când cerinţa imperioasã de a ţine o adunare atotcuprinzãtoare a oamenilor va fi înţeleasã pe plan universal. Conducãtorii şi regii pãmântului vor trebui sã ia parte la aceastã adunare şi la deliberãrile ei, şi sã caute cãile şi mijloacele care sã punã temelia pentru Marea Pace a lumii. O asemenea pace impune - pentru liniştea popoarelor de pe glob - ca Marile Puteri sã ajungã la o deplinã înţelegere între ele. Dacã un rege ar ridica armele împotriva altui rege, toţi ar trebui sã se uneascã pentru a-l împiedica. Dacã acest lucru ar fi înfãptuit, naţiunilelumii n-ar mai avea nevoie de armament decât pentru apãrarea siguranţei în regiunile care le aparţin precum şi pentru pãstrarea ordinii înlãuntrul ţãrii lor. Astfel ar fi asiguratã pacea şi liniştea oricãrui popor şi guvern, a oricãrei naţiuni. Nãdãjduim din inimã cã regii şi conducãtorii pãmântului, oglinzile numelui puternic şi plin de har al lui Dumnezeu, vor reuşi sã atingã acest ţel şi sã apere omenirea împotriva crimelor tiraniei... Se apropie ziua când toate popoarele lumii vor adopta o singurã limbã şi o singurã scriere. Când acest lucru va fi înfãptuit, spre orice oraş ar cãlãtorii un om, ar fi ca şi când s-ar duce la el acasã. Cele de mai sus sunt în mod neîndoios necesare şi esenţiale. Se cuvine ca orice om cu intuiţie şi discernãmânt sã se osteneascã pentru a transpune în fapt şi în acţiune ceea ce este scris aici. Numai acella care în zilele noastre, îşi consacrã viaţa slujirii întregii rase umane, este într-adevãr om. Fiinţa Spremã spune: Binecuvântat şi fericit este omul care se ridicã pentru a apãra interesele cele mai de seamã lae popoarelor şi neamurilor pãmântului. În alt loc El spune: Nu trebuie sã se mândreascã acela care îşi iubeşte propria ţarã, ci mai degrabã acela care iubeşte întreaga lume. Pãmântul este o singurã ţarã, iar oamenii sunt cetãţenii ei.
-~-CXVIII. Nu vã lepãdaţi de temerea de Dumnezeu, o voi regi ai pãmântului şi feriţi-vã de a depãşi limitele pe care Atotputernicul le-a fixat. Respectaţi poruncile pe care vi le-a dat în Cartea Sa şi fiţi cu bãgare de seamã sã nu încãlcaţi graniţele stipulate. Fiţi atenţi ca nu cumva sã comiteţi vreo nedrreptate faţã de cineva, fie chiar numai cât un grãunte de muştar. Mergeţi pe calea justiţiei cãci aceasta este într-adevãr calea cea dreaptã.
Puneţi capãt conflictelor voastre şi reduceţi-vã armamentele pentru ca povara cheltuielilor voastre sã fie uşuratã, pentru ca minţile şi inimile voastre sã fie împãcate. Lecuiţi neînţelegerile care vã despart şi nu veţi mai avea nevoie de nici un fel armament decât pentru protecţia oraşelor şi teritorilor voastre. Temeţi-vã de Dumnezeu şi fiţi cu bãgare de seamã sã nu depãşiţi limitele modeaţiei şi sã fiti socotiţi printre cei extravaganţi.
Am aflat cã sporiţi cheltuielile voastre în fiecare an şi cã puneţi povara lor pe umerii supuşilor voştri. Aceasta este, într-adevãr mai mult decât pot ei îndura şi este o nedreptate cruntã. Judecãţi-i cu dreptate pe oameni şi fiţi o emblemã a justiţiei printre ei. Dacã judecaţi cu cinste, aceasta este datoria voastrã şi este pe mãsura rangului vostru.
Feriţi-vã de a fi nedrepţi cu cel ce apeleazã la voi şi se pune sub protecţia voastrã. Mergeţi în temere de Dumnezeu şi fiţi dintre cei ce duc o viaţã evlavioasã. Nu vã bizuiţi pe puterea voastrã, pe armatele şi comorile voastre. Puneţi-vã întreag încredere şi nãdejde în Dumnezeu care v-a creat şi cereţi-i ajutorul în toate treburile voastre. Ajutorul vine numai de la El. El ajutã pe cine vrea El cu oştirile cereşti şi pãmânteşti.
Aflaţi cã sãracii sunt chezãşia lui Dumnezeu în mijlocul vostru. Fiţi cu bãgare de seamã sã nu-i trãdaţi pe cei ce v-au fost încredinţaţi ca sã nu fiţi nedrepţi cu ei şi sã nu mergeţi pe urmele trãdãtorilor. Veţi fi chemaţi, desigur, sã daţi socotealã pentru cei încredinţaţi vouã în ziua când Cumpãna Dreptãţii va fi instauratã, ziua în cre fiecare va primi ceea ce i se cuvine, când faptele tuturor oamenilor vor fi cântãrite, fie ei sãraci sau
bogaţi.Dacã nu acordaţi atenţie sfaaturilor pe care într-o limbã clarã şi neasemuitã vi le-am revelat în aceastã Tabletã, pedeapsa Divinã se va abate din toate direcţiile asupra voastrã şi sentinţa dreptãţii Sale va fi pronunţatã împotriva voastrã. În acea zi nu veţi fi stare sã-I ţineţi piept şi vã veţi recunoaşte neputinţa. Aveţi milã de voi înşivã şi de cei ce sunt mai prejos de voi. Faceţi dreptate între ei potrivit preceptelor prescrise de Dumnezeu în Tableta Sa cea mai sfântã şi preamãritã, o Tabletã în care El a atribuit fiecãrui lucru mãsura stabilitã, în care a dat o explicaţie limpede a tuturor lucrurilor şi care este prin ea însãşi un avertisment pentru cei ce cred în El. Examineazã Cauza Noastrã şi cerceteazã cele ce s-au abãtut asupra Noastrã şi judecã cu dreptate între Noi şi duşmanii Noştri şi fii dintre cei ce se poartã în mod echitabil cu semenii lor. Dacã nu opriţi mâna opresorului, dacã nu apãraţi drepturile celor asupriţi, cu ce îndrituire vã lãudaţi în faţa oamenilor? Cu ce vã puteţi cu totul mândri? Oare sunteţi mândri de mâncarea şi bãutura voastrã, de bogãţiile pe carre le adunaţi în visteriile voastrre, de diversitate şi costul podoabelor cu care vã înveşmântaţi? Dacã adevarata glorie ar consta în proprietatea asuprra unor astfel de bunuri pieritoare , atunci pãmântul pe care umblaţi ar trebui sã se mândreascã în faţa voastrã pentru cã vã oferã şi vã dãruieşte, în virtutea hotãrârii Celui Atotputernic, aceste lucruri. Tot ce posedaţi voi este cuprins în strãfundurile sale potrivit poruncii lui Dumnezeu. De la el primiţi bogãţiile voastre ca semn al milostivirii Sale. Gândiţi-vã, aşdar la strea voastrã, lucurile cu care vã mândriţi! O de-aţi înţelege!
Nu! Pe legea Lui, a Celui care ţine în mâinile Lui stãpânirea întregii creaţii! Gloria voastrã eternã constã în aderarea voastrã totalã la preceptele lui Dumnezeu, în respectarea absolutã a legilor Sale, în grija voastrã ca ele sã fie aplicate şi în a merge în mod hotãrât pe calea cea dreaptã.
-~-CXIX. O voi conducãtori ai lumii! De ce aţi întunecat strãlucirea Soarelui şi l-aţi împiedicat sã mai lumineze? Ascultaţi sfatul dat de pana Celui Preaînalt astfel încât atât voi cât şi cei sãraci sã dobândiţi liniştea şi pacea. Noi îl rugãm pe Dumnezeu sã-i sprijine pe regii pãmântului ca sã statorniceascã pacea pe pãmânt. El face cu adevãrat ceea ce vrea.
O regi ai pãmântului! Vedem cum pe an ce trece voi cheltuiţi mai mult, iar povara cheltuialilor o aruncaţi în spinarea supuşilor voştri. Faceţi într-adevãr o mare nedreptate. Temeţi-vã de suspinele şi lacrimile acestor Nedreptãţiţi şi nu vã impovoraţi popoarele din cale afarã de mult. Nu le jefuiţi pentru a înãlţa palate pentru voi; dimpotrivã, daţi-le mai degrabã lor ceea ce aţi ales pentru voi. Iatã cã desfãşurãm în faţa ochilor voştri ce este spre binele vostru - dacã vreţi sã luaţi aminte. Ppoarele voastre sunt comoara voastrã. Fiţi cu bãgare de seamã ca nu cumva legile voastre sã încalce poruncile lui Dumnezeu şi sã nu-i daţi pe cei ce îi aveţi în pazã pe mâinile tâlharilor. Datoritã lor vieţuiţi, cu ajutorul lor învingeţi. Şi totuşi cât dispreţ le arãtaţi! Ciudat, foarte ciudat!
Dat fiind cã aţi respins Pacea cea Mare, strãduiţi-vã s-o înfãptuiţi pe aceasta şi anume: Pacea cea Micã, pentru ca sã vã îmbunãtãţiţi întrucâtva propria voastrã situaţie şi cea a supuşilor voştri.
O conducãtori ai lumii! Împãcaţi-vã pentru ca sã nu mai aveţi nevoie de armament afarã doar pentru a vã apãra teritoriile şi domeniile. Feriţi-vã de a nu ţine seama de sfatul Celui Atotştiutor, Cel Credincios.
Fiţi uniţi, o voi regi ai pãmântului, cãci astfel va fi potolitã furtuna discordiei dintre voi, iar popoarele voastre îşi vor gãsi liniştea - dacã veţi fi dintre cei ce înţeleg. Dacã vreunul dintre voi va ridica armele împotriva altuia, porniţi cu toţii împotriva lui, cãci aceasta n-ar fi decât dreptate adevãratã.
-~-CXX. O voi reprezentanţi aleşi ai poporului din fiecare ţarã! Sfãtuiţi-vã între voi şi aveţi grijã sã faceţi numai ce este spre binele omenirii şi îi îmbunãtãţeşte soarta - dacã sunteţi dintre acei care cerceteazã temeinic. Priviţi lumea ca pe un corp omenesc, care daşi întreg şi desãvârşit atunci când a fost creat, a avut de îndurat - din felurite cauze - calamitãţi şi boli cumplite. El n-a cunoscut nici o clipã de uşurare, dimpotrivã, rãul a sporit pentru cã a fost supus tratamentului unor doctori neştiutori care au dat frâu liber unor dorinţe personale şi au comis greşeli grave. Şi dacã s-a întâmplat o datã ca, datoritã unui doctor priceput, un membru al acestui trup sã fi fost vindecat, restul rãmânea la fel de bolnav ca şi pânã atunci. Iatã ce va face Cel Atotştiutor, Cel Atotînţelept.
Îl vedem, în zilele noastre, la discreţia unor conducãtori atât de plini de trufie încât nu pot înţelege nici propriile lor foloase şi cu atât mai puţin sã recunoascã o Revelaţie atât de uluitoare, atât de provocatoare ca aceasta. Şi atunci când vreunul s-a strãduit sã îndrepte condiţiile existente, ceea ce urmãrea era doar propriul sãu câştig, fie cã a recunoscut acest lucru sau nu, iar caracterul nedemn al motivelor sale i-a îngrãdit puterea de a vindeca sau de a micşora rãul.
Ceea ce Domnul a prescris ca leac suprem şi ca instrumentul cel mai puternic pentru tãmãduirea lumii este unirea tuturor popoarelor într-o Cauzã universalã şi o credinţã comunã. Aceasta nu poate fi înfãptuitã decãt prin puterea unui Doctor destoinic, atotputernic şi inspirat. Iatã Adevãrul adevãrat, toate celelalte sunt eronate.
-~-CXXI. Spune: O voi ce mã invidiati şi incercati sã mã raniti! Furia mâniei voastre impotriva Mea sã vã fie de ocara! Iatã ca Luceafarul Gloriei a raşarit la orizontul Revelatiei Mele şi stralucirea sa a invãluit intreaga omenire. Şi totuşi voi v-ati lipsit de splendoarea sa şi v-ati cufundat într-o nepasare absoluta. Fie-vã mila de voi înşivã şi nu refuzaţi chemarea Celui al cãrui adevãr l-aţi recunoscut şi nu fiti dintre cei ce pacãtuiesc.
Pe dreptatea unicului Dumnezeu adevãrat! Dacã respingeti aceasta Revelaţie, toate naţiunile pãmântului vã vor dispretui şi batjocori, pentru ca voi sunteti cei care, pentru a apara adevãrul cauzei voastre, aţi adus în faţa ochilor lor marturia lui Dumnezeu, Aparatorul Suveran, Atotputernicul, Atotslavitul, Atotştiutorul. Şi totuşi, de indata ce Revelaţia urmatoare, invãluita în slava unei suveranitaţi irezistibile, v-a fost trimisã din inaltimi, i-aţi intors spatele, o voi cei ce vã numaraţi
printre nepaşatori!E oare cu putinta! Credeti voi în inima voastra ca puteti stinge stralucirea soarelui sãu sã-i eclipsaţi splendoarea? Nu pe viaţã Mea! Voi nu vã veti atinge niciodata telul, nu-l puteti atinge chiar dacã aţi chema în ajutor tot ce exista pe pãmânt şi tot ce exista în ceruri. Mergeti în temere de Dumnezeu şi nu vã irositi propriile voastre lucrari. Plecaţi-vã urechile la cuvintele Sale şi nu fiti dintre cei care sunt despartiti de El ca printr-un val. Spuneti: Dumnezeu mi-a martor! N-am dorit nimic pentru mine Insumi. Ce am dorit a fost biruinta lui Dumnezeu şi triumful Cauzei Sale. E suficient ca El sã fie martor intre Mine şi voi. Dacã v-aţi curãţi ochii, aţi vedea pe data cã faptele Mele marturisesc întru adevãrul cuvintelor Mele, dupa cum cuvintele Mele sunt o cãlauza pentru faptele Mele.
Ochii voştri sunt orbiti! Oare nu intuiti mãreţia puterii lui Dumnezeu şi a suveranitãţii Sale? Nu vedeti maiestatea şi slava Sa? Vai voua adunare de ticãlosi şi pizmasi! Ascultaţi cuvantarea Mea şi nu mai sovãiti nici o clipa. Asa vã porunceste Cel ce este Frumuseţea Celui Atotmilostiv pentru ca sã vã detaşaţi de lucrurile pe care le posedaţi şi sã vã ridicaţi la inaltimile de unde puteti vedea intreaga creaţie adapostita sub umbrarul Revelaţiei Sale.
Spune: Nu exista refugiu pentru voi, nici adapost spre care sã puteti fugi şi nimeni care sã vã protejeze sau sã vã apere, în aceasta Zi, de furia şi mania lui Dumnezeu şi de puterea Sa cumplita, în afara de cazul ca, şi numai atunci când, veti cãuta umbrarul Revelaţiei Sale. Aceasta este, într-adevãr, Revelaţia Sa care s-a manifestat în faţa voastra în persoana acestui Tanar. Asadar, slavit fie Dumnezeu pentru o viziune atat de pretioaşa, atat de minunata.
Detaşaţi-vã de orice în afara de Mine şi intoarceti-vã faţa spre faţa Mea, cãci acest lucru este mai bun pentru voi decât tot avutul vostru. Limba lui Dumnezeu marturiseste întru adevãrul cuvintelor Mele prin propriul Meu Cuvant care spune adevãrul şi imbrãţişeazã şi cuprinde toate lucrurile.
Spune: Credeti voi ca devotamentul vostru faţa de Cauza Sa îi poate fi de vreun folos, sau faptul cã repudiaţi adevãrul ei poate constitui o pierdere pentru El? Nu, pe legea Mea, Cel Atotcuceritor, Inaccesibilul, Cel Prea Inalt! Sfâşiaţi vãlurile numelor şi nimiciti împãraţia lor. Pe Frumuseţea Mea! Cel ce este Suveranul tuturor numelor a venit, El, la a cãrui poruncã a fost creat fiecare nume, de la începutul cel far-de-nceput şi care va continua sã le creeze dupa cum va voi El. El este, într-adevãr Cel Atotputernic, Cel Atotintelept.
Luati seama sã nu vã lepadati de veşmântul cãlauzirii Divine. Potoliti-vã setea, band din Cupa pe care Tinerii Cerului au ridicat-o de-asupra capetelor voastre. Iatã ce vã porunceste Cel ce are mai multã mila de voi decât aveti voi înşivã, Cel ce nu vã cere nici o rasplata şi nici un fel de multumiri. Rasplata Lui vine de la Cel ce, prin puterea adevãrului, L-a trimis la voi din inalturi, L-a ales şi L-a proclamat a fi propria Sa mãrturie în faţa întregii creaţii. El este Acela care L-a imputernicit sã manifeste toate semnele Sale. Priviti-L din nou ca sã puteti observa lucrurile la care v-a chemat Limba Celui dintru Început pentru ca poate sã fiti dintre cei care au aflat adevãrul. Aţi auzit voi vreodata de la strãbunii voştri sau de la generaţiile dinaintea lor, chiar pana la cel dintai Adam, ca o fiinta venind în norii Revelatiei, investita cu o suveranitate transcendenta vãdita, avand la dreapta Sa Împãrãţia lui Dumnezeu şi la stanga Sa intreaga putere şi Slava a stapanirii Sale veşnice şi precedata de ostirile lui Dumnezeu, Atotputernicul, Atotbiruitorul, Cel Omnipotent şi rostind mereu versete al cãror inteles mintea celor mai invãtati şi intelepti oameni nu sunt în stare sã-l patrunda, sã fie purtatorul unui mesaj care sã nu fie de la Dumnezeu? Judecâti cu discernamant şi spuneti adevãrul, numai adevãrul dacã pretindeti cã sunteti cinstiti şi nobili.
Spune: Versetele pe care le-am revelat sunt la fel de numeroase ca cele ce i-au fost trimise din inaltimi lui Báb în Revelatia precedenta. Fie ca cel ce pune la îndoialã cuvintele pe care Duhul lui Dumnezeu le-a rostit sã caute prezenta curtii Noastre şi sã auda versetele Noastre divin-revelate şi sã fie martor ocular al dovezii clare a revendicãrii Noastre.
Spune: Pe dreptatea Celui Atotputernic! Limita favorurilor lui Dumnezeu a fost atinsã, Cuvantul Sãu a fost implinit, lumina chipului Sãu, revelata, suveranitatea Sa a cuprins intreaga creaţie, gloria Revelatiei Sale a fost fãcuta cunoscuta, iar darurile Sale s-au revarsat asupra întregii omeniri.
-~-CXXII. Omul este talismanul suprem. Insã lipsa unei educatii potrivite i-a rapit ceea ce în mod inerent poseda. Prîntr-un cuvant iesit din gura lui Dumnezeu, el a fost chemat la existenta, prîntr-un alt cuvant, el a fost cãlauzit spre a recunoaste Sursa educatiei sale; prin incã un cuvant rangul şi destinul sãu i-au fost asigurate. Fiinta Suprema spune: Considera-l pe om ca o mina, bogata în nestemate de o valoare nepretuita. Numai prin educatie, ea isi poate revela comorile şi poate da omenirii posibilitatea de a profita de pe urma ei. Dacã fiecare om ar medita la ceea ce au revelat Scripturile trimise din cerul Vointei sfinte a lui Dumnezeu, el ar recunoaste neintarziat cã scopul lor este ca toti oamenii sã fie considerati un singur suflet, astfel încât pecetea pe care sunt imprimate cuvintele „Împãrãţia va fi a lui Dumnezeu" sã fie gravate pe fiecare inima, iar lumina Divinei generozitati, a harului şi a milostivirii sã cuprinda intreaga omenire. Unicul Dumnezeu adevãrat, preamãritã fie slava Sa, n-a dorit nimic pentru Sine Insusi. Devotamentul omenirii nu-I e de nici un folos şi nici perversitatea ei nu-I poate dauna cu nimic. Paşarea din Împãrãţia Cuvantului lanseaza neincetat aceasta chemare: „Toate lucrurile le-am voit pentru tine, iar pe tine insuti te-am vrut de dragul tau." Dacã invatatii şi inteleptii lumii din vremea noastra ar ingadui omenirii sã inhaleze mireasma prieteniei şi iubirii, fiecare inima intelegatoare ar percepe sensul adevãratei libertati şi ar descoperi taina pacii netulburate şi a linistii absolute. Iar dacã pãmântul ar ajunge la aceasta treapta şi ar fi iluminat de lumina ei, s-ar putea spune, pe drept cuvant, despre el: „Nu vei vedea pe el nici vai, nici dealuri."
-~-CXXIII. Generatiile dinaintea voastra, unde s-au dus? Iar aceia în jurul cãrora gravitau în timpul vietii oamenii cei mai incantatori, cei mai chipesi, unde sunt acum? Invatati de pe urma exemplului lor, o voi oameni, şi nu fiti dintre cei ce merg pe cãi gresite.
Nu va trece mult şi altii vor pune mânã pe avutul vostru şi vor intra în casele voastre. Aplecati-va urechile pentru a auzi cuvintele Mele şi nu va numarati printre cei nesãbuiti.
Datoria suprema a fiecãruia dintre voi este sã aleaga pentru el insusi ceea ce nimeni nu-i poate rapi, nimeni nu poate viola. Un astfel de lucru este iubirea de Dumnezeu - şi întru aceasta martor Imi este Atotputernicul - o de-ati putea intelege.
Claditi-va case pe care ploile şi inundatiile nu le pot narui, care va vor apara de vicisitudinile şi primejdiile vietii. Astfel va instruieste Cel pe care lumea L-a nedreptatit şi L-a parasit.
-~-CXXIV. Cât de minunata este unitatea Veşnicului Dumnezeu Viu - o unitate slãvitã peste orice masura, care transcende intelegerea tuturor lucrurilor create! El a fiintat, din veci de veci, în lacasul inaccesibil al sfinteniei şi slavei Sale şi va continua, tot în veci de veci, sã domneasca pe inaltimile mãreţiei şi suveranitatii Sale independente. Cât de sublima a fost Esenta Sa incoruptibila, cât de întru totul independenta de cunoaşterea tuturor lucrurilor create şi cât de imens de slãvitã va ramane ea, peste laudele tuturor celor ce sãlasluiesc în ceruri şi pe pãmânt!
Din izvorul preamarit şi din esenta bunavointei şi generozitatii Sale, El a imprimat fiecarui lucru creat un semn al cunoasterii Sale pentru ca niciuna din creaturile Sale sã nu fie lipsita de partea ei de a exprima aceasta cunoaştere, fiecare potrivit capacitatii şi rangului sãu. Acest semn este oglinda frumusetii Sale în lumea creaţiei. Cu cât mai mari vor fi eforturile depuse pentru rafinarea acestei oglinzi sublime şi nobile, cu atat va reflecta ea mai fidel slava numelor şi atributelor lui Dumnezeu şi va revela minunile semnelor şi cunoasterii Sale. Oricarui lucru creat i se va da putinta (atat de mare este aceasta putere de reflectare) sã reveleze potentialitatile treptei sale prestabilite, el va recunoaste capacitatea şi limitarile sale şi va marturisi întru adevãrul ca „El este cu adevãrat Dumnezeu; nu exista nici un alt Dumnezeu în afara de El."...
Nu încape nici o îndoialã ca, drept urmare a stradaniilor pe care fiecare om trebuie sã le faca în mod constient şi ca rezultat al exercitarii propriilor sale facultati spirituale, aceasta oglinda poate fi atat de curatita de zgura impuritatilor pãmântesti, precum şi de inchipuirile satanice, încât sã se poata apropia de pajistile sfinteniei eterne şi sã ajunga la curtile comuniunii fara de sfarsit. Potrivit, însã, pricipiului ca fiecarui lucru i-a fost fixat un soroc şi fiecarui fruct un sezon, energiile latente ale unei asemenea bunavointe pot fi deslantuite în modul cel mai favorabil în zilele lui Dumnezeu iar gloria primavaratica a unui asemenea dar se poate manifesta numai atunci. Chiar dacã fiecare zi este investita cu partea ei, prestabilita, din harul minunat al lui Dumnezeu, Zilele asociate direct cu Manifestarea lui Dumnezeu poseda o calitate unica şi au un rang pe care nici o minte nu o va putea vreodata intelege. Atat de mare este virtutea infuzata lor, încât dacã inimile tuturor celor ce sãlasluiesc în ceruri şi pe pãmânt ar fi, în acele zile de fericire neincetata, puse faţa-în faţa cu acel Luceafar al gloriei nepieritoare şi acordate la Vointa Sa, fiecare s-ar afla ridicat de-asupra tuturor lucrurilor pãmântesti, iradiand lumina şi sanctificati prin harul Sãu. Toata slava acestui har pe care nici o binecuvantare, oricat de mare, nu il poate intrece şi toata cinstea unei bunatati cum n-a mai fost vazuta de ochii creaţiei! Preamarit este El, peste tot ce i se atribuie sau ce se spune despre El!
Din acest motiv, în acele Zile, nici un om nu va fi nevoit sã apeleze la vecinul sãu. Şi pana acum s-a demonstrat cu prisosinta, ca în acea Zi, divin-hotarata, majoritatea celor care au cautat şi au ajuns la curtea Sa sfanta au dobandit asemenea cunostiinte şi o intelepciune, din care nici un om - în afara de aceste suflete sfinte şi pure - oricat de mult ar fi studiat el sau ar fi invatat pe altii, n-a priceput şi nu va pricepe vreodata o iota. În virtutea acestei puteri, cei iubiti de Dumnezeu au fost inaltati, în zilele Manifestarii Luceafarului Adevarului, deasupra oricarei invataturi omenesti, şi fãcuti independenti de ea. Mai mult chiar, din inimile lor şi din sursa puterilor lor inerente izvoraste neincetat esenta cea mai profunda a invataturii şi intelepciunii omenesti.
-~-CXXV. O tu frate al Meu! Când un adevãrat cercetãtor se hotãrãşte sã porneascã în cãutarea cãrãrii ce duce la cunoaşterea Celui dintru început, el trebuie înainte de toate sã-şi cureţe inima - locul revelaţiei tainelor lãuntrice ale lui Dumnezeu - de praful tulbure al tuturor cunoştinţelor adunate acolo şi de simbolurile întruchipãrilor unor plãsmuiri satanice. El trebuie sã-şi purufice sufletul, care este sanstuarul dragostei veşnice ale Celui Preaiubit, de orice pângãrire, de orice îl leagã de apã şi de lut, de orice legãturã efemerã şi întunecoasã. El trebuie sã-şi cureţe inima, astfel încât nici o urmã fie de dragoste, fie de urã sã nu rãmânã în ea, pentru ca nici dragostea oarbã sã nu-l împingã spre o greşealã, şi nici ura sã nu-l îndepãrteze de adevãr. Dupã cum poţi vedea şi în aceste zile, tocmai din cauza unei astfel de iubiri sua uri, cei mai mulţi dintre oameni nu pot zãri Chipul nemuritor şi s-au îndepãrtat mult de Întruchipãrile misterelor divine, rãtãcind ca o turmã fãrã pãstor prin pustiul uitãrii şi al greşelii.
Cercetãtorul trebuie sã-şi punã întotdeauna nãdejdea în Dumnezeu, trebuie sã renunţe la orice legãturi cu oamenii acestei lumi, el trebuie sã se desprindã de colbul lumesc şi sã rãmânã credincios Aceluia care este Domnul Domnilor. El nu trebuie sã caute sã se înalţe pe sine deasupra nimãnui, trebuie sã înlãture orice urmã de mândrie şi vanitate din inma sa, sã dea dovadã de rãbdare şi supunere, sã fie tãcut, sã se abţinã de la orice sporovãialã vanã. Cãci limba este un foc mocnit, iar vorbãria fãrã mãsurã este o otravã ucigãtoare. Focul adevãrat arde trupul, în timp ce focul limbii nimiceşte atât inima cât şi sufletul. Puterea celui dintâi este trecã toare, în timp ce efectele celui de al doilea dureazã un veac.
Acel cercetãtor trebuie de asemenea sã considere bârfa ca un pãcat cumplit şi sã se ţinã departe de înrãurirea ei, deoarece bârfa stinge lumina inimii şi înãbuşã viaţa suletului. El trebuie sã se mulţumeascã cu puţin şi sã fie liber de orice dorinţe nemãsurate. Trebuie sã preţuiascã tovãrãşia acelora care s-au lepãdat de lume şi sã socoteascã ocolirea oamenilor lãudãroşi şi cu spirit lumesc ca pe un lucru de mare folos. În zorile fiecãrei zile, el trebuie sã fie în comuniune cu Dumnezeu şi sã stãruie din toatã inima în cãutarea Celui Multiubit. Cu flacãra amintirii Sale plinã de dragoste, el trebuie sã nimiceascã orice gând pãcãtos şi cu repeziciunea fulgerului sã se îndepãrteze de toate în afarã de El. El trebuie sã-i ajute pe cei nevoiaşi şi sã arate bunãvoinţã celor nenorociţi. Sã fie bun cu animalel şi cu atât mai mult cu cei de o seamã cu el - cu oamenii, care au fost înzestraţi cu darul vorbirii. El trebuie sã nu şovãie sã-şi dea viaţa pentru Cel Multiubit şi sã nu îngãduie ca dezaprobarea oamenilor sã-l îndepãrteze de Adevãr. El nu trebuie sã doreascã altora ceea ce nu-şi doreşte sie însuşi şi nici sã promitã ceea ce nu poate ţine. Cu toatã fiinţa lui sã ocolescã tovãrãşia fãcãtorilor de rele şi sã se roage pentru iertarea pãcatelor lor. El trebuie sã-l ierte pe cel pãcãtos şi sã nu dispreţuiascã niciodatã decãderea lui, cãci nimeni nu ştie care va fi propriul sãu sfârşit. Adeseori s-a întâmplat ca, în ceasul morţii, un pãcãtos sã ajungã la esenţa credinţei şi, sorbind din plin din cupa nemuririi, sã-şi ia zborul spre înãlţimile cereşti. Şi adeseori un credincios pios, în ceasul ascensiunii sufletului sãu, a trecut printr-o asemenea schimbare încât a cãzut în focul adâncurilor!
Scopul Nostru în revelarea acestor cuvinte însemnate şi convingãtoare este acela de a-l face pe cãutãtor sã înţeleagã cã trebuie sã socotescã totul în afarã de Dumnezeu ca ceva trecãtor şi drept nimicnicie toate câte sunt în afara Lui - Ţelul întregii adoraţii.
Acestea sunt sunt unele din atributele celor slaviti şi constituie semnele distinctive ale celor spiritualizati. Ele au mai fost mentionate în legatura cu exigentele calatorilor care pasesc pe cararea Cunoasterii Pozitive. Când calatorul detaşat şi cautatorul sincer a indeplinit aceste conditii esentiale, atunci şi numai atunci poate fi el numit un cautator adevãrat. Oricand va fi indeplinit conditiile prevazute în versetul: „Cel ce se se straduieste pentru Noi", el se va bucura de binecuvantarea conferita de cuvintele: „Pe acela il vom calauzi pe caile Noastre."
Numai când lampa cautarii, a stradaniilor serioase, a dorintei arzatoare, a devotamentului plin de pasiune, a iubirii fierbinti, a rapirii şi extazului a fost aprinsã în inima cautatorului şi briza iubirii Sale duioase adie asupra sufletului sãu, intunericul erorii va fi risipit, negura indoielii şi a sovaielilor va dispare şi luminile cunoasterii şi ale certitudinii îi vor cuprinde fiinta. În ceasul acela, Crainicul Mistic, aducand vestea cea buna a Spiritului, va straluci asemenea Aurorei din Orasul lui Dumnezeu şi prin sunetul de trambita al cunoasterii va trezi inima, sufletul şi spiritul din somnul nepaşarii. Atunci nenumaratele dovezi de bunavointa şi revarsãrile de har ale Spiritului sfant şi nepieritor vor conferi cautatorului o asemenea viaţã noua, încât el va fi inzestrat cu un ochi nou, o ureche noua, o inima noua şi o minte noua. El va medita la semnele evidente ale universului şi va patrunde tainele ascunse ale sufletului. Privind cu ochiul lui Dumnezeu, el va vedea în fiecare atom o usa care il duce la treptele certitudinii absolute. El va descoperi în toate lucrurile misterele Revelatiei Divine şi dovezile unei Manifestari veşnice.
Jur pe Dumnezeu! Dacã cel ce paseste pe calea calauzirii şi incearca sã urce inaltimile dreptatii va ajunge la aceasta treapta slãvitã şi preamãritã, el va simti, la o distanta de o mie de leghe, mireasma lui Dumnezeu şi va percepe zorile stralucitoare ale unei calauziri Divine raşarind la aurora tuturor lucrurilor. Fiecare lucru în parte, chiar cel mai mic, va fi pentru el o revelatie care-l va duce la Cel Preaiubit, la Obiectul cautarii sale. Atat de mare va fi puterea de discernamant a acestui cautator încât el va putea deosebi adevãrul de minciuna, aşa cum deosebeste soarele de umbra. Dacã în coltul cel mai indepartat al Raşaritului va adia parfumul dulce al lui Dumnezeu, el va recunoaste şi inhala, fara nici o îndoialã, aceasta mireazma, chiar dacã ar locui în capatul cel mai indepartat al Apusului. La fel va deosebi în mod limpede toate semnele lui Dumnezeu - minunatele Sale cuvinte, mãreţele Sale lucrari şi faptele Sale grandioase - de actiunile, cuvintele şi caile oamenilor, precum giuvaergiul deosebeste nestemata de piatra şi orice om, primavara de toamna şi caldura de frig. Când canalul sufletului omenesc va fi curatat de orice ataşament lumesc şi stanjenitor, el va percepe negresit suflarea Celui Preaiubit peste indepartari incomensurabile şi, calauzit de parfumul sãu, va ajunge la Cetatea Certitudinii şi va intra în ea.
Acolo va descoperi minunile Intelepciunii Sale stravechi şi va percepe toate invataturile ascunse din frunzele fosnitoare ale copacului care infloreste în acea Cetate. atat cu urechea sa interioara cât şi cu cea exterioara, el va auzi din colbul drumului imnurile de slava şi lauda, urcand pana la Domnul Domnilor şi, cu ochiul sãu interior, va descoperi tainele „intoarcerii" şi „renasterii".
Cât de nespus de slavite sunt semnele, dovezile, revelatiile şi splendoriile pe care Cel ce este Regele Numelor şi Atributelor le-a harazit acestei Cetati! Celui ce ajunge la aceasta Cetate i se potoleste setea fara apa, iar iubirea de Dumnezeu se aprinde fara foc. În fiecare fir de iarba sunt cuprinse tainele unei Intelepciuni de nepatruns şi în fiecare tufis de trandafir un numar infinit de privighetori isi inalta melodiile într-o stare de rapire binecuvantata. Lalele sale incantatoare dezvaluie tainele focului nemuritor din Rugul Arzator, iar din mireazma dulce a sfinteniei ei adie parfumul Spiritului Mesianic. Ea confera bogatie fara aur şi viaţã fara de moarte. În fiecare frunza sunt tezaurizate bucurii inefabile şi în fiecare incapere sunt ascunse mistere nenumarate.
Cei ce se straduiesc cu sarg sã ajunga la Dumnezeu, atunci când vor fi renuntat la totul în afara de El, vor fi atat de mult ataşati şi uniti cu acest Oras, încât o despartire de o clipa ar fi de neinchipuit pentru ei. Ei vor auzi dovezi infailibile de la Zambila acelei adunari şi vor primi marturiile cele mai sigure de la frumusetea Trandafirului ei şi de la melodia Privighetorii sale. O data la o mie de ani, Orasul acesta este reinnoit şi impodobit din nou....
Aceasta Cetate nu este alta decât Cuvantul lui Dumnezeu, revelat în fiecare vreme şi în fiecare Dispensatie. În zilele lui Moise a fost Pentateuhul; în zilele lui Iisus, Evanghelia, în zilele lui Mahomed, Mesagerul lui Dumnezeu, a fost Coranul; în aceasta zi, Bayanul; iar în Dispensatia Celui pe care Dumnezeu Il va face cunoscut, propria lui Carte - Cartea la care trebuie sã se refere, în mod necesar, toate Cartile Dispensatiilor trecute, acea care este printre toate celelalte, Cartea transcendenta, suprema.
-~-CXXVI. În oricare loc am fi exilati, oricat de mari ar fi suferintele pe care le-am avea de indurat, cei ce fac parte din poporul lui Dumnezeu trebuie sã-şi indrepte ochii, cu o hotatare neclintita şi cu deplina incredere, spre Aurora Slavei şi sã se preocupe de tot ce ar putea duce la imbunatatirea lumii şi la educarea popoarelor ei. Tot ce s-a abatut asupra Noastra în trecut a promovat interesele Revelatiei Noastre şi i-a stabilit renumele; şi tot ce Ni se va intampla în viitor va avea acelasi rezultat. Tineti-va strans şi cu toata inima voastra de Cauza lui Dumnezeu, o Cauza ce v-a fost trimisã din inalturi de Cel ce este Legiuitorul, Atotînţeleptul. Noi am chemat şi calauzit, cu cea mai mare bunavointa şi milostivire, popoarele şi natiunile spre ce le va fi cu adevãrat de folos.
Luceafarul Adevarului care straluceste la apogeul splendorii sã ne fie martor! Cei ce constituie poporul lui Dumnezeu nu au alta ambitie decât sã reinsufleteasca lumea, sã-i innobileze viaţã şi sã regenereze popoarele sale. Relatiile lor cu toti oamenii au fost intotdeauna marcate de cinste şi bunavointa. Purtarea lor exterioara este doar o reflectare a vietii lor launtrice, iar viaţã lor launtrica o oglinda a purtarii lor exterioare. Nici un val nu ascunde sau intuneca adevãrurile pe care se intemeiaza Credinta lor. Aceste adevãruri au fost dezvaluite în faţa ochilor tuturor oamenilor şi pot fi recunoscute în mod clar. Faptele lor insesi atesta adevãrul acestor cuvinte.
Orice ochi cu discernamant poate percepe, în aceasta Zi, zorile luminii Revelatiei lui Dumnezeu şi orice ureche atenta poate recunoaste Glasul care a fost auzit din Rugul Aprins. Atat de navalnice sunt apele indurarii Divine, încât Cel ce este Aurora semnelor lui Dumnezeu şi Revelatorul evidentelor slavei Sale se apropie şi vorbeste, fara a se acoperi cu vreun val şi fara a se ascunde, cu popoarele şi neamurile pãmântului. Cât de multi sunt cei care au cautat Prezenta Noastra avand în inima intentii rele şi au plecat ca prieteni iubitori şi devotati! Portile harului sunt larg deschise în faţa tuturor oamenilor. În relatiile Noastre exterioare cu ei, Noi l-am tratat la fel pe omul drept şi pe pacatos, pentru ca, poate, raufacatorul sã ajunga la oceanul fara margini al iertarii Divine. Numele Nostru „Tainuitorul" a raspandit o asemenea lumina asupra oamenilor, încât rasvratitul şi-a inchipuit ca se poate socoti printre cei piosi. Noi nu vom dezamagi niciodata pe un om care Ne cauta şi nici celui ce-şi intoarce faţa spre Noi nu-i va fi refuzat accesul la curtea Noastra....
O prieteni! Ajutati-L pe unicul Dumnezeu adevãrat, preamãritã fie slava Sa, prin faptele voastre bune, prîntr-o purtare şi un caracter care sã fie acceptabil în ochii Sai. Cel ce doreste sã fie în aceasta Zi un ajutor al lui Dumnezeu, sã-şi inchida ochii la tot ce poseda şi sã-i deschida în faţa celor ce sunt ale lui Dumnezeu. El trebuie sã inceteze sã se gandeasca la ceea ce îi aduce profit şi sã se preocupe de ceea ce preamareste numele atotbiruitor al Atotputernicului. El trebuie sã-şi curete inima de toate pasiunile pacatoase şi dorintele josnice, caci teama de Dumnezeu este arma care îi poate asigura victoria, unealta cea mai importanta cu care isi poate atinge scopul. Teama de Dumnezeu este pavaza care apara Cauza Lui, scutul care da putinta poporului Sãu sã ajunga la victorie. Este un stindard pe care nici un om nu-l poate injosi, o forta cu care nu poate rivaliza nici o putere. Cu ajutorul sãu şi cu ingaduinta Celui ce este Domnul Ostirilor, cei care s-au apropiat de Dumnezeu au reusit sã cucereasca şi sã supuna cetatile inimilor omenesti.
-~-CXXVII. Dacã dorinta voastra, o voi oameni, este sã-L cunoasteti pe Dumnezeu şi sã descoperiti mãreţia puterii Lui, priviti-Ma pe Mine, dar cu ochii Mei, nu cu ochii altcuiva, în afara de Mine. Caci altfel nu veti fi niciodata în stare sã Ma recunoasteti, chiar dacã ar fi sã cugetati la Cauza Mea ca timp va dura Împãrãţia Mea şi de-ati medita la toate lucrurile create de-a lungul eternitatii lui Dumnezeu, Domnul Suprem al tuturor, Atotputernicul, Atotstatornicul, Atotînţeleptul. Astfel am manifestat adevãrul Revelatiei Noastre pentru ca, poate astfel, oamenii sã se trezeasca din nepaşarea lor şi sã fie dintre cei ce inteleg.
Uitati-va la starea jalnica a aceastor oameni care stiu foarte bine cum M-am jertfit pe Mine Insumi şi pe rudele Mele pe calea lui Dumnezeu şi pentru pastrarea credintei lor în El, care sunt pe deplin constienti ce au urzit dusmanii Mei impotriva Mea în zilele când inimile oamenilor tremurau de frica, în zilele când se ascundeau de ochii celor iubiti de Dumnezeu şi a inamicilor Sai şi erau preocupati doar de a-şi asigura propria securitate şi pace.
Noi am reusit, în cele din urma, sã vestim Cauza lui Dumnezeu şi am inaltat-o pana la un rang atat de eminent încât toti oamenii - cu exceptia celor ce nutreau intentii rele faţa de acest Tanar şi care I-au asociat Atotputernicului parteneri - au recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu şi autoritatea Lui puternica. Şi totuşi, în ciuda acestei Revelatii a carei influenta a patruns toate lucrurile create, şi în pofida stralucirii acestei Lumini - cum n-a mai fost vazuta niciodata de vreunul dintre ei - fii martor cum poporul Bayanului M-a tagaduit şi M-a combatut. Unii au parasit Calea lui Dumnezeu, au respins autoritatea Celui în care au crezut şi au avut o purtare neobrazata faţa de Dumnezeu, Cel Preaputernic, Aparatorul Suprem, Cel Preaslavit, Cel Preamarit. Altii au sovait şi s-au oprit din Calea Sa; ei au considerat Cauza Creatorului, în adevãrul ei esential, ca nefiind valabila atata timp cât nu e confirmata prin aprobarea celui ce a fost creat prin actiunea Vointei Mele. Astfel lucrarile lor au fost zadarnicite, dar ei n-au inteles acest lucru. Printre ei este acela ca a incercat sã-L masoare pe Dumnezeu cu masura propriului sãu eu şi pe care diferitele nume ale lui Dumnezeu l-au indus atat de mult în eroare încât s-a ridicat impotriva Mea şi M-a condamnat ca pe unul ce merita a fi ucis, acuzandu-Ma anume de pacatele pe care el insusi le-a comis.
De aceea aduc mahnirea şi durerea Mea în faţa Celui ce M-a creat şi Mi-a incredintat Mesajul Sãu. Lui îi aduc multumiri şi laude pentru cele ce a poruncit, pentru singuratatea Mea, pentru chinurile ce le sufar din partea acestor oameni care s-au indepartat atat de mult de El. Am indurat cu rabdare şi voi continua sã indur nenorocirile ce s-au abatut asupra Mea şi imi voi pune intreaga nadejde şi incredere în Dumnezeu. Pe El il voi implora, spunand: Calauzeste-i pe servitorii Tai, o Domnul Meu, la curtea favorii şi generozitatii Tale şi nu ingadui ca ei sã fie lipsiti de minunile harului Tau şi de nenumaratele Tale binecuvantari. Caci ei nu stiu ce ai poruncit Tu pentru ei în virtutea milostivirii Tale care cuprinde intreaga creaţie. În exterior, o Domnul meu, ei sunt slabi şi neajutorati, în launtrul lor sunt doar niste orfani. Tu esti Cel Generos, Cel Darnic, Cel Preaslavit, Cel Preamarit. Nu abate, o Dumnezeul meu, furia mâniei Tale asupra lor şi fa-i sã astepte acele vremuri când minunile milei Tale vor fi evidente pentru ca, poate, sã se intoarca la Tine şi sã-Ti ceara iertare pentru cele ce au comis impotriva Ta. Tu esti, cu adevãrat, Cel Iertator, Cel Atotmilostiv.
-~-CXXVIII. Spune: Se cuvine oare, ca un om care afirma ca il urmeaza pe Domnul sãu, Atotmilostivul, sã comita în inima sa acele fapte care vin de la Necuratul? Nu, un asemenea lucru nu se cuvine, şi întru aceasta martor imi este Frumuseţea Celui Atotslavit. O de-ati intelege!
Curatati inimile voastre de dragostea de lucruri lumesti, limbile voastre, de orice amintiri în afara de amintirea Sa, intreaga voastra fiinta, de orice ar putea sã va impiedice sã priviti chipul Sãu sau v-ar putea ispiti sã urmati indemnurile inclinatiilor voastre pacatoase şi josnice.
Temeti-va de Dumnezeu, o voi oameni şi fiti dintre aceia care merg pe calea virtutii.
Spune: O voi oameni, dacã purtarea voastra contrazice afirmatiile voastre, cum credeti ca va puteti deosebi de acei care, desi şi-au proclamat credinta în Domnul Dumnezeul lor, de indata ce El a venit la ei, invaluit în norii sfinteniei, au refuzat sã-L recunoasca şi au respins adevãrul Sãu? Lepadati-va de orice ataşament faţa de aceasta lume şi de desertaciunile ei. Feriti-va de a va apropia de ele caci ele va indeamna sã mergeti pe calea poftelor şi dorintelor voastre nesãtioase şi va impiedica sã pasiti pe Calea cea dreapta a slavei.
Aflati ca prin „lume" se-ntelege nepaşarea faţa de Cel ce este Facatorul vostru, precum şi interesul vostru pentru tot ce exista în afara de El. Pe de alta parte, „viaţã care va sã vie„inseamna acele lucruri care va asigura apropierea de Dumnezeu, Cel Atotslavit, Cel Incomparabil. Ceea ce va impiedica , în aceasta Zi, sã-L iubiti pe Dumnezeu, nu este altceva decât lumea. Parasiti-o pentru ca sã va numarati printre cei binecuvantati. Dacã un om doreste sã se impodobeasca cu podoabe lumesti, sã poarte straie lumesti şi sã se bucure de avantajele pe care acestea i le pot acorda, aceasta nu-i poate dauna cu nimic cu conditia sã nu ingaduie niciunui lucru sã se interpuna intre el şi Dumnezeu; caci Dumnezeu a hotarat ca toate lucrurile bune, fie ele create în cer sãu pe pãmânt, sã fie pentru aceia dintre servitorii Sai care cred cu adevãrat în El. Mancati, o voi oameni, din acele lucruri bune pe care Dumnezeu vi le-a ingaduit şi nu va lipsiti de darnicia Lui minunata. Aduceti-I multumiri şi laude şi fiti dintre cei cu adevãrat recunoscatori.
O tu care ti-ai parasit caminul şi ai cautat prezenta lui Dumnezeu! Proclama în faţa oamenilor Mesajul Domnului tau pentru ca, poate, aceasta sã-i impiedice sã dea curs dorintelor lor pacatoase şi desfranate şi sã-i duca la amintirea de Dumnezeu, Cel Preamarit, Cel Suprem. Spune: Temeti-va de Dumnezeu, o voi oameni, şi paziti-va de a varsa sangele altcuiva. Nu va sfaditi cu aproapele vostru şi fiti dintre cei ce fac binele. Feriti-va de a face dezordine pe pãmânt dupa ce a fost atat de bine randuit şi nu mergeti pe urmele celor care au luat-o pe cai gresite.
Oricine dintre voi se ridica pentru a propovadui Cauza Domnului sãu sã fie inainte de toate un invatator pentru propriul sãu eu, pentru ca astfel spusele sale sã atraga inimile celor care il asculta. Dacã nu-şi va invata propriul sãu eu, cuvintele ce vor iesi din gura sa nu vor influenta inima cautatorului. Luati seama, o voi oameni, ca nu cumva sã fiti dintre cei cari dau sfaturi bune altora dar uita sã le urmeze ei insisi. Cuvintele unora ca cei de mai sus, şi dincolo de aceste cuvinte realitatile tuturor lucrurilor, şi dincolo de aceste realitati, ingerii din preajma lui Dumnezeu le aduc acestor oameni acuzatia de falsitate.
Dacã un asemenea om va reusi vreodata sã influenteze pe cineva, acest succes nu trebuie sã-i fie atribuit lui, ci mai de graba influentei cuvintelor lui Dumnezeu, potrivit hotararii Celui ce este Atotputernicul, Atotînţeleptul. Inaintea lui Dumnezeu el este asemenea unei lampi care da lumina dar care, pe masura ce da lumina, se consuma pe ea insãsi.
Spune: O voi oameni, nu faceti acele lucruri care aduc rusine asupra voastra şi dezonoreaza Cauza lui Dumnezeu în ochii oamenilor, şi nu fiti dintre cei nelegiuti. Nu va apropiati de acele lucruri pe care mintea voastra le condamna. Ocoliti orice forma de rautate, caci asemenea lucruri sunt interzise în Cartea pe care numai acei o pot atinge care au fost curatiti de orice urma de vinovatie şi care se numara printre cei purificati.
Urmeaza un paşaj tradus în Inspiratia inimii la pag 37-38
(nr. 126: Fiti drepti faţa de voi înşivã.....)CXXIX. O tu, calator pe caile Domnului! Ia-ti partea ta din oceanul harului Sãu şi nu te lipsi de lucrurile ce se afla ascunse în adancurile sale. Fii dintre cei care s-au împãrtãşit din comorile sale. O picãturã din acest ocean, dacã s-ar revãrsa asupra tuturor celor ce se afla în ceruri şi pe pãmânt, ar fi suficientã pentru a-i imbogãti cu toate darurile lui Dumnezeu, Atotputernicul, Atotştiutorul, Atotînţeleptul. Cu mâinile renuntãrii ia din apele sale dãtãtoare de viaţã şi stropeste toate lucrurile create pentru ca ele sã fie curãtite de toate limitãrile fãcute de om şi sã se poatã apropia de tronul mãreţ al lui Dumnezeu, acel Loc strãlucitor şi sfinţit.
Nu fi întristat dacã esti singur când faci acest lucru. Fie ca Dumnezeu sã-ti ajungã întru totul. Fii în comuniune lãuntricã cu Spiritul Sãu şi fii dintre cei recunoscãtori. Proclama Cauza Domnului tãu în faţa tuturor celor ce se aflã în ceruri şi pe pãmânt. Dacã un om va rãspunde chemãrii tale, dezvãluie în faţa lui perlele intelepciunii Domnului Dumnezeului tãu, pe care Spiritul Sãu ti le-a trimis şi fii dintre cei care cred cu adevãrat. Iar dacã cineva va respinge cele ce i-ai oferit, pãrãseste-l şi pune-ti increderea în Domnul Dumnezeu tãu, Domnul tuturor lumilor.
Pe dreptatea lui Dumnezeu! Oricine deschide, în aceastã zi, gura sa pentru a aminti numele Domnului sãu, legiunile inspirãtiei divine vor cobori asupra lui din cerul numelui Meu, Cel Atotstiutor, Cel Atotintelept. Asupra lui vor cobori de-asemeni ostirile ceresti, aducand din inalturi potire de luminã. Astfel a fost prehotãrat în Sfera Revelatiei lui Dumnezeu, din porunca Celui Atotslãvit, Atotputernicul.
Ascunsi sub Vãlul Sacru şi pregãtiti pentru slujirea lui Dumnezeu, se aflã un numãr de alesi ai Sãi care vor fi fãcuti cunoscuti oamenilor, vor sustine Cauza Sa şi nu se vor teme de nimeni chiar dacã intreaga specie umanã se va ridica pentru a lupta impotriva lor. Acestia sunt cei care se vor ridica, în faţa ochilor celor ce sãlãsluiesc în ceruri şi pe pãmânt, şi care, preamãrind cu strigãte puternice numele Celui Atotputernic, îi vor chema pe oameni pe cãile lui Dumnezeu, Atotslãvitul, Atotlãudatul. Mergi pe urma lor şi nu ingãdui nimãnui sã te sperie. Fii dintre cei pe care tumultul vietii, oricat de mult i-ar tulbura pe cãrãrile Creatorului lor, nu-i poate niciodatã intrista şi al cãror tel nu va putea fi niciodatã biruit de invinuirile acuzatorilor.
Mergi inainte cu Tableta lui Dumnezeu şi cu semnele Sale şi alãturã-te celor care au crezut în Mine şi anuntã-le vestea despre Paradisul Nostru preasfant. Avertizeazã-i apoi pe cei care i-au asociat parteneri lui Dumnezeu. Spune: Am venit la voi, o oameni, de la Tronul gloriei şi vã aduc o veste de la Dumnezeu, Atotputernicul, Preamãritul, Preaslãvitul. În mânã Mea tin mãrturia lui Dumnezeu, Domnul vostru şi Domnul strãmoşilor voştri. Cantãriti-o pe cumpãna dreaptã pe care o posedati, Cumpãna mãrturiei adusã de profetii şi Mesagerii lui Dumnezeu. Dacã descoperiti cã se intemeiazã pe adevãr, dacã credeti cã vine de la Dumnezeu, feriti-va de a o criticã pentru ca lucrarile voastre sã nu fie zadarnice şi sã nu va numarati printre cei necredinciosi. Este într-adevãr semnul lui Dumnezeu care a fost trimis pe pãmânt prin puterea adevãrului; prin acesta valabilitatea Cauzei Sale a fost dovedita în faţa creaturilor Sale, iar stindardul puritatii inaltat intre cer şi pãmânt.
Spune: Acesta este Sulul mistic, pecetluit, tainita Hotararii irevocabile a lui Dumnezeu, pe care sunt gravate cuvintele traşate de Mana Sfinteniei; invaluit într-un mister de nepatruns, el a fost trimis acum pe pãmânt ca un semn al harului Celui ce este Atotputernicul, Cel dintru Început. În acest Sul, Noi am hotarat soarta tuturor locuitorilor pãmântului şi a tuturor celor ce locuiesc în ceruri şi am inscris cunostintele despre toate lucrurile, de la cel dintai la cel din urma. Nimic nu-i poate scapa Lui, şi nimic nu-L poate frustra, fie din lucrurile create în trecut, fie din cele ce vor fi create în viitor - o de-ati intelege.
Spune: Revelatia trimisã de Dumnezeu a fost, în mod sigur, repetata, iar mânã puterii Noastre şi-a intins umbra asupra tuturor celor ce sunt în ceruri şi asupra tuturor celor ce sunt pe pãmânt. Prin puterea adevãrului, a adevãrului pur, Noi am dezvaluit o licãrire infima din Misterul Nostru de nepatruns şi iatã cã cei ce au recunoscut splendoarea stralucitoare a Sinaiului au ramas fara suflare atunci când au prins o sclipire din Lumina Purpurie care invaluie Sinaiul Revelatiei Noastre. Astfel Cel ce este Frumuseţea Celui Atotmilostiv a coborat, în norii mãrturiei Sale, iar porunca a fost implinita în virtutea Vointei lui Dumnezeu, Atotslavitul, Atotînţeleptul.
Spune: Paseste în afara incãperii Tale sfinte, o Tu Slujitoare a Cerului, ce sãlasluiesti în Paradisul Preamarit! Impodobeste-te, dupa dorinta, în Vesmantul de matase al Nemuririi şi în numele Celui Atotslavit, imbracã Roba brodata a Luminii. Asculta accentele dulci şi minunate ale glasului ce vine de la Tronul Domnului Tau Cel Inaccesibil, Cel Preainalt. Dezvaluie-ti faţa şi fa cunoscuta frumusetea Fecioarei cu ochi negri şi nu laşa ca slujitorii lui Dumnezeu sã fie lipsiti de lumina chipului Tau strãlucitor. Nu te intrista când auzii suspinele locuitorilor pãmântului sãu glasul celor ce jelesc în ceruri. Lasã-i sã piara în colbul mortii. Sa fie redusi la nimicnicie, cãci în pieptul lor s-a aprins flacãra urii. Cu glas melodios, inalta apoi, în faţa popoarelor pãmântului şi a celor din ceruri, imnuri de slava întru amintirea Celui ce este Regele numelor şi atributelor lui Dumnezeu. Astfel am hotarat soarta Ta şi suntem în stare întru totul sã Ne ducem scopul la indeplinire.
Ia seama sã nu lepezi roba gloriei stralucitoare, tu care esti Esenta Puritatii. Dimpotriva, impodobeste-te din ce în ce mai mult, în împãraţia creaţiei, cu vesmintele nepieritoare ale Dumnezeului Tau pentru ca imaginea rapitoare a Celui Atotputernic sã se rasfranga prin Tine asupra tuturor lucrurilor create, iar harul Domnului Tau sã se reverse în plenitutinea puterii sale asupra întregii creaţii.
Dacã simti cã de la cineva emana mireasma iubirii Domnului Tau, fii gata sã Te jertfesti pentru el, cãci pentru acest scop Te-am creat şi acesta a fost telul pentru care din vremuri imemoriale am incheiat cu Tine un legamant, în prezenta adunarii celor ce se bucura de bunavointa Noastra. NU pierde rabdarea dacã cei orbi sufleteste aruncã asupra Ta sulitele fanteziilor lor nesãbuite. Lasã-i în seama lor insisi cãci ei dau curs indemnurilor celor rai.
În faţa privirii celor ce sãlasluiesc în cer şi pe pãmânt, inalta strigatul: Eu sunt Slujitoarea Cerului, Mladita zamislita de Spiritul lui Baha.
Caminul meu este Lacasul Numelui Sãu, Atotslavitul. Inaintea Adunarii Ostirilor Ceresti, am fost impodobita cu ornamentul numelor Sale. Am fost infasurata în valul sigurantei Sale inviolabile şi ascunsã de ochii oamenilor. Imi pare cã am auzit un Glas de o dulceata divina incomparabila, venind dinspre dreapta Dumnezeului Milei şi iatã cã întreg raiul s-a cutremurat în faţa Mea în dorinta sa de a auzi accentele lui şi de a privi la frumusetea Aceluia de la care a venit acest Glas. Astfel am revelat în aceasta Tableta luminoasã, şi în cea mai dulce dintre limbi, Versetele pe care Limba Eternitatii a fost imboldita sã le rosteascã în Qayyumu'l-Asma'.
Spune: El ordona precum îi place, în virtutea suveranitatii Sale, şi face ceea ce vrea potrivit propriei Sale porunci. Lui nu i se poate cere socoteala privitor la cele ce binevoieste sã le ordone. El este cu adevãrat Cel Neconstrans, Atotputernicul, Atotînţeleptul.
Cei ce n-au crezut în Dumnezeu şi s-au rasvratit impotriva suveranitatii Sale sunt victimile neajutorate ale inclinatiilor şi dorintelor lor josnice. Ei se vor intoarce la sãlasul lor, în focul iadului: Cumplit este sãlaşul renegaţilor.
-~-CXXX. Fii generos în prosperitate şi recunoscãtor în adversitate. Fii demn de încrederea vecinului tãu şi aratã-i o faţã prietenoasã şi surâzãtoare. Fii o comoarã pentru cei sãraci şi dojeneşte-i pe cei bogaţi; rãspunde celor nevoiaşi şi pãstreazã cu sfinţenie fãgãduialã datã. Fii nepãrtinitor în judecatã şi rezervat la vorbã. Fii drept şi blând faţã de toatã lume. Fii ca o lampã pentru cei ce merg în întuneric, o bucurie pentru cei trişti, o mare pentru cei însetaţi, un refugiu pentru cei nenorociţi, un sprijin şi un apãrãtor al victimelor opresiunii. Fie ca integritatea şi dreptatea sã-ţi caracterizeze toate actele. Casa sã fie un cãmin pentru strãin, un balsam pentru cei în suferinţã, o fortãreaţã în care fugarul sã-şi gãseascã adãpost. Fii ochi pentru cei orbi, un far pentru cei rãtãciţi. Fii o podoabã pentru chipul adevãrului, o cununã pe fruntea fidelitãţii, o coloanã a templului dreptãţii, un suflu de viaţã pentru trupul omenirii, un drapel al oştirilor dreptãţii, un astru luminos la orizontul virtuţii, o rouã pentru pãmântul secat al inimii omului, o arcã pe oceanul cunoaşterii, un soare pe cerul bunãtãţii, o nestematã din diadema înţelepciunii, o luminã strã lucitoare pe firmamentul generaţiei tale, un rod pe copacul umilinţei.
-~-CXXXI. Condeiul Regelui Stravechi n-a incetat niciodata sã-i aminteascã pe cei iubiti de Dumnezeu. Într-o vreme rauri de milostivire s-au revarsat din Condeiul Sãu, altadata prin miscarea acestui Condei a fost revelata Cartea lamurita a lui Dumnezeu. El este Cel cu care nu se poate compara nimeni, cu ale Carui cuvinte omul muritor nu poate rivaliza. Cel care din veci de veci este inscãunat pe Tronul suveranitatii şi puterii şi din a cãrui gura au iesit sfaturi care pot satisface nevoile întregii omeniri şi mustrari care îi pot fi de folos.
Unicul Dumnezeu adevãrat imi este martor, iar creaturile Sale vor confirma cã nici o clipa nu mi-am ingaduit sã mã ascund în faţa oamenilor şi nici sã-mi pun persoana la adapost de nedreptatile lor. În faţa tuturor oamenilor, M-am ridicat şi le-am cerut sã-mi implineascã voia.
Scopul Meu nu este altul decât imbunatatirea lumii şi pacea popoarelor ei. Buna stare a omenirii, pacea şi securitatea ei nu sunt posibile decât dacã, şi atata timp cât, unitatea ei nu este ferm stabilita. Aceasta unitate nu poate fi realizata dacã sfaturile pe care Condeiul Celui Preainalt le-a revelat nu sunt luate în seama.
Prin puterea cuvintelor pe care El le-a rostit, intreaga specie umana poate fi luminata cu lumina unitatii, iar amintirea Numelui Sãu poate inflacãra inimile tuturor oamenilor şi poate arde valurile care se interpun intre ei şi slava Sa. O singura fapta dreapta este inzestrata cu o asemenea putere încât poate ridica colbul pana dincolo de cerul cerurilor. Ea poate sfarama orice lanturi şi are puterea sã restabileascã forta care s-a consumat şi a pierit...
Fii curat, o tu popor al lui Dumnezeu, fii curat; fii drept, fii drept... Spune: O tu popor al lui Dumnezeu! Ceea ce poate asigura victoria Celui ce este Adevarul Veşnic - ostirilr Sale şi ajutoarele Sale pe pãmânt - a fost inscris în Cartile şi Scripturile Sfinte şi este atat de limpede şi neindoios ca soarele. Aceste ostiri sunt faptele, purtarea şi caracterul care sunt acceptabile în ochii Sai. Dacã cineva se ridica, în aceasta Zi, pentru a sprijini Cauza Noastra şi cheama în ajutor ostirile unui caracter laudabil şi o purtare cinstita, inraurirea izvorata din actiunea sã se va raspandi, în mod neindoios, asupra întregii lumi.
-~-CXXXII. Scopul unicului Dumnezeu adevãrat, preamãritã fie slava Sa, atunci când s-a revelat oamenilor, a fost de a dezvalui acele nestemate ce se afla ascunse în mina eului lor cel mai launtric şi adevãrat. Diferitelor comunitati ale pãmântului şi nenumaratelor credinte religioase nu le va fi ingaduit niciodata sã promoveze simtaminte dusmanoase intre oameni. Iatã Esenta Credintei lui Dumnezeu şi a Religiei Sale în aceasta Zi. Aceste principii şi legi, aceste sisteme puternice, ferm stabilite au izvorat dîntr-o singura Sursa şi sunt razele unei singure Lumini. Faptul cã se deosebesc unele de altele se datoreaza nevoilor diferite a vremurilor în care au aparut.
Incingeti-va coapsele şi straduiti-va, o voi cei din poporul lui Baha, pentru cã, poate, zbuciumul disensiunilor şi luptelor religioase care tulbura popoarele pãmântului sã fie potolit, pentru ca orice urma a lui sã fie, întru totul stearsã. Din iubire faţa de Dumnezeu, şi faţa de cei ce i-I slujesc, ridicã-te pentru a ajuta aceasta Revelatie sublima, cruciala. Fanatismul şi ura religioasã sunt un foc mistuitor al lumii a cãrui violenta nimeni nu o poate stinge. Mana puterii Divine, singura, poate izbavi omenirea de aceasta plaga pustiitoare...
Cuvantul lui Dumnezeu este o lampa a cãrei lumina se exprima în urmatoarea fraza: Sunteti fructele unui singur copac, frunzele unei singure ramuri. Purtati-va unii faţa de altii cu cea mai mare dragoste şi armonie, cu prietenie şi camaraderie. Cel ce este Luceafarul Adevarului imi este martor! Atat de puternicã este lumina unitatii încât poate ilumina întreg pãmântul. Unicul Dumnezeu adevãrat, ce cunoaste toate lucrurile, atesta El Insusi adevãrul acestor cuvinte.
Straduiti-va sã ajungeti la aceasta treapta sublima, transcendenta, treapta care poate asigura apararea şi siguranta întregii omeniri. Acest tel intrece orice alt tel, iar aceasta aspiratie este suverana tuturor aspiratiilor. Atata timp, însã, cât norii grosi ai oprimarii care intunecã luceafarul dreptatii nu sunt risipiti, ar fi greu ca slava acestei trepte sã fie dezvaluita ochilor oamenilor...
Intovarasiti-va cu toti oameni, o voi popor al lui Baha, într-un spirit de prietenie şi camaraderie. Dacã descoperiti un anumit adevãr, dacã posedati un giuvaer de care altii sunt lipsiti, impartasiti-l cu ei într-un limbaj de maxima prietenie şi bunavointa. Dacã este acceptat, dacã isi realizeaza scopul, obiectivul vostru a fost atins. Dacã cineva il refuza, laşati-l în seama lui insusi şi rugati-va lui Dumnezeu sã-l cãlauzeascã. Feriti-va de a avea o purtare neprietenoaşa faţa de el. Un limbaj afectuos este un magnet pentru inimile oamenilor. Este painea spiritului, el da un inteles cuvintelor şi este izvorul luminii intelepciunii şi intelegerii...
-~-CXXXIII. Poruncile lui Dumnezeu au fost trimise din cerul preamaritei Sale Revelatii. Toti oamenii trebuie sã asculte de ele cu cea mai mare strictete. Calitatea suprema a omului, progresul Sãu real, victoria sa finala au depins intotdeauna şi vor continua sã depinda de ele. Oricine respecta poruncile lui Dumnezeu va ajunge la fericirea veşnicã.
Cel ce a recunoscut Aurora Unitatii lui Dumnezeu şi a acceptat adevãrul Aceluia care este Manifestarea unitatii Sale are o dubla obligatie. Cea dintai este statornicia dragostei faţa de El, o asemenea statornicie încât nici larma starnita de dusmani, nici pretentiile nesãbuite ale ipocritilor sã nu-l poata impiedicã de a se tine strans de Cel ce este Adevarul Veşnic, o statornicie care sã nu tina seama de nici unul dintre acestia. A doua este respectarea stricta a legilor pe care El le-a prescris -- legi pe care le-a dat dintotdeauna şi va continua sã le dea oamenilor şi prin care adevãrul poate fi deosebit şi separat de neadevãr.
-~-CXXXIV. Prima şi cea mai însemnatã datorie a oamenilor, pe lângã de a-L recunoaşte pe Cel ce este Adevãrul veşnic, este înadatorirea de a fi credincios Cauzei Sale. Rãmâneţi-I devotaţi şi fiţi dintre acei al cãror cuget este statornic în Dumnezeu. Nici o faptã, oricât de meritorie ar fi ea, nu se poate compara cu aceasta. Ea este asemenea unui rege printre toate celelalte fapte şi Domnul tãu, Cel Preaînalt, Cel Atotputernic, va aduce mãrturie întru aceasta...
Virtutiile şi atributele proprii lui Dumnezeu sunt clare şi evidente şi au fost mentionate şi descrise în toate Cartile divine. Printre acestea sunt credinciosia, cinstea, puritatea inimii în comunierea cu Dumnezeu, stapanireade sine, resemnarea în faţa a tot ce a harazit Atotputernicul, acceptarea tuturor lucrurilor pe care Vointa Lui le-a hotarat, rabdare, ba chiar recunostinta în mijlocul calamitatilor şi o incredere deplina, în orice imprejurari, în El. Potrivit aprecierii lui Dumnezeu, aceste virtuti se situeaza pe cea mai inalta treapta, sunt actele cele mai laudabile. Toate celelalte actiuni sunt şi vor ramane secundare şi subordonate lor....
Spiritul care anima inima omeneascã este cunoaşterea de Dumnezeu şi podoaba lui cea mai adevãrata este recunoaşterea adevãrului cã „El face ce vrea şi porunceste potrivit dorintei Sale". Vesmantul Sãu este teama de Dumnezeu, iar desãvarsirea lui statornicia în Credinta Lui. Astfel il instrueste Dumnezeu pe oricine Il cãuta. El il iubeste cu adevãrat pe cel ce se intoarce spre El. Nu exista alt Dumnezeu în afara de El, Iertatorul, Cel Preageneros. Lauda lui Dumnezeu, Domnul tuturor lumilor.
-~-CXXXV. O Slova a Celui Viu! Urechea lui Dumnezeu a auzit strigatul tau, iar ochii Sai au vazut ruga ta scrisã. El te cheama, de la scaunul slavei Sale, şi iti reveleaza versetele ce au fost trimise din inalturi de Cel ce este Ajutorul în Primejdie, Cel de Sine Statator.
Binecuvantat esti tu pentru cã ai nimicit întru totul idolul eului şi al inchipuirilor deşarte şi pentru cã ai sfâşiat valul nalucirilor nesãbuite prin puterea şi autoritatea Domnului tau, Aparatorul Suprem, Atotputernicul, Cel Preaiubit. Tu te numeri, într-adevãr, printre acele Slove care au intrecut toate celelalte Slove. Drept care ai fost ales de Dumnezeu, prin gura Domnului tau Báb, a cãrui stralucire, radiand din chipul Sãu, a invaluit şi va continua sã invaluie intreaga creaţie. Adu multumiri Celui Atotputernic şi preamareste numele Sãu cãci El te-a ajutat sã recunosti o Cauza care a fãcut sã tremure inimile celor ce se afla în ceruri şi pe pãmânt, iar pe locuitorii Imparatiei creaţiei şi Revelatiei i-a fãcut sã-şi inalte glasurile, o Cauza prin care tainele ascunse în piepturile oamenilor au fost scrutate şi puse la incercare.
Din Împãrãţia Lui de slava, Domnul tau Cel Preamarit (Bab) iti adreseaza urmatoarele cuvinte: Mare este binecuvantarea care te asteapta, o Slova a Celui Viu, cãci tu ai crezut cu adevãrat în Mine, ai refuzat sã Ma faci de ocara în faţa Ostirilor Ceresti, ti-ai tinut fagaduiala, ai lepadat valul inchipuirilor deşarte şi ti-ai indreptat privirea spre Domnul Dumnezeul tau, Domnul vazutelor şi nevazutelor, Domnul Sanctuarului adesea vizitat. Sunt foarte multumit de tine cãci am vazut faţa ta stralucind de lumina în ziua când alte fete erau posomorate şi intunecate.
Spune: O popor al Bayanului! Nu v-am indemnat Noi, în Tabletele şi Scripturile Noastre tainice, sã nu va urmati pasiunile pacãtoase şi inclinatiile corupte, ci sã va indreptati ochii spre Lacasul slavei transcendente, în Ziua când va fi stabilita Cumpana cea mare, Ziua când melodiile dulci ale Duhului lui Dumnezeu se vor revarsa din dreapta tronului Domnului vostru, Aparatorul omnipotent, Atotputernicul, Sfantul Sfintilor? Nu v-am interzis Noi sã aderati la acele lucruri care va despart de Manifestarea Frumusetii Noastre şi de Revelarea ei viitoare chiar dacã ele ar fi intruchiparea Numelor lui Dumnezeu şi a întregii lor slave sau dacã ar dezvalui atributele Sale şi stapanirea lor? Şi iatã cã de-indata ce M-am revelat, ati respins adevãrul Meu şi M-ati parasit şi ati fost dintre cei care au considerat cã semnele lui Dumnezeu sunt o joacã şi o distractie!
Pe Frumuseţea Mea! Nimic nu va fi acceptat de la voi, în aceasta Zi, chiar dacã ati continua sã va rugati şi sã va prosternati în faţa lui Dumnezeu în veşnicia stapaniri Sale; cãci toate lucrurile depind de Vointa Sa, iar valoarea oricãror fapte este conditionata de acceptarea şi de bunavointa Sa. Intreg universul nu este decât o bucata de lut în Mana Sa. Strigatul Celui ce nu-L recunoaste şi nu-l iubeste pe Dumnezeu nu va fi auzit de Dumnezeu în aceasta Zi. Iatã ce tine de esenta Credintei Sale, o de-ati stii acest lucru!
Va veti multumi voi oare cu ceea ce este asemenea unui abur pe camp, lipsindu-va în schimb de Oceanul ale cãrui ape invioreaza - potrivit vointei lui Dumnezeu - sufletele oamenilor? Vai voua, cãci ati rasplatit bunatatea lui Dumnezeu prîntr-o purtare nesãbuita şi demna de dispret! Voi sunteti într-adevãr dintre aceia care M-ati respins în Revelatia Mea trecuta. O de ar intelege inimile voastre acest lucru!
Ridicati-va şi, sub privirea lui Dumnezeu, ispasiti-va pacatul de a nu va fi fãcut datoria faţa de El. Aceasta e porunca ce v-o dau, o de v-ati pleca urechea pentru a asculta de poruncile Mele. Pe Sinele Meu! Nici poporul Coranului, nici discipolii Torei sau Evangheliei, nici cei ai vreunei alte Carti, n-au comis ce au uneltit mâinile voastre. Eu Insumi mi-am inchinat intreaga Mea viaţã întru apararea adevãrului acestei Credinte. Eu Insumi am vestit în toate Tabletele Mele aparitia Revelatiei Sale. Şi totuşi de indata ce El s-a manifestat în noua Sa Revelatie, inveşmântat în slava lui Baha, în haina de sãrbatoare a mãreţiei Sale, voi v-ati razvratit impotriva Lui, care este Aparatorul Suprem, Cel de Sine Statator. Luati aminte, o voi oameni! Rusine voua pentru cele ce au uneltit mâinile voastre impotriva Mea pe cãrarile lui Dumnezeu. Fiti cu bagare de seama ca nu cumva sã fiti dintre cei care au respins ceea ce le-a fost trimis din Cerul gloriei transcendente a lui Dumnezeu.
Iatã cuvintele, o Slova a Celui Viu, pe care Domnul tau le-a rostit şi pe care ti le-a adresat din tot inaltul. Proclama cuvintele Domnului tau în faţa slujitorilor Sai pentru ca, poate, sã se trezeascã din somnolenta şi sã ceara iertare lui Dumnezeu care i-a creat şi i-a faurit şi le-a trimis pe pãmânt aceasta prea sfanta, stralucitoare şi evidenta Revelatie a Frumusetii Sale
-~-CXXXVI. Spune: Eliberati-va sufletele, o voi oameni, de robia eului şi purificati-le de ataşamentul faţa de orice în afara de Mine. Amintindu-va de Mine, toate lucrurile vor fi curatate de pangarire, o de-ati intelege! Spune: Dacã toate lucrurile create ar fi întru totul dezbarate de valul desertaciunii şi dorintelor lumesti, Mana lui Dumnezeu le-ar imbraca în aceasta Zi, cu veşmântul lui „El face ce vrea în împãraţia creaţiei" pentru ca prin aceasta semnul suveranitatii Sale sã se manifeste în toate lucrurile. Preamarit fie, deci, Domnul şi Stapanul universului, Cel Omnipotent, Aparatorul Suprem, Atotslavitul, Cel Preaputernic.
Canta, o slujitorul Meu, versetele lui Dumnezeu pe care le-ai primit, aşa cum sunt ele cantate de cei ce sunt aproape de El, pentru ca dulceata melodiei tale sã-ti aprinda propriul suflet şi sã atraga inimile tuturor oamenilor. Oricine recita, retras în camera sa, versetele revelate de Dumnezeu, ingerii Celui Atotputernic vor imprastia pretutindeni parfumul cuvintelor rostite de gura sa şi vor face sã palpite inima oricãrui om drept. Chiar dacã la început nu-şi va da seama de efectul lor, virtutea harului ce i-a fost acordat trebuie, mai de vreme sau mai tarziu, sã-şi exercite influenta asupra sufletului Sãu. Astfel au fost hotarate tainele Revelatiei lui Dumnezeu, prin Vointa Celui ce este Sursa puterii şi intelepciunii.
O Khalil! Dumnezeu Mi-e martor! Desi condeiul Meu incã mai inainteaza pe Tableta Mea, totuşi în strafundul inimii sale plange şi este adanc mahnit. Lampa ce arde în faţa Tronului plange şi suspina şi ea din cauza suferintelor indurate de Frumuseţea Straveche din partea unora care sunt doar o creaţie a Vointei Sale. Dumnezeu Insusi stie şi marturiseste adevãrul cuvintelor Mele. Orice om care şi-a curatit urechea de larma starnita de necredinciosi şi a plecat-o spre toate lucrurile create, strebuie sã auda plansetele şi bocetele provocate de ceea ce s-a abatut asupra Noastra din cauza acelor slujitori ai Nostri care n-au mai crezut în Noi şi s-au razvratit impotriva Noastra. Astfel ti-am dezvaluit o licãrire din nenorocirile care s-au abatut asupra Noastra pentru ca sã iei cunostinta de suferintele Noastre şi sã induri cu rabdare necazurile tale.
Ridicã-te pentru a-L ajuta pe Domnul tau în orice clipa şi în orice imprejurare şi fii unul din ajutoarele Sale. Indeamna apoi poporul sã dea ascultare cuvintelor rostite de spiritul lui Dumnezeu în aceasta luminoasã şi stralucitoare Tableta a lui Dumnezeu. Spune: Nu semanati semintele urii, printre semenii voştri, o voi oameni, şi nu va certati cu aproapele vostru. Fiti rabdatori în toate imprejurarile şi puneti-va intreaga incredere şi nadejde în Dumnezeu. Ajutati-L pe Domnul vostru cu sabia intelepciunii şi cuvantului. Iatã ce este adevãrat demn de treapta pe care se afla omul. A parasi aceasta treapta ar fi un pacat faţa de Dumnezeu, Domnul Suprem al tuturor, Domnul Slavit. Oamenii, însã, au fost dusi pe cãi gresite şi sunt, cu adevãrat dintre cei nepasãtori.
Descuiati, o voi oameni, portile ce duc la inimile semenilor voştri cu cheile ce sunt amintirea de Acela ce este Amintirea de Dumnezeu şi de Izvorul intelepciunii printre voi. Din intreaga lume, El a ales inimile slujitorilor Sai şi din fiecare a fãcut un lacas pentru revelarea slavei Sale. De aceea, purificati-le de orice pangarire pentru ca lucrurile pentru care au fost create sã poata fi intiparite pe ele. Acesta este, cu adevãrat, un semn al generoasei bunavointe a lui Dumnezeu.
Innobilati-va limbile, o voi oameni, fiind demni de incredere şi impodobiti-va sufletele cu ornamentul cinstei. Feriti-va, o voi oameni, de au trada pe cineva. Fiti oamenii de incredere ai lui Dumnezeu printre creaturile Sale şi embleme ale generozitatii Sale în mijlocul poporului Sãu. Cei ce isi urmeaza poftele şi inclinatiile corupte au mers pe cãi gresite şi şi-au risipit eforturile. Ei sunt, într-adevãr, pierduti. Straduiti-va, o voi oameni, ca ochii voştri sã fie indreptati spre mila lui Dumnezeu, pentru ca inimile voastre sã fie în armonie cu minunata Sa amintire, ca sufletele voastre sã se bizuie cu incredere pe harul Sãu şi generozitatea Sa, iar picioarele voastre sã calce pe cararea care este pe placul Sãu. Acestea sunt sfaturile pe care vi le dau. Fie ca voi sã le urmati!
-~-CXXXVII. Unii au considerat cã e drept sã incalce integritatea averii aproapelui lor şi au trecut cu usurinta peste porunca lui Dumnezeu, aşa cum a fost prescrisã în Cartea Lui. Napasta sã cada asupra lor şi pedeapsa lui Dumnezeu, Atotputernicul, sã-i loveascã! În Numele Celui ce straluceste la Aurora sanctitatii! Dacã întreg pãmântul s-ar preschimba în aur şi argint, nici un om, despre care se poate spune cã a urcat pana la cerurile credintei şi certitudinii, n-ar considera merita s-l priveascã şi cu atat mai putin sã şi-l insuseascã şi sã-l pastreze. Ne-am referit la acest subiect şi în trecut, în paşaje revelate în araba, o limba de o frumusete desãvarsita. Dumnezeu ne e martor! Oricine a gustat din dulceata acestor cuvinte nu va accepta niciodata sã incalce ingradirile hotarate de Dumnezeu şi nici nu-şi mai va indrepta privirea spre altcineva decât Preaiubitul Sãu. Un asemenea om va recunoaste, fara intarziere, cu ochiul Sãu launtric cât de vane şi trecãtoare sunt lucrurile acestei lumi şi isi va darui afectiunea celor ce se afla în prea inalturi.
Spune: Rusine voua celor ce va numiti iubitori ai Frumusetii Stravechi! Calamitatile pe care le-a indurat, povara pe care a purtat-o de dragul lui Dumnezeu sã fie o mustrarea pentru voi. Fie ca ochii voştri sã vi se deschida! Ce rost au avut stradaniile Sale, dacã nenumaratele incercãri prin care a trecut au dus în cele din urma la asemenea afirmatii demne de dispret şi la o asemenea purtare infama? Oricare talhar, oricare nelegiuit a comis aceleasi fapte în zilele dinaintea Revelatiei Mele.
Adevarat va spun: Plecati-va urechea pentru a auzi glasul Meu dulce şi purificati-o de pangarirea patimilor voastre pacãtoase şi dorintelor voastre desfranate . Cei ce sãlasluiesc în tabernacolul lui Dumnezeu şi sed pe scaunul slavei veşnice vor refuza, chiar dacã ar muri de foame, sã intinda mânã pentru a-şi insusi, în mod nelegal, o proprietate a aproapelui lor, oricat de decãzut şi bun de nimic ar fi el.
Scopul unicului Dumnezeu adevãrat atunci când se manifesta este acela de a chema intreaga omenire la adevãr şi sinceritate, la evlavie şi cinste la resemnare şi supunere faţa de Vointa lui Dumnezeu, la rabdare şi bunatate, la integritate şi intelepciune. Telul Sãu este sã-l imbrace pe fiecare om cu haina unui caracter sacru şi sã-l impodobeascã cu ornamentul unor fapte nobile şi sfinte.
Spune: Fie-va mila de voi înşivã şi de semenii voştri şi nu ingaduiti ca o Cauza care este infinit mai presus decât insãsi esenta sfinteniei - Cauza lui Dumnezeu - sã fie manjita cu impuritatea fanteziilor voastre deşarte şi imaginatia voastra corupta şi necuviincioasã.
-~-CXXXVIII. Tu îi vezi, Dumnezeule Preamilostiv, Tu a cãrui putere a patruns toate lucrurile create, pe acesti slujitori ai Tai, robii Tai, care, pentru a fi pe placul Vointei Tale, tin în timpul zilei postul prescris de Tine şi care se scoala în zorii zilei pentru a pomeni Numele Tau şi a Te slavi în speranta cã vor obtine partea lor din lucrurile de pret pastrate în visteria harului şi generozitatii Tale. Te implor, o Tu ce tii în mâinile Tale fraiele întregii creaţii, în a cãrui autoritate se afla intreaga împãraţie a numelor ai atributelor Tale, ca în Ziua Ta sã nu-ti lipsesti slujitorii de suvoaiele ce se vor revarsa din norii milostivirii Tale, sã nu-i impiedici de a-şi lua partea din oceanul bunavointei Tale.
Toti atomii pãmântului sunt martorii mãreţiei puterii şi suveranitatii Tale, O Domnul meu; şi toate semnele universului atesta slava maiestatii şi autoritatii Tale. Ai, deci mila - o Tu care esti Domnul suprem al tuturor, care esti Regele zilelor veşnice, Conducãtorul tuturor natiunilor - de slujitorii Tai care s-au tinut ferm de poruncile Tale, care şi-au plecat capul în faţa revelarilor legilor Tale, legi care au fost trimise din cerul Vointei Tale.
Priveste, Domnul meu, cum ochii lor sunt inaltati spre Aurora bunatatii Tale, cum inimile lor sunt indreptate spre oceanul favorii Tale, cum isi inabuse glasurile pentru a auzi inflexiunile dulci ale Glasului Tau care cheama de la Treapta cea mai sublima în numele Tau, Cel Atotslavit. Ajuta-i, o Domnul meu, pe preaiubitii Tai, care au renuntat la toate pentru ca sã obtina cele ce Tu posezi şi asupra cãrora s-au abatut calamitati şi incercãri pentru cã au renuntat la lume şi şi-au inchinat iubirea împãraţiei slavei Tale. Te implor, o Domnul meu, apara-i şi pazeste-i de aşalturile patimilor şi dorintelor lor nefaste şi ajuta-i sã dobandeascã acele lucruri ce le vor fi de folos în lumea aceasta şi în cea viitoare.
Te rog, o Domnul meu, în Numele Tau cel tainic şi nepretuit, care rasuna puternic în împãraţia creaţiei şi cheama toate popoarele la Copacul dincolo de care nu se poate trece - lacasul gloriei transcendente - sã reversi asupra noastra şi a slujitorilor Tai ploaia abundenta a milostivirii Tale pentru ca aceasta sã ne curete de orice altceva decât amintirea Ta şi sã ne atraga spre tarmurile oceanului harului Tau. Porunceste, o Doamne, prin Condeiul Tau preamarit, acele lucruri care vor face sufletele noastre sã fie nemuritoare în Imperiul slavei, care vor perpetua numele noastre în Împãrãţia Ta şi vor pune la adapost vietile noastre în tainita aparata de Tine, iar trupurile noastre în fortareata Trainiciei Tale inviolabile. Puterea Ta se extinde asupra tuturor lucrurilor, fie ele trecute sau viitoare. Nu exista alt Dumnezeu în afara de Tine, Protectorul omnipotent, Cel de Sine Statator.
Tu vezi, o Doamne, mâinile noastre rugatoare, ridicãte spre cerul favorii şi darniciei Tale. Ingaduie ca ele sã fie umplute cu comorile darniciei şi bunavointei Tale marinimoase. Iarta-ne pe noi şi pe parintii nostri şi acorda-ne tot ce am dorit din oceanul harului şi generozitatii Tale Divine. Accepta, o Preaiubitul inimilor noastre, toate lucrarile noastre pe cãrarile Tale. Tu esti cu adevãrat Cel Preaputernic, Cel Preamarit, Incomparabilul, Unicul, Cel Iertator, Cel Plin de Har.
-~-CXXXIX. Fie ca urechea ta, O Nabil-i-A'zam, sã asculte cu atentie glasul Celui dintru Început care te cheama din Împãrãţia Numelui Sãu atotglorios. El este Acela care proclama acum din Inaltimi şi din esenta cea mai launtricã a tuturor lucrurilor create: „Eu sunt cu adevãrat Dumnezeu, nu exista alt Dumnezeu în afara de Mine. Eu sunt Acela care din veci de veci am fost Izvorul suveranitatii şi puterii, Cel ce va continua în eternitate sã-şi exercite prerogativele regale şi sã-şi extinda protectia asupra tuturor lucrurilor create. Marturia Mea este mãreţia puterii Mele şi a suveranitatii Mele care imbratiseaza intreaga creaţie."...
Binecuvantat esti Tu, o Nume al Meu, cãci ai intrat în Arca Mea şi inaintezi cu repeziciune prin puterea autoritatii Mele suverane şi preamarite pe oceanul grandorii, şi te numeri printre favoritii Mei al cãror nume au fost inscrise de Degetul lui Dumnezeu. Tu ai sorbit din cupa care este viaţã adevãrata din mâinile acestui Tanar, în jurul cãruia rotesc Manifestarile Celui Atotglorios şi a cãrui prezenta stralucitoare este slãvitã zi şi noapte de acei ce sunt Aurora Milostivirii.
Slava Sa fie cu tine cãci tu ai cãlatorit de la Dumnezeu la Dumnezeu şi ai patruns inauntrul Curtii splendorii nepieritoare - Locul pe care omul muritor nu-l va putea descrie niciodata. Acolo adierea sfinteniei, incãrcata cu iubirea Domnului tau, a trezit spiritul din tine, iar apele intelegerii au spalat de pe tine petele instrainarii şi nelegiuirii. Ti-a fost ingaduit sã intri în Paradisul Amintirii lui Dumnezeu prin recunoaşterea Celui ce este Intruchiparea acestei Amintiri printre oameni
De aceea fii recunoscãtor lui Dumnezeu pentru cã ti-a dat puterea sã sprijini Cauza Sa, pentru cã a fãcut sã raşara în inima ta florile cunoasterii şi ale intelegerii. Astfel harul Sãu te-a cuprins pe tine şi intreaga creaţie. Fereste-te ca ceva sã te intristeze. Dezbara-te de orice ataşament faţa de aluziile deşarte ale oamenilor şi aruncã în urma disputele subtile şi vane ale celor pe care un val îi desparte de Dumnezeu Proclama apoi ceea ce Marele Spirit te va inspira sã rostesti în slujirea Cauzei Domnului tau ca sã poti inflacãra sufletele tuturor oamenilor şi sã le indrumezi inimile spre aceasta Curte binecuvantata şi atotslavita....
Afla cã am abolit legea sabiei, ca sprijin pentru Cauza Noastra, şi am inlocuit-o cu puterea ivita din cuvantul oamenilor. Iatã ce am decretat în mod irevocabil, în virtutea harului Nostru. Spune: O voi oameni! Nu semanati sãmanta vrajbei printre oameni şi renuntati de a va sfadi cu semenul vostru, cãci Domnul vostru a incredintat lumea şi orasele ei în grija regilor pãmântului şi a fãcut din ei embleme ale propriei Sale puteri în virtutea suveranitatii pe care a binevoit sã le-o acorde. El nu şi-a pastrat pentru Sine Insusi nici o parte din dominatia lumii acesteia. Întru aceasta va marturisi Cel ce este El Insusi Adevarul Veşnic. Ceea ce a pastrat pentru Sine Insusi sunt cetatile inimilor oamenilor pentru ca sã le purifice de toate necurateniile pãmântesti şi sã le dea putinta sã se apropie de Locul sfinţit pe care mâinile necredinciosilor nu le pot pangari niciodata. Deschideti, o voi oameni, cetatea inimii omenesti cu cheia cuvantului vostru. Astfel v-am prescris datoria voastra potrivit unei masuri dinainte hotarate.
Urmeaza din Inspiratia Inimii p.39 paragr. 128CXL. O Muhammad-'Ali! Mare este binecuvantarea ce te asteapta cãci tu ti-ai impodobit inima cu comoara iubirii Domnului tau, Atotslavitul, Atotlaudatul. Cel ce a ajuns la aceasta treapta, în aceasta zi, va avea parte de mult bine.
Nu lua seama la injosirile la care au fost supusi cei iubiti de Dumnezeu în aceasta Zi. Aceste injosiri sunt mandria şi gloria tuturor cinstirilor vremelnice şi maririlor lumesti. Oare poate fi inchipuita o cinstire mai mare decât aceea conferita de Limba Celui dintru Început, atunci când isi aminteste de cei iubiti în inchisoarea Suprema? Se apropie ziua când norii care s-au interpus vor fi complet risipiti , când lumina cuvintelor: „Intreaga cinstire se cuvine lui Dumnezeu şi celor ce-L iubesc" va apare la fel de limpede ca soarele la orizontul Vointei Celui Atotputernic.
Toti oamenii, fie ei sus pusi sau de rand au cãutat şi mai cãuta incã asemenea cinstiri. Cu totii însã, deindata ce Soarele Adevarului şi-a revarsat stralucirea asupra lumii, au fost lipsiti de binefacerile sale şi au fost despartiti, ca printr-un val, de gloria sa, cu exceptia acelora ce s-au tinut ferm de coarda infailibilei providente a unicului Dumnezeu adevãrat şi care, desprinzandu-se întru totul de orice în afara de El, şi-au intors faţa spre sfanta Sa curte.
Adu multumiri Celui ce este Dorinta întregii lumi pentru cã te-a investit cu o cinste atat de mare. Nu va trece mult şi lumea cu tot ce cuprinde ea va fi uitata, şi toata cinstea va fi a celor iubiti de Domnul tau, Cel Atotslavit, Cel Preageneros.
-~-CXLI. O Carte a fost trimisã, cu adevãrat, pe pãmânt oamenilor inzestrati cu intuitie! Ea porunceste tuturor sã se poarte cu dreptate şi sã fie cinstiti; ea le interzice sã-şi urmeze inclinatiile corupte şi poftele carnale pentru ca astfel vlastarele omenesti sã fie trezite din somnul lor.
Spune: Tineti seama, o voi oameni, de ceea ce v-a fost prescris în Tabletele Noastre şi nu va luati dupa fanteziile pe care semanatorii de rele le-au nascocit, cei ce comit faradelegi şi le atribuie lui Dumnezeu, Atotslavitul, Preasfantul, Preamaritul. Spune: Noi am acceptat sã fim incercati prin boli şi necazuri pentru ca voi sã va purificati de orice pangarire pãmânteascã. Şi atunci de ce refuzati sã cumpaniti în inima voastra asupra scopului Nostru? Pe dreptatea lui Dumnezeu! Oricine va reflecta la suferintele pe care le-am indurat Noi, va simti în mod neindoios, cum sufletul i se topeste de durere. Domnul vostru Insusi aduce mãrturie pentru adevãrul cuvintelor Mele. Noi am indurat greutatea tuturor calamitatilor pentru ca voi sã fiti purificati de orice stricãciune pãmânteascã şi totuşi voi ati ramas nepasãtori.
Spune: Se cuvine ca toti cei ce se tin de poalele veşmântului Nostru sã nu fie intinati de nimic ce ar putea fi potrivnic Ostirilor Ceresti. Iatã ce a fost decretat limpede, de Domnul tau Cel Atotslavit, în aceasta Tableta a Sa. Spune; Va lepadati voi oare de iubirea Mea şi faceti ceea ce indurereaza inima Mea? Ce va impiedica sã intelegeti ceea ce v-a fost revelat de Cel ce este Atotştiutorul, Atotînţeleptul?
Noi privim, cu adevãrat, la faptele voastre. Dacã vom simti cã din acestea se inalta dulcea mireasma a puritatii şi a sfinteniei, desigur cã va vom binecuvanta. Atunci limbile celor din Rai vor slavi şi preamari numele voastre printre cei care se afla aproape de Dumnezeu.
Tine-te de poalele Vesmantului lui Dumnezeu şi apucã-te ferm de Cingatoarea Sa, o Cingatoare pe care nimeni nu o poate rupe. Fereste-te ca nu cumva larma starnita de cei care au respins aceasta Preamarita Veste sã te impiedice de a-ti indeplini misiunea. Proclama ce ti-a fost prescris în aceasta Tableta chiar dacã toate popoarele s-ar ridica impotriva ta şi te-ar combate. Domnul vostru este, cu adevãrat Cel Atotbiruitor, Aparatorul infailibil.
Slava Mea sã fie cu tine şi cu aceia dintre preaiubitii Mei care sunt alaturi de tine. Acestia sunt, desigur, cei cãrora le va fi bine.
-~-CXLII. Jur pe frumusetea Celui Preaiubit! Aceasta este Milostivirea care a cuprins intreaga creaţie, Ziua în care harul lui Dumnezeu a patruns şi s-a infiltrat în toate lucrurile. Apele vii ale milei Mele, o `Ali, se revarsa navalnic pe pãmânt, iar inima Mea se topeste de dogoarea duiosiei şi iubirii Mele. Niciodata nu m-am putut impaca cu nenorocirile ce s-au abatut asupra celor iubiti de Mine sau cu necazurile care ar putea intunecã bucuria inimilor lor.
Ori de cate ori numele Meu „Cel Atotmilostiv" a aflat cã unul din iubitii Mei a rostit un cuvant potrivnic Dorintei Mele, el a revenit adanc mahnit şi nemangaiat la Lacasul de la care a plecat; şi ori de cate ori numele Meu „Tainuitorul" a descoperit cã unul din discipolii Mei a comis o fapta rusinoasã sau umilitoare faţa de aproapele sãu, el de asemenea s-a intors suparat şi indurerat la adapostul Sãu de slava, iar acolo a plans şi a jelit cu adancã tristete. Şi ori de cate ori numele Meu „Cel Atotiertator" a aflat cã vreunul din prietenii Mei a comis un pacat, el s-a tanguit cu deznadejde şi, coplesit de durere, a cãzut în colbul drumului, iar o legiune de ingeri nevazuti L-au ridicat şi dus la sãlasul Sãu în împãraţia din inaltimi.
Pe legea Mea, Cel Adevarat, o `Ali! Focul care a aprins inima lui Bahá este mai puternic decât focul care arde în inima ta, iar jalea lui rasuna mai tare decât jalea ta. Ori de cate ori un pacat comis de unul dintre ei a fost amintit în Curtea Prezentei Sale, Frumuseţea Straveche era cuprinsã de o asemenea rusine încât dorea sã ascunda gloria chipului Sãu de ochii tuturor oamenilor; cãci El şi-a indreptat dintotdeauna privirea asupra fidelitatii lor şi a conditiilor esentiale ale acesteia. Cuvintele pe care le-ai scris, de indata ce au fost citite în Prezenta Mea, au fãcut ca oceanul fidelitatii Mele sã talazuiascã în launtrul Meu şi adierea iertarii Mele sã se reverse asupra sufletului tau, iar copacul iubirii Mele duioase sã-şi intinda umbra asupra ta şi norii generozitatii Mele sã-şi reverse asupra ta darurile lor. Jur pe Luceafarul care straluceste la orizontul eternitatii cã iau parte la durera ta şi jelesc impreuna cu tine nenorocirile care s-au abatut asupra ta... Marturisesc cã Mi-ai adus servicii şi adeveresc multiplele necazuri pe care le-ai avut din cauza Mea. Toti atomii pãmântului proclama dragostea ce ti-o port.
Chemarea pe care ai lansat-o este de mare pret în ochii Mei. Proclama Cauza Mea atat cu condeiul cât şi cu gura ta. Cu glas puternic, cheama oamenii la Cel ce este Domnul Suveran al tuturor lumilor şi da dovada de un asemenea zel şi o asemenea fervoare încât sã inflacãrezi toti oamenii.
Spune: O Domnul Meu, Preaiubitul Meu, Inspiratorul tuturor actiunilor mele, Steaua Calauzitoare a sufletului meu, Glasul care striga în strafundul fiintei mele, Tinta adoratiei inimii mele! Marire tie pentru cã M-ai invrednicit sã-mi intorc faţa spre Tine, pentru cã mi-ai inflacãrat sufletul prin amintirea Ta, pentru cã m-ai ajutat sã proclam Numele Tau şi sã cant lauda Ta. Dumnezeul meu, o Dumnezeul meu! Dacã nu s-ar gasi nimeni care sã se abata de la calea Ta, cum ar putea fi desfasurat steagul milei Tale, cum ar putea fi inaltat stindardul bunavointei Tale generoase? Iar dacã nu s-ar comite faradelegi, cum ai putea Tu fi proclamat Tainuitorul pacatelor omenesti, Atotiertatorul, Atotsiutorul, Atotînţeleptul? Fie sufletul meu o jertfa pentru cei ce pacãtuiesc faţa de Tine, cãci asupra unor astfel de pacate adie mireasma dulce a milostivirii iubitoare a Numelui Tau, Cel plin de Compasiune, Atotmilostivul. Fie viaţã mea sacrificata pentru nelegiuirile celor ce incãlca legile Tale, cãci prin ele suflul harului Tau şi parfumul bunatatii Tale duioase sunt fãcute cunoscute şi raspandite printre oameni. Fie fiinta mea cea mai launtricã oferita pentru pacatele celor ce au pacãtuit impotriva Ta, cãci ca urmare a unor asemenea pacate, Luceafarul multiplelor Tale favori se reveleaza la orizontul generozitatii Tale, iar norii providentei Tale infailibile isi revarsa darurile asupra realitatilor tuturor lucrurilor create.
Eu, Domnul meu, sunt acela care şi-a marturisit nenumaratele sale faradelegi, care a recunoscut ceea ce nici un om nu a recunoscut vreodata. M-am grabit sã ajung la oceanul iertarii Tale şi am cãutat adapost la umbra bunavointei Tale pline de har. O Tu care esti Regele Veşnic şi Aparatorul Suprem al tuturor oamenilor, Te rog ajuta-mã sã pot revela oamenilor ceea ce va face inimile şi sufletele lor sã se inalte în imensitatea fara de margini a iubirii Tale şi sã comunice cu Spiritul Tau. Intareste-mã prin puterea suveranitatii Tale ca sã pot indrepta toate lucrurile spre Aurora Manifestarii şi Izvorul Revelatiei Tale. Ajuta-mã, o Domnul meu, sã mã supun, întru totul, Vointei Tale şi sã mã ridic şi sã-Ti slujesc, cãci nu tin la aceasta viaţã pãmânteascã decât pentru un singur scop: sã rotesc în jurul tabernacolului Revelatiei Tale, Sediul Slavei Tale. Tu mã vezi, Dumnezeul meu, desprins de totul în afara de Tine, smerit şi supus Vointei Tale. Poarta-te cu Mine dupa cum Ti-e voia şi potrivit maririi şi slavei Tale.
O `Ali! Generozitatea Celui ce este Domnul tuturor lumilor ti-a fost şi iti mai este incã acordata. Inarmeaza-te cu taria şi puterea Lui şi ridicã-te pentru a sprijini Cauza Sa şi a preamari numele Sãu sfant. Nestiinta ta în ce priveste invatatura omeneascã şi incapacitatea în a scrie şi a citi sã nu-ti tulbure inima. Portile spre harul Sãu cuprinzator sunt în mâinile puterii unicului Dumnezeu adevãrat. El le-a deschis şi le va deschide şi de aci inainte în faţa tuturor celor ce-I slujesc. As dori sã pot spera ca aceasta adiere dulce a Divinitatii va continua intotdeauna sã sufle dinspre plaiurile inimii tale asupra lumii întregi în aşa fel încât efectele ei sã fie resimtite în toate tarile pãmântului. El este Cel ce are putere asupra tuturor lucrurilor. El este, cu adevãrat, Cel Preaputernic, Cel Atotslavit, Cel Omnipotent.
-~-CXLIII. Binecuvantat esti tu, o slujitorul Meu, cãci tu ai recunoscut Adevarul şi te-ai indepartat de cel ce L-a respins pe Cel Atotmilostiv şi a fost condamnat în Tableta Mama ca fiind pacãtos. Mergi, fara a sovai, pe calea iubirii de Dumnezeu şi ramai ferm în Credinta Lui şi ajuta-L prin puterea cuvantului tau. Iatã ce-ti porunceste Atotiertatorul care sufera pentru cã a fost intemnitat de opresorii Sai.
Când nenorocirile se abat asupra ta din cauza Mea, adu-ti aminte de supararile şi necazurile Mele şi nu uita cã Eu am fost surghiunit şi aruncat în inchisoare. Astfel Noi trecem asupra ta tot ce s-a abatut asupra Noastra din inalturi de la Cel ce este Atotslavitul, Atotînţeleptul.
Pe Legea Mea! Se apropie ziua când vom strange laolalta lumea şi tot ce cuprinde ea şi vom asterne o noua ordine în locul ei. El are, într-adevãr, puterea asupra tuturor lucrurilor.
Sfinteste-ti inima ca sã-ti poti aminti de Mine şi purificã-ti urechea ca sã poti auzi cuvintele Mele. Intoarce-ti apoi faţa spre Locul în care a fost instaurat tronul Domnului tau, Dumnezeul Milei şi spune: Preamarit fii tu Domnul meu pentru cã m-ai invrednicit sã recunosc Manifestarea propriului Tau Eu şi m-ai ajutat sã-mi indrept inima spre curtea prezentei Tale, telul adoratiei sufletului meu. Te implor, întru numele Tau care a fãcut ca cerul sã fie despicat, iar pãmântul sã se deschida, sã poruncesti pentru mine ceea ce ai poruncit pentru cei ce s-au lepadat de toate în afara de Tine şi şi-au bizuit inimile în mod neclintit pe Tine. Ingaduie-mi sã sed în prezenta Ta, pe scaunul adevãrului, inauntrul Tabernacolului Gloriei. Tu ai putinta sã faci ceea ce vrei. Nu exista alt Dumnezeu în afara de Tine, Cel Atotslavit, Cel Atotintelept.
-~-CXLIV. Condeiul Celui Preainalt a hotarat şi impus tuturor oamenilor obligatia de a propovadui Cauza aceasta... Este neindoios cã Dumnezeu va inspira pe oricine se va detaşa de tot ce exista în afara de El şi va face ca apele pure ale intelepciunii şi cuvantului sã tasneascã şi sã curga imbelsugat din inima lui. Într-adevãr, Domnul tau, Atotmilostivul, are putinta sã facã ce vrea şi porunceste orice este potrivit dorintei Sale.
Dacã ai cugeta la lumea aceasta şi ai intelege cât de trecãtoare sunt lucrurile ce-i apartin, ai alege numai calea care slujeste Cauzei Domnului tau. Nimeni n-ar putea sã te impiedice de a canta lauda Sa, chiar dacã toti oamenii ti-ar sta impotriva. Mergi inainte şi persevereaza în slujirea Lui. Spune: O voi oameni! Ziua fagaduita voua în toate Scripturile a venit acum. Temeti-va de Dumnezeu şi nu va dati inapoi de la a-L recunoaste pe Cel ce este Telul existentei voastre. Grabiti-va de a ajunge la El. Aceasta va fi mai bine pentru voi decât tot ce exista în lume şi lumea insãsi. O de-ati intelege!
Urmeaza doua extrase din Inspiratia Inimii: paşajul 129, la p. 39 şi 40, şi paşajul 130, la pag 40
-~-CXLV. This entry is missing in the Romanian Texts currently.
If ye meet the abased or the downtrodden, turn not away disdainfully from them, for the King of Glory ever watcheth over them and surroundeth them with such tenderness as none can fathom except them that have suffered their wishes and desires to be merged in the Will of your Lord, the Gracious, the All-Wise. O ye rich ones of the earth! Flee not from the face of the poor that lieth in the dust, nay rather befriend him and suffer him to recount the tale of the woes with which God’s inscrutable Decree hath caused him to be afflicted. By the righteousness of God! Whilst ye consort with him, the Concourse on high will be looking upon you, will be interceding for you, will be extolling your names and glorifying your action. Blessed are the learned that pride not themselves on their attainments; and well is it with the righteous that mock not the sinful, but rather conceal their misdeeds, so that their own shortcomings may remain veiled to men’s eyes.
-~-CXLVI. Este dorinţa şi năzuiţa Noastră ca fiecare dintre voi să devină un izvor al binelui printre oameni şi o pildă de cinste pentru omenire. Feriţi-vă de a vă socoti pe voi înşivă mai presus de semenii voştri. Îndreptaţi-vă privirea asupra Lui, Care este Templul lui Dumnezeu printre oameni. El, cu adevărat, şi-a oferit viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mântuirea lumii. El este într-adevăr, Cel Generos, Cel Binevoitor, Cel Preaînalt. Dacă se ivesc neînţelegeri printre voi, nu uitaţi că Eu mă aflu în mijlocul vostru, şi de dragul numelui meu şi ca dovadă a dragostei voastre pentru Cauza Mea neîndoielnică şi strălucitoare, iertaţi-vă unii altora păcatele. Ne place să vă vedem întotdeauna trăind în bună înţelegere şi prietenie în raiul bunăvoinţei Mele, astfel încât din faptele voastre să se înalţe mireasma prieteniei, a unităţii, a bunătăţii şi a frăţiei. Iată ce vă sfătuieşte Cel Atotştiutor, Cel Credincios. Vom fi întotdeauna cu voi; dacă von simţi parfumul frăţiei dintre voi, inima Noastră, negreşit, se va bucura, căci nimic altceva nu ne poate mulţumi. Orice om care înţeege cu adevărat va aduce mărturie întru acestea.
-~-CXLVII. Numele Cel Mai Mare sã-mi fie martor! Cât de trist ar fi dacã în aceasta zi omul şi-ar bizui inima pe lucrurile trecãtoare ale acestei lumi! Ridicati-va şi tineti-va ferm de Cauza lui Dumnezeu. Fiti plini de dragoste, unul faţa de celalalt. Ardeti, numai de dragul Celui Preaiubit, valul eului cu flacãra Focului nepieritor şi, cu fete voioase şi stralucind de lumina, infratiti-va cu aproapele vostru. Aţi observat, desigur, sub toate aspectele, purtarea Aceluia care este Cuvantul Adevarului printre voi. Stiti foarte bine cât îi este de greu acestui Tanar sã ingaduie - chiar numai pentru o noapte - ca inima vreunuia din cei iubiti de Dumnezeu sã fie intristata din cauza Lui.
Cuvantul lui Dumnezeu a aprins un foc în inima lumii; cât de pacat ar fi ca voi sã nu fi fost inflacãrati de dogoarea lui! Fie ca Dumnezeu sã va ajute sã considerati aceasta noapte binecuvantata ca o noapte a unitatii care sã inmanunchieze sufletele voastre şi sã luati hotararea de a va gati cu podoaba unui caracter bun şi demn de lauda. Fie ca principala voastra grija sã fie sã-l salvati pe cel cãzut de abisul pieirii iminente şi sã-l ajutati sã imbratiseze stravechea Credinta a lui Dumnezeu. Purtarea voastra faţa de aproapele vostru trebuie sã fie de aşa natura încât sã vadeascã limpede semnele unicului Dumnezeu adevãrat, cãci voi sunteti primii dintre oameni care au fost recreaţi de Duhul Lui, primii care l-ati adorat şi ati plecat genunchii în faţa Lui, primii ce inconjoara tronul Sãu de glorie. Jur pe Cel ce m-a fãcut sã revelez ceea ce a vrut El! Cei ce sãlasluiesc în Împãrãţia din inaltimi va cunosc mai bine decât va cunoasteti voi înşivã. Credeti oare cã aceste cuvinte sunt deşarte şi lipsite de continut? O de-ati putea intelege lucrurile pe care Domnul vostru, Atotmilostivul, le vede, lucruri care adeveresc proeminenta rangului vostru, care marturisesc mãreţia meritului vostru şi care proclama cât de sublima este treapta voastra! Sa dea Dumnezeu ca dorintele şi patimile voastre nestapanite sã nu fie o piedicã pentru ceea ce a fost hotarat pentru voi.
-~-CXLVIII. O Salman! Tot ce au spus sau scris inteleptii şi misticii nu a depasit, şi ei nici nu pot spera cã vor depasi vreodata limitarile cãrora le-a fost supusã, în mod strict, mintea finita a omului. Oricat de sus s-ar putea inalta mintile oamenilor celor mai de seama, oricat de mari ar fi adancurile pana la care ar putea patrunde o inima detaşata şi intelegatoare, niciodata o asemenea minte şi o asemenea inima nu vor putea transcende ceea ce este creaţia propriilor lor conceptii şi produsul propriilor lor ganduri. Meditatiile ganditorului celui mai profund, devotiunile celui mai desãvarsit sfant, cele mai inalte expresii de preamarire ale condeiului şi graiului omenesc reflecta doar ceea ce a fost creat în launtrul lor prin revelarea Domnului Dumnezeului lor. Oricine cugeta în inima lui la acest adevãr va admite neintarziat cã exista anumite limite pe care nici o fiinta omeneascã nu le poate depasi. Orice incercare s-a fãcut - de la începutul cel fara de început - de a şi-L reprezenta şi de a-L cunoaste pe Dumnezeu a fost limitata de conditiile propriei Sale creaţii - o creaţie pe care El, prin propria Lui Vointa şi neavand alt tel decât propriul Sãu Eu, a chemat-o la existenta. El se afla mult, nemasurat de mult, deasupra stradaniilor mintii omenesti de a patrunde Esenta Sa, sau a graiului omenesc de a descrie taina Sa. Nici o relatie directa nu-L poate lega vreodata de lucrurile pe care le-a creat şi nici aluziile cele mai abstracte şi mai vagi ale creaturilor Sale nu pot fi pe masura fiintei Sale. Prin Vointa Sa, care a patruns intreaga lume, El a adus la existenta toate lucrurile create. El este, şi a fost dintotdeauna, invaluit în veşnicia straveche a propriei Sale esente preamarite şi indivizibile şi va continua sã ramana în veci de veci ascuns în maiestatea şi slava Lui inaccesibila. Tot ce este în cer şi tot ce este pe pãmânt au ajuns la fiintare prin porunca Sa, şi, prin Vointa Sa, totul a iesit din neantul absolut şi a aparut în imperiul existentei. Şi atunci, cum ar putea creatura care a fost faurita de Cuvantul lui Dumnezeu sã inteleaga natura Celui ce este Cel dintru Început?
-~-CXLIX. Dacã un om se va ridica în aceasta Zi şi, cu o detaşare absoluta de tot ce exista în ceruri şi tot ce exista pe pãmânt, isi va darui afectiunea Celui ce este Aurora Revelatiei sfinte a lui Dumnezeu, el va fi cu adevãrat imputernicit sã supuna toate lucrurile create în virtutea autoritatii unuia din Numele Domnului Dumnezeului sãu Atotştiutorul, Atotînţeleptul. Afla şi fii incredintat ca, în aceasta Zi, Luceafarul adevãrului a revarsat asupra lumii o lumina cum n-a mai fost vazuta niciodata în vremurile din trecut. Laşati, o voi oameni, ca stralucirea gloriei Sale sã va invaluie şi nu fiti dintre cei nepasãtori.
-~-CL. Dupa victorie toti oamenii vor spune cã sunt credinciosi şi se vor grabi sã ajunga la adapostul Credintei lui Dumnezeu. Fericiti cei care în zilele incercãrilor care s-au abatut asupra lumii întregi au ramas neclintiti în Apararea Cauzei şi au refuzat sã tradeze adevãrul ei.
-~-CLI. Eliberati-va, o voi privighetori ale lui Dumnezeu, din spinii şi maracinii chinurilor şi suferintelor şi luati-va zborul spre gradina de trandafiri a splendorii nepieritoare. O prieteni ai Mei, voi cei ce traiti în colb! Grabiti-va spre lacasul vostru celest. Aduceti-va voua înşivã vestea cea buna: „Cel Preaiubit a venit! El s-a incununat cu slava Revelatiei lui Dumnezeu şi a descuiat, în faţa oamenilor, portile stravechiului Sãu Paradis." Fie ca toti ochii sã se bucure şi toate urechile sã fie pline de bucurie, cãci acum a venit vremea sã privim frumusetea Lui, acum e vremea potrivita sã ascultam glasul Sãu. Proclamati în faţa oricãrui suflet iubitor: „Iatã cã Preaiubitul vostru a venit printre oameni!" Iar mesagerilor Suveranului iubirii, impartasiti-le vestea: „Cel Adorat inveşmântat în plenitudinea gloriei Sale a aparut!" O voi ce iubiti frumusetea Lui! Prefaceti suferinta despartirii de El în bucuria reunirii veşnice, iar dulceata prezentei Sale sã inlature amarul indepartarii voastre de curtea Sa.
Priviti cum harul nemarginit al lui Dumnezeu, care se revarsã din norii slavei Divine, a cuprins lumea în aceasta Zi. Caci în timp ce în trecut fiecare iubit il implora şi il cãuta pe Cel Preaiubit, acum Cel Preaiubit Insusi îi cheama pe iubitii Sai şi îi invita sã vina în prezenta Sa. Luati seama sã nu pierdeti o favoare atat de pretioasã; feriti-va de a subaprecia o dovada atat de neobisnuita a harului Sãu. Nu renuntati la foloasele nepieritoare şi nu va multumiti cu ceeea ce e trecãtor. Indepartati valul care va acopera vederea şi risipiti intunericul care o invaluie ca sã puteti privi frumusetea pura a fetei Celui Preaiubit, ca sã puteti vedea ceea ce nici un ochi n-a vazut şi auzi ceea ce nici o ureche n-a auzit.
Ascultati-mã, voi pasãri muritoare! În Gradina de Trandafiri a splendorii nepieritoare, o Floare a început sã imboboceascã; în comparatie cu ea, orice alta floare este doar un spin, iar în faţa gloriei stalucirii ei, esenta frumusetii insãsi trebuie sã paleascã şi sã se vestejeascã. Ridicati-va, aşadar, şi cu întreg entuziasmul inimilor voastre, cu tot zelul sufletelor voastre, cu o nestirbita ardoare a a vointei voastre şi cu eforturile concentrate ale întregii voastre fiinte, straduiti-va sã ajungeti la raiul prezentei Sale şi nazuiti sã inhalati mireazma florii nepieritoare, sã inspirati parfumul dulce al sfinteniei şi sã dobanditi o parte din aceasta mireazma a slavei ceresti. Cine urmeaza acest sfat, isi va sfarama lanturile, va gusta din abnegatia iubirii extatice, va ajunge la dorinta inimii sale şi-şi va preda sufletul în mâinile Celui Preaiubit. Tasnind afara din colivia sa, isi va inalta zborul - asemenea pasãrii spiritului - spre cuibul sãu sfant şi nepieritor.
Noaptea a urmat zilei şi ziua a urmat noptii, iar orele şi clipele vietii voastre au venit şi au plecat şi totuşi nici unul din voi nu a consimtit nici pentru un singur moment sã se desprinda de ceea ce este trecãtor. Treziti-va pentru ca nu cumva putinele clipe care mai sunt ale voastre sã se risipeascã şi sã se piarda. Zilele voastre vor trece cu iuteala fulgerului, iar trupurile voastre se vor odihni acoperite cu tarana. Şi ce veti mai putea face atunci? Cum veti mai putea ispasi greselile din trecut? Candela cea veşnicã straluceste în slava ei pura. Priviti cum a ars orice val efemer. O voi ce iubiti lumina Lui, asemenea fluturilor de noapte! . Sfidati orice primejdie şi consacrati-va sufletele flacãrii ei mistuitoare. O voi ce tanjiti dupa El! Dezbarati-va de orice afectiune pãmânteascã şi grabiti-va sã-L imbratisati pe Preaiubitul vostru. Cu o ardoare neintrecuta, incercati sã ajungeti cât mai grabnic la El. Floarea care pana acum a fost tainuita oamenilor, a fost dezvaluita ochilor voştri. El sta în faţa voastra, în gloria stralucirii Sale netarmurite. Glasul Sãu a chemat toate fiintele sfinte şi sanctificate sã vina pentru a se uni cu El. Ferice de cel ce se indreapta într-acolo; bine de cel ce a ajuns la un chip atat de minunat şi a vazut lumina Lui.
-~-CLII. Ochiul tau este chezasia Mea. Nu ingadui ca praful dorintelor deşarte sã intunece stralucirea sa. Urechea ta este un semn al generozitatii Mele, nu ingadui ca larma argumentatiilor nesãbuite s-o indeparteze de Cuvantul Meu care cuprinde întrega creaţie. Inima ta e visteria Mea, nu ingadui ca mânã tradatoare a eului sã-ti rapeascã perlele pe care le-am ascuns în ea. Mana ta e un simbol al bunatatii Mele iubitoare, nu o impiedicã sã se tina strans de Tabletele Mele pazite şi tainuite... Fara sã-mi fi cerut, am revarsat asupra ta harul Meu. Şi tot fara sã-mi ceri, ti-am indeplinit dorinta. Desi nu meriti, te-am ales pentru favorile Mele cele mai generoase, cele mai incalculabile... O slujitorii Mei! Fiti la fel de supusi şi rabdatori ca pãmântul pentru ca din glia fiintei voastre sã infloreascã zambila parfumata, sfanta şi multicolora a cunoatsterii Mele. Fiti arzatori ca focul ca sã puteti mistui valurile nepasãrii şi sã inflacãrati prin energia insufletitoare a iubirii lui Dumnezeu, inimile reci şi indaratnice. Fiti usori şi neconstransi ca vantul ca sã puteti intra în incinta curtii Mele, în Sanctuarul Meu inviolabil.
-~-CLIII. O prieten credincios şi sughiunit! Stinge setea nepasãrii cu apele sanctificate ale harului Meu şi alunga tristetea indepartarii cu ajutorul luminii din zori a prezentei Mele Divine. Nu ingadui ca lacasul în care sãlasluieste iubirea Mea nemuritoare pentru tine sã fie nimicit de tirania unor dorinte patimase şi nu intuneca frumusetea Tanarului ceresc cu colbul eului şi pasiunilor. Inveşmânteaza-te cu esenta dreptatii şi nu ingadui inimii tale sã se teama de altceva decât de Dumnezeu. Nu inabusi izvorul luminos al sufletului tau cu spinii şi maracinii afectiunilor vane şi nesãbuite şi nu impiedica scurgerea apelor vii care tasnesc din adancurile inimii tale. Puneti intreaga nadejde în Dumnezeu şi tine-te cu tarie de indurarea lui infailibila. Cine altcineva decât El poate imbogati pe cel sãrman şi elibera pe cel cãzut din injosirea lui?
O slujitorii Mei! Dacã ati descoperi oceanul ascuns şi nemarginit al bogatiei Mele incoruptibile, este neindoios cã ati considera lumea, ba chiar intreaga creaţie ca fiind un nimic. Fie ca flacãra cãutarii sã arda cu o asemenea intensitate în inimile voastre încât sã puteti ajunge la telul vostru suprem şi preamarit -- la treapta pe care va puteti apropia şi fi uniti cu Preaiubitul vostru...
O slujitorii Mei! Nu ingaduiti ca sperantele voastre deşarte şi inchipuirile voastre amagitoare sã submineze temeliile credintei în Dumnezeul Atotslavit, cãci asemenea fantezii au fost întru totul nefolositoare oamenilor şi n-au reusit sã le indrepte pasii pe Calea cea dreapta. Credeti voi, o slujitorii Mei, cã mânã suveranitatii Mele atotcuprinzatoare, ocrotitoare şi transcendente este inlantuita, cã revarsarea milostivirii Mele stravechi, neincetate şi atotpatrunzatoare a fost stavilita sau cã norii bunavointei Mele neintrecute şi sublime au incetat sã-şi daruiascã prinosul lor asupra oamenilor? Va puteti oare inchipui cã lucrarile minunate care au proclamat puterea Mea divina şi irezistibila au fost retrase sau cã autoritatea vointei Mele şi a telului Meu a fost oprita de a dirija destinele omenirii? Şi dacã nu acesta e cazul, de ce v-ati straduit sã impiedicati ca Frumuseţea nemuritoare a Chipului Meu sacru şi plin de har sã fie dezvaluita ochilor oamenilor? De ce ati luptat din rasputeri pentru a pune piedica Manifestarii Fiintei Atotputernice şi Atotglorioase de a-şi revarsa stralucirea Revelatiei Sale pe pãmânt? Dacã ati fi drepti în judecâta voastra, ati recunoaste neintarziat ca realitatea tuturor lucrurilor create este imbatata de bucuria acestei noi şi minunate Revelatii, ca toti atomii pãmântului au fost iluminati de stralucirea gloriei sale. Amagitor şi jalnic este ceea ce v-ati inchipuit şi incã va inchipuiti voi!
Faceti cale intoarsã, o slujitorii Mei, şi plecati-va inimile spre Cel ce este Sursa creaţiei voastre. Eliberati-va de simtamintele voastre marsave şi corupte şi grabiti-va sã imbratisati lumina Focului nemuritor care straluceste pe Sinaiul acestei Revelatii misterioase şi transcendente. Nu falsificati Cuvantul sfant şi atotcuprinzator, Cuvantul primar al lui Dumnezeu şi nu incercati sã profanati sacralitatea sa sau sã-i injositi caracterul sublim. O nepasãtorilor! Desi minunile indurarii Mele au cuprins toate lucrurile create -- cele vizibile şi cele invizibile -- şi desi revelarea harului Meu şi a generozitatii Mele a patruns fiecare atom al universului, nuiaua cu care pot pedepsi pe cei rai este cumplita, iar mania Mea impotriva lor este amarnicã. Cu urechi purificate de dorinte lumesti şi de tot felul de fanfaronade, ascultati de sfaturile pe care Eu, în bunatatea Mea plina de indurarea, vi le-am dezvaluit şi cu ochiul launtric şi exterior contemplati dovezile Revelatiei Mele minunate...
O slujitorii Mei! Nu va lipsiti de lumina sclipitoare şi nepieritoare care straluceste în Lampa slavei Divine. Laşati ca flacãra iubirii lui Dumnezeu sã arda scanteietor în inimile voastre luminoase. Intretineti-o cu uleiul cãlauzirii Divine şi aparati-o, punand-o la adapostul statorniciei voastre. Paziti-o inlauntrul sferei increderii şi detaşãrii de tot ce exista în afara de Dumnezeu astfel încât murmurele rauvoitoare ale celor nelegiuiti sã nu-i stinga lumina. O slujitorii Mei! Revelatia Mea sfanta şi divin statornicita poate fi asemanata cu un ocean în ale cãrui adancuri sunt ascunse nenumarate perle nepretuite şi de o stralucire neintrecuta. Este de datoria fiecãrui cãutator sã se straduiascã şi sã tinda sã ajunga la tarmurile aceastui ocean astfel încât sã se poata impartasi, potrivit zelului cãutarii sale şi eforturilor depuse, din acele avantaje care au fost prestabilite în Tabletele ascunse, irevocabile ale lui Dumnezeu. Dacã nimeni nu vrea sã-şi indrepte pasii spre tarmurile sale, dacã nimeni nu va incerca şi nu va reusi sã-l gaseascã, se poate oare spune cã un asemenea esec a lipsit oceanul de puterea sa sau cã i-a imputinat cât de cât comorile? Cât de deşarte, cât de demne de dispret sunt inchipuirile pe care inimile voastre le-au nascocit şi incã le mai nascocesc! O slujitorii Mei! Unicul Dumnezeu adevãrat Mi-e martor! Acest ocean imens, nemarginit care talazueste este aproape, uimitor de aproape de voi. Priviti, este mai aproape de voi decât vana voastra vitala. Dacã doriti puteti, cât ati clipi din ochi, ajunge la aceasta favoare nepieritoare şi va puteti impartasi din ea, din acest har dat de Dumnezeu, din acest dar incoruptibil, din aceasta bunatate preaputernicã şi nespus de slãvitã.
O slujitorii Mei! De-ati putea intelege cu ce minuni ale generozitatii şi darniciei am binevoit sã inzestrez sufletele voastre, v-ati lepada, fara îndoialã, de ataşamentul faţa de toate lucrurile create şi ati dobandi o cunoaştere adevãrata a propriului vostru eu -- o cunoaştere care este unul şi acelasi lucru cu intelegerea propriei Mele Fiinte. Aţi descoperi cã sunteti eliberati de orice în afara de Mine şi ati percepe, cu ochiul launtric şi cu cel exterior - şi la fel de limpede ca şi revelarea Numelui Meu strãlucitor - marile iubirii şi generozitatii Mele, talazuind în launtrul vostru. Nu ingaduiti ca plasmuirile voastre deşarte , patimile voastre josnice, lipsa voastra de sinceritate şi orbirea inimii sã intunece stralucirea sau sã intineze sfintenia unei trepte atat de inalte. Voi sunteti asemenea pasãrii care, cu intreaga forta a puternicilor sale aripi şi plina de incredere şi voiosie, se inalta în nemarginitul cerurilor, pana ce silita sã-şi potoleascã foamea, se-ntoarce avida la apa şi lutul pãmântesc pentru ca apoi, prinsã în mrejele dorintelor sale, sã descopere cã nu-şi mai poate relua zborul spre taramurile de unde a venit. Ne mai fiind în stare sã lepede povara de pe aripile murdarite, aceasta pasãre, care pana atunci a sãlasluit în cer, este acum silita sã caute un adapost în tarana. De aceea, o slujitorii Mei, nu va pangariti aripile cu lutul indaratniciei şi al dorintelor deşarte şi nu laşati ca ele sã fie manjite de colbul invidiei şi urii ca sã nu fiti impiedicati sã va inaltati în cerul cunoasterii Mele divine.
O slujitorii Mei! În virtutea puterii lui Dumnezeu şi a autoritatii Sale, am scos la lumina şi am dezvaluit, din comoara cunoasterii şi intelepciunii Sale, perlele tainuite în adancurile oceanului sãu veşnic. Am cerut Fiicelor cerului sã apara de sub valul care le ascundea şi le-am imbracat în aceste cuvinte ale Mele -- cuvinte de o forta şi o intelepciune neintrecuta. Pe langa aceasta, am despecetluit, cu mânã puterii divine, vinul ales al Revelatiei Mele şi am raspandit mireasma lui sfanta, tainicã şi incãrcata cu miros de mosc asupra tuturor lucrurilor create. Cine altcineva este vinovat decât voi înşivã dacã ati preferat sã va lipsiti de revarsarea atat de mareata a harului atotcuprinzator şi transcendent al lui Dumnezeu, de o revelare atat de stralucita a milostivirii Sale minunate?...
O slujitorii Mei! În inima Mea nu scanteiaza nimic altceva decât lumina nepieritoare a Zorilor cãlauzirii Divine, iar din gura Mea nu iese altceva decât esenta adevãrului pe care Domnul Dumnezeul vostru a revelat-o. De aceea nu va urmati dorintele pãmântesti, nu violati Legamantul cu Dumnezeu şi nu va cãlcati fagaduiala faţa de El. Cu o hotarare ferma, cu intreaga afectiune a inimii voastre şi deplina forta a cuvintelor voastre, intoarceti-va spre El şi nu mergeti pe cãile celor nesãbuiti. Lumea este doar o aparenta amagitoare şi lipsita de continut, un simplu nimic care se aseamana cu realitatea. Nu-i daruiti afectiunea voastra. Nu rupeti legatura care va uneste cu Creatorul vostru şi nu fiti dintre cei care s-au ratacit şi s-au indepartat de cãile Sale. Adevarat va spun, lumea e ca o nalucire în pustiu -- cel insetat viseaza cã e apa şi se straduieste din rasputeri sã ajunga la ea, iar atungi când ajunge la ea, constata cã e doar o iluzie. Ea mai poate fi asemanata şi cu imaginea lipsita de viaţã a iubitei pe care iubitul a cãutat-o şi a gasit-o în cele din urma dupa o indelungata cãutare şi care spre profundul lui regret nu poate nici sã-i „atate nici sã-i potoleascã foamea".
O slujitorii Mei! Nu va intristati dacã în zilele acestea şi pe acest plan pãmântesc, Dumnezeu a hotarat şi a revelat lucruri contrare dorintelor voastre, cãci zile fericite şi desfaţari ceresti sunt pregatite pentru voi. Lumi sfinte, pline de duh slavit vor fi dezvaluite ochilor voştri. Atat în aceasta lume, cât şi în cea de apoi, El v-a ales ca sã va impartasiti din foloasele lor, sã luati parte la bucuria lor şi sã dobanditi o particicã din harul lor intaritor. Fara îndoialã cã veti ajunge la toate acestea.
-~-CLIV. Sfatuieste-i, O Salman, pe cei iubiti de unicul Dumnezeu adevãrat sã nu priveascã cu un ochi prea critic cuvintele şi scrierile oamenilor. Dimpotriva, ei sã intampine asemenea cuvinte şi scrieri într-un spirit larg şi plin de simpatie. Dar acei oameni care, în aceasta Zi, s-au laşat antrenati sã combata prin scrieri atatatoare principiile Cauzei lui Dumnezeu trebuie tratati în mod diferit. Se cuvine ca toti oamenii, fiecare, potrivit abilitãţii sale, sã respinga argumentele celor care au atacat Credinta lui Dumnezeu. Iatã ce a decretat Atotputernicul, Cel Omnipotent. Cel ce doreste sã promoveze Cauza unicului Dumnezeu adevãrat, s-o promoveze cu condeiul şi cu gura sa şi nu sã recurga la sabie şi violenta. Noi am revelat aceasta porunca cu o ocazie anterioara, iar acum o confirmam, o de-ati fi dintre cei ce inteleg. Pe dreptatea Aceluia care în aceasta Zi striga din strafundul inimii tuturor lucrurilor create: „Doamne, nu exista alt Dumnezeu în afara de Mine!" Dacã un om se va ridica sã apere prin scrierile sale Cauza lui Dumnezeu impotriva dusmanilor ei, oricat de neinsemnata ar fi contributia sa, el va fi atat de cinstit în lumea de apoi încât Ostirile Ceresti îi vor invidia gloria. Nici un condei nu poate descrie grandoarea rangului sãu şi nici o o limba nu poate evoca splendoarea sa. Caci celui ce va ramane ferm şi statornic în aceasta sfanta, slãvitã şi preamãritã Revelatie, i se va da o asemenea putere încât va putea infrunta tot ce exista în cer şi pe pãmânt. Întru aceasta, Dumnezeu Insusi Mi-e martor.
O voi iubitii lui Dumnezeu! Nu adastati în culcusurile voastre, ci mai de graba ridicati-va de indata ce-L recunoasteti pe Domnul vostru, Creatorul, şi aflati cele ce s-au abatut asupra Lui, şi grabiti-va sã-i veniti în ajutor. Deslegati-va limba şi proclamati fara incetare Cauza Sa. Aceasta va fi mai bine pentru voi decât toate comorile trecute şi viitoare, dacã sunteti dintre cei care inteleg acest adevãr.
-~-CLV. Prima datorie prescrisã de Dumnezeu slujitorilor Sai este recunoaşterea Celui ce este Aurora Revelatiei Sale şi Izvorul legilor Sale, a Celui ce reprezinta Divinitatea în Împãrãţia Cauzei Sale şi în lumea creaţiei. Cine şi-a indeplinit aceasta datorie a ajuns la binele suprem; iar cel ce s-a lipsit de ea, a mers pe cãi gresite chiar dacã a sãvarsit faptele cele mai drepte. Se cuvine ca orice om care atinge acest rang sublim, aceasta culme a gloriei transcendente, sã respecte toate poruncile Celui ce este Dorinta Lumii. Aceste datorii gemene sunt inseparabile. Niciuna din ele nu este acceptabila fara cealalta. Astfel a hotarat Cel ce este Sursa Divinei Inspiratii.
Cei pe care Dumnezeu i-a inzestrat cu intuitie vor recunoaste deindata cã preceptele stabilite de Dumnezeu constituie cele mai desãvarsite mijloace pentru mentinerea ordinii în lume şi a securitatii popoarelor sale. Cel ce nu tine seama de ele este socotit printre cei josnici şi nerozi. Noi v-am poruncit, într-adevãr, sã respingeti indemnurile pasiunilor voastre nelegiuite şi ale dorintelor voastre depravate şi sã nu incãlcati limitele impuse de Condeiul Celui Preainalt, cãci ele sunt suflul de viaţã al tuturor lucrurilor create. Marile Intelepciunii Divine precum şi cele ale graiului divin talazuiesc puternic sub adierea brizei Celui Atotmilostiv. Grabiti-va sã beti pe sãturate, o voi oameni inzestrati cu intelegere! Cei ce au incãlcat Legamantul lui Dumnezeu, nesocotind poruncile Sale şi intorcandu-I spatele, au pacãtuit crunt în ochii lui Dumnezeu, Atotstapanitorul, Cel Preainalt.
O voi popoare ale lumii! Fiti asigurate cã poruncile Mele sunt lampile providentei Mele iubitoare printre slujitorii Mei şi cheile milei Mele pentru creaturile Mele. Acest lucru trimis jos, pe pãmânt a fost hotarat în cerul Vointei Domnului vostru, Domnul Revelatiei. Dacã un om ar gusta din dulceata cuvintelor pe care buzele Celui Atotmilostiv a binevoit sã le rosteascã, fie toate comorile pãmântului ale sale, el ar renunta la ele, ori cate ar fi, pentru ca sã propovaduiascã adevãrul chiar numai al uneia din poruncile Sale care stralucesc la aurora grijii Sale generoase şi a iubirii Sale duioase.
Spune: Legile Mele raspandesc parfumul suav al vesmintelor Mele şi cu ajutorul lor, stindardele victoriei vor fi inaltate pe culmile cele mai inalte. Din cerul gloriei Mele omnipotente, limba puterii Mele a adresat creaţiei Mele urmatoarele cuvinte: „Respecta poruncile Mele de dragul frumusetii Mele." Fericit este iubitul care a inhalat mireasma divina a Preaiubitului Sãu din aceste cuvinte incãrcate cu parfumul unui har pe care nici o gura nu-l poate descrie. Pe viaţã Mea! Cel ce a baut din vinul ales al cinstei din mâinile favorii Mele generoase, va roti în jurul poruncilor Mele care stralucesc la aurora creaţiei mele.
Sa nu credeti cã v-am revelat un simplu cod de legi. Nu, mai de graba am despecetluit un vin ales cu mânã suveranitatii şi puterii. Întru aceasta marturiseste ceea ce Condeiul Revelatiei a revelat. Meditati la aceasta, o voi oameni inzestrati cu intuitie!...
Ori de cate ori legile Mele apar, asemenea soarelui, pe cerul cuvantului Meu, ele trebuie respectate cu fidelitate de toti chiar dacã porunca Mea ar fi de aşa natura încât sã spintece cerul oricãrei alte religii. El face ce vrea. El alege şi nimeni nu are dreptul sã puna la îndoialã alegerea Sa. Orice porunceste Cel Preaiubit este, cu adevãrat, iubit. Întru aceasta, martor imi este Cel ce e Domnul întregii creaţii. Oricine a inhalat mireasma dulce a Celui Atotmilostiv şi a recunoscut Sursa celor rostite de El va considera ca binevenite şi va privi în faţa sãgetile dusmanului pentru ca sã statorniceascã în mijlocul oamenilor adevãrul legilor lui Dumnezeu. Bine de cel ce şi-a intors faţa într-acolo şi a inteles sensul poruncii Sale hotaratoare.
-~-CLVI. Cel ce este Adevarul Veşnic şi-a indreptat ochii, de la Aurora Slavei, spre poporul lui Bahá şi i s-a adresat astfel: „Devotati-va promovarii buneistari şi linistii oamenilor. Inchinati-va mintea şi vointa educatiei popoarelor şi neamurilor pãmântului pentru ca disensiunile care le despart sã poata fi sterse de pe suprafaţa lui prin puterea Numelui Suprem şi toti oamenii sã devina sustinatorii unei singure Ordin şi locuitorii unui singur Oras. Iluminati-va şi sfinţiti-va inimile; nu ingaduiti ca ele sã fie pangarite de spinii urii şi maracinii rautatii. Voi traiti într-o singura lume şi ati fost creaţi prin actiunea unei singure vointe. Binecuvantat este cel ce se infrateste cu toti oamenii într-un spirit de maxima bunatate şi iubire."
-~-CLVII. Urmeaza din Inspiratia Inimii paşajul 132 pag 40-41
-~-CLVIII. Dumnezeu a impus tuturor datoria de a propovadui Cauza Sa. Oricine se ridicã pentru a-şi indeplini aceasta datorie, trebuie, inainte de a proclama Mesajul Sãu, sã se impodobeascã cu un caracter cinstit şi demn de lauda, astfel încât cuvintele sale sã atraga inimile celor receptivi la chemarea sa. Fara aceasta, el nu poate spera sã-şi influenteze ascultatorii vreodata.
-~-CLIX. Missing in the original Romanian texts Urmeaza paşajul 133 din Inspiratia Inimii pag 41-42 (CLIX)
Consider the pettiness of men’s minds. They ask for that which injureth them, and cast away the thing that profiteth them. They are, indeed, of those that are far astray. We find some men desiring liberty, and priding themselves therein. Such men are in the depths of ignorance.
Liberty must, in the end, lead to sedition, whose flames none can quench. Thus warneth you He Who is the Reckoner, the All-Knowing. Know ye that the embodiment of liberty and its symbol is the animal. That which beseemeth man is submission unto such restraints as will protect him from his own ignorance, and guard him against the harm of the mischief-maker. Liberty causeth man to overstep the bounds of propriety, and to infringe on the dignity of his station. It debaseth him to the level of extreme depravity and wickedness.
Regard men as a flock of sheep that need a shepherd for their protection. This, verily, is the truth, the certain truth. We approve of liberty in certain circumstances, and refuse to sanction it in others. We, verily, are the All-Knowing.
Say: True liberty consisteth in man’s submission unto My commandments, little as ye know it. Were men to observe that which We have sent down unto them from the Heaven of Revelation, they would, of a certainty, attain unto perfect liberty. Happy is the man that hath apprehended the Purpose of God in whatever He hath revealed from the Heaven of His Will, that pervadeth all created things. Say: The liberty that profiteth you is to be found nowhere except in complete servitude unto God, the Eternal Truth. Whoso hath tasted of its sweetness will refuse to barter it for all the dominion of earth and heaven.
-~-CLX. Numai acela crede cu adevãrat în unitatea lui Dumnezeu care, în aceasta Zi, Il va considera cu mult mai presus de orice fel de comparatii şi asemuiri pe care i le-au atribuit oamenii. A gresit amarnic cel ce a luat aceste comparatii şi asemuiri drept Dumnezeu Insusi. Ganditi-va la relatia dintre meserias şi obiectul pe care l-a fãcut, intre pictor şi pictura sa. Se poate oare spune vreodata ca lucrurile faurite de mânã lor sunt identice cu ei insisi? Pe legea Celui ce este Domnul Tronului din inaltimi şi de pe pãmânt! Aceste lucruri nu pot fi privite decât ca dovezi care proclama excelenta şi desãvarsirea autorului lor.
O seicule! O tu care ti-ai supus vointa lui Dumnezeu! Supunerea propriului eu şi unirea permanenta cu Dumnezeu inseamna cã oamenii trebuie sã accepte ca vointa lor sã fie complet absorbita de vointa lui Dumnezeu, iar dorintele lor sã le considere ca o nimicnicie în comparatie cu Telul Sãu. Orice ar porunci Creatorul creaturilor Sale sã facã, trebuie sã fie indeplinit de ele cu ravna, cu bucurie şi zel. Ele nu trebuie sã ingaduie fanteziilor lor sã le intunece judecâta şi nici sã ia propriile lor inchipuiri drept glasul Celui Etern. În Rugaciunea Postului, Noi am revelat: „Dacã vointa Ta ar decreta ca din gura Ta sã iasã urmatoarele cuvinte adresate lor: `Tineti Postul de dragul Frumusetii Mele, o voi oameni, şi nu puneti o limita duratei sale, jur pe maiestatea slavei Tale ca fiecare dintre ei il va tine cu credinta şi se va abtine de la tot ce ar incãlca legea Ta şi cã vor continua sã facã acelasi lucru pana ce isi vor preda sufletul în mâinile Tale." În aceasta consta supunerea completa a vointei proprii faţa de cea a lui Dumnezeu. Mediteazaa la aceasta pentru ca sã poti bea din apele vietii veşnice care curg prin cuvintele Domnului întregii omeniri şi sã poti marturisi cã unicul Dumnezeu adevãrat a fost dintotdeauna mult mai presus decât creaturile Sale. El este, cu adevãrat, Cel Incomparabil, Cel Veşnic, Atotştiutorul, Atotînţeleptul. Treapta supunerii absolute a eului transcende şi va ramane intotdeauna cu mult mai presus decât orice alta treapta.
Se cuvine sã te consacri Vointei lui Dumnezeu. Ceea ce a revelat în Tabletele Sale este doar o rasfrangere a Vointei Sale. Consacrarea ta trebuie sã fie atat de totala, încât orice urma de dorinta lumeascã sã dispara din inima ta. Acesta e intelesul adevãratei unitati. Implora-L pe Dumnezeu sã-ti dea putinta sã ramai statornic pe cararea aceasta şi sã te ajute sã cãlauzesti popoarele lumii la Cel ce este Conducãtorul suveran şi neindoielnic, Cel ce s-a revelat într-un chip anumit şi a dat grai unui mesaj Divin deosebit. Aceasta este esenta credintei şi certitudinii. Cei ce se inchina la un idol faurit de imaginatia lor şi-l numesc Realitate în El este, cu adevãrat, Atotştiutorul, Atotînţeleptul.
-~-CLXI. Incingeti coapsele şi straduieste-te pentru ca, poate, sã reusesti sã-ti cãlauzesti semenul spre legea lui Dumnezeu, Preamilostivul. O asemenea fapta intrece, cu adevãrat, toate celelalte fapte în ochii lui Dumnezeu, Atotstapanitorul, Cel Preainalt. Atat de mare trebuie sã fie statornicia ta în Cauza lui Dumnezeu, încât nimic din cele pãmântesti sã nu te poata impiedica sã-ti faci datoria. Chiar dacã toate puterile lumii s-ar alia impotriva ta, chiar dacã toti oamenii te-ar infrunta, tu trebuie sã ramai neclintit.
Fii liber ca vantul atunci când esti purtatorul Mesajului Aceluia care a fãcut sã raşara Zorile Calauzirii Divine. Gandeste-te cum vantul, credincios poruncii lui Dumnezeu, sufla peste toate tinuturile pãmântului, fie ele locuite sau nu. Nici spectacolul pustiului, nici acela al prosperitatii nu-i produce placere sau durere. El sufla în toate directiile, dupa cum i-a poruncit Creatorul Sãu. Şi la fel ar trebui sã facã orice om care pretinde ca-L iubeste pe unicul Dumnezeu adevãrat. Se cuvine ca el sã-şi fixeze privirea asupra principiilor fundamentale ale Credintei Sale şi sã se straduiascã sã le raspandeascã. Numai şi numai de dragul lui Dumnezeu, el trebuie sã proclame Mesajul Sãu şi, în acelasi spirit, sã accepte orice raspuns ar evoca cuvintele sale în inimile ascultatorilor sãi. Cel ce va accepta şi va crede isi va primi rasplata; iar cel ce se va intoarce din cale isi va primi pedeapsa cuvenita.
În ajunul plecãrii Noastre din Iraq i-am avertizat pe cei credinciosi sã fie pregatiti pentru aparitia Pasãrilor Intunericului. Nu încape nici o îndoialã cã ciorile isi vor face auzit croncãnitul în anumite tari, aşa cum s-a intamplat în ultimii ani. Dar orice s-ar abate asupra voastra cãutati adapost la unicul Dumnezeu adevãrat pentru ca El sã va apre de vicleniile impostostorului. Adevarat va spun, în aceasta Revelatie suprema, toate Dispensatiile trecute şi-au atins cea mai desãvarsita implinire, implinirea finala. Astfel va sfatuieste Domnul vostru, Atotştiutorul, Atotînţeleptul. Lauda lui Dumnezeu, Domnul tuturor lumilor.
-~-CLXII. Atotmilostivul a acordat omului facultatea de a vedea şi l-a inzestrat cu puterea auzului. Unii l-au numit „lumea mai micã", desi în realitate, el ar trebui considerat „lumea mai mare". Posibilitatile inerente treptei pe care se afla omul, intreaga masura a destinului sãu pe pãmânt, desãvarsirea inascuta a realitatii sale trebuie toate sã se manifeste în aceasta Zi promisã a lui Dumnezeu.
Pana Celui Preainalt şi-a amintit intotdeauna şi în toate imprejurarile, cu bucurie şi duiosie, de cei iubiti de El şi i-a sfatuit sã mearga pe calea Sa. Bine de cel pe care viccisitudinile acestei lumi nu au reusit sã-l impiedece de a recunoaste Aurora Unitatii lui Dumnezeu, cel ce a sorbit cu o hotarare neclintita, şi în numele Celui de Sine Statator, din vinul pecetluit al Revelatiei Sale. Un asemenea om va fi inscris în Cartea lui Dumnezeu, Domnul tuturor lumilor, ca unul ce sãlasluieste în Rai.
-~-CLXIII. Lauda lui Dumnezeu, care a infrumusetat lumea cu o podoaba şi un veşmânt pe care nu i le poate rapi nici o putere pãmânteascã, oricat de puternice ar fi batalioanele sale, oricat de mare ar fi bogatia ei, oricat de profunda influenta ei. Spune: esenta oricãrei puteri este a lui Dumnezeu, Telul suprem şi ultim al creaţiei. Izvorul oricãrei maiestati este a lui Dumnezeu, Obiectul adoratiei a tot ce exista în ceruri şi pe pãmânt. Acele forte care isi au obarsia în aceasta lume a colbului sunt, prin insãsi natura lor, nedemne de a fi luate în consideratie.
Spune: Izvoarele care mentin aceste paşari în viaţã nu sunt din aceasta lume. Sursa lor este mult mai presus de raza cunoasterii şi intelegerii omenesti. Cine oare ar putea stinge lumina pe care Mana alba ca zapada a lui Dumnezeu a aprins-o? Unde ar putea fi gasit acela care are puterea sã inabuse focul starnit prin autoritatea Domnului tau, Atoputernicul, Atotbiruitorul, Cel Omnipotent? Mana autoritatii Divine este aceea care a stins flacãrile discordiei. El are putinta sã facã ce-i place. El spune: Sa fie - şi este. Spune: Furtunile naprasnice şi vartejurile lumii şi ale popoarelor ei nu vor putea zdruncina niciodata temeliile pe care se bizuie trainicia de fier a alesilor Mei. Dumnezeule plin de har! Oare ce i-a impins pe acesti oameni sã inrobeascã şi sã intemniteze pe iubitii Celui ce este Adevarul Etern? ... Se apropie, însã, ziua când credinciosii vor vedea Luceafarul dreptatii stralucind în deplina splendoare la Aurora slavei. Astfel te instruieste Domnul a tot ce exista din aceasta inchisoare cumplita.
-~-CLXIV. O voi membrii ai speciei umane! Tineti-va strans de Legatura pe care nici un om nu o poate rupe. Acest lucru va va fi într-adevãr de folos în toate zilele vietii voastre cãci taria ei vine de la Dumnezeu, Domnul tuturor lumilor. Mergeti pe calea dreptatii şi a cinstei şi nu dati ascultare susotelilor celor nesãbuiti care s-au instrainat de Dumnezeu, cei ce şi-au impodobit capul cu cununa celor invatati şi L-au condamnat la moarte pe Cel ce este Izvorul Intelepciunii. Numele Meu i-a ridicat la ranguri inalte, dar de indata ce M-am revelat ochilor lor, cu vadita nedreptate, au pronuntat pedeapsa capitala impotriva Mea. Astfel Pana Noastra a revelat adevãrul şi totuşi oamenii sunt cufundati în nepaşare.
Oricine merge pe calea dreptatii nu poate incãlca, în nici o imprejurare limitele moderatiei. El discerne adevãrul în toate lucrurile prin cãlauzirea Celui ce este Atotvazator. Civilizatia, atat de des laudata de reprezentantii invatati ai artelor şi stintei, dacã îi va fi ingaduit sã depaseascã limitele moderatiei, va face mult rau oamenilor. Astfel va avertizeaza Cel Atotstiutor. Dacã civilizatia va ajunge sã intreacã limitele permise, ea se va dovedi în aceeasi masura o sursa producãtoare de rele pe cât a fost o sursã a binelui atunci când a fost tinuta în granitele moderatiei. Meditati la aceasta, o voi oameni, şi nu fiti dintre cei ce ratacesc pierduti în pustiul erorii. Se apropie ziua când flacãrile sale vor mistui orasele, când Limba Mãreţiei va proclama: „Împãrãţia este a lui Dumnezeu, Atotputernicul, Cel Atotlaudat!"
Toate celelalte lucruri sunt supuse aceluiasi pricipiu al moderatiei. Adu multumiri Domnului tau care te-a amintit în aceasta minunata Tableta. Lauda lui Dumnezeu, Domnul tronului slavit.
Dacã un om ar chibzui în inima sa la ceea ce a revelat Condeiul Celui Preainalt şi dacã ar gusta din dulceata sa, el ar fi, desigur, golit şi eliberat de propriile sale dorinte şi s-ar supune întru totul Vointei Celui Atotputernic. Ferice de omul care a ajuns la o treapta atat de inalta şi nu s-a lipsit de un har atat de mãreţ.
În aceasta Zi, noi nu putem nici aproba purtarea celui fricos care incearcã sã-şi ascunda credinta şi nici sã consideram justa atitudinea credinciosului declarat care isi afirma în mod zgomotos aderenta la aceasta Cauza. Ambii ar trebui sã tina seama de indemnurile intelepciunii şi sã se straduiascã din rasputeri sã serveascã interesele Cauzei.
Fiecare ar trebui sã ia aminte şi sã mediteze la comportarea acestui Nedreptatit. De la începuturile acestei Revelatii şi pana în clipa de faţa, Noi am refuzat fie sã ne ascundem de vrajmasii Nostri, fie sã ne retragem din mijlocul prietenilor Nostri. Desi impresurati de nenorociri şi suferinte fara numar, Noi am chemat cu o incredere nemarginita, popoarele pãmântului la Zorile Slavei. Pana Celui Preainalt sovaie sã descrie suferintele pe care le-a indurat din cauza aceasta. Dezvaluirea lor ar provoca, fara îndoialã durerea celor mai iubiti dintre credinciosi, cei care sustin în mod sincer unitatea lui Dumnezeu şi sunt întru totul devotati Cauzei Sale. El spune, fara îndoialã, adevãrul şi este Cel ce Asculta toate, Cel Atotstiutor. Cea mai mare parte a vietii Noastre am petrecut-o în mijlocul dusmanilor Nostri. Fii martor cum în clipa de faţa traim într-un cuib de serpi.
Aceasta Tara Sfanta a fost mentionata şi preamãritã în toate Sfintele Scripturi. În ea au aparut Profetii lui Dumnezeu şi Alesii Sai. Acesta este pustiul în care au pribegit toti Mesagerii lui Dumnezeu şi de unde s-a au zit strigatul lor: „Aici sunt, aici sunt, o Dumnezeul meu". Aceasta este Tara Fagaduintei în care trebuia sã fie fãcut cunoscut Cel ce este Revelatia lui Dumnezeu. Aceasta este Valea hotararii de nepatruns a lui Dumnezeu, Locul alb ca zapada, Tara splendorii nepieritoare. Tot ce s-a intamplat în aceasta Zi a fost prorocit în Scripturile din trecut. Dar aceste Scripturi condamna în mod unanim poporul care locuieste în aceasta tara. Într-o vreme au fost infierati ca „o generaţie de vipere". Iatã cum acest Nedreptatit, inconjurat de o generaţie de vipere, striga şi cheama toti oamenii la El, Cel ce este Dorinta Suprema a lumii, Apogeul şi Aurora Gloriei. Ferice de omul care a ascultat de glasul Celui ce este Domnul Imparatiei Cuvantului şi vai de cei nepaşatori care s-au ratacit, indepartandu-se de adevãrul Sãu.
-~-CLXV. Afla cã orice ureche ascultatoare, dacã e pastrata pura şi neintinata trebuie sã auda intotdeauna şi din toate directiile glasul care rosteste urmatoarele cuvinte sfinte: „Noi suntem cu adevãrat ai lui Dumnezeu şi la El ne vom intoarce.„Tainele mortii fizice a omului şi a intoarcerii sale n-au fost divulgate şi au ramas netalmacite. Pe dreptatea lui Dumnezeu! Dacã ar fi dezvaluite ar isca o asemenea teama şi suferinta încât unii ar pierii, în timp ce altii ar fi atat de plini de bucurie încât ar dori sã moara şi L-ar implora, cu un dor nestavilit, pe unicul Dumnezeu adevãrat, preamãritã fie slava Sa, sã le grabeascã sfarsitul.
Moartea ofera fiecãrui credincios sincer cupa care e viaţa insãsi. Ea aduce bucurie şi este o purtatoare de fericire. Ea confera darul vietii veşnice.
Cât priveste pe cei care au gustat din roadele existentei pãmântesti a omului care este recunoaşterea unicului Dumnezeu adevãrat, preamãritã fie gloria Sa, viaţã lor în lumea de apoi este de aşa natura încât nu o putem descrie. Cunoaşterea ei este la Dumnezeu singur, Domnul tuturor lumilor.
-~-CLXVI. (ultimul capitol) aparut în Inspiratia Inimii la pag42, paragraful 134
Missing in the original Romanian text.Whoso layeth claim to a Revelation direct from God, ere the expiration of a full thousand years, such a man is assuredly a lying impostor. We pray God that He may graciously assist him to retract and repudiate such claim. Should he repent, God will, no doubt, forgive him. If, however, he persisteth in his error, God will, assuredly, send down one who will deal mercilessly with him. Terrible, indeed, is God in punishing! Whosoever interpreteth this verse otherwise than its obvious meaning is deprived of the Spirit of God and of His mercy which encompasseth all created things. Fear God, and follow not your idle fancies. Nay, rather follow the bidding of your Lord, the Almighty, the All-Wise.
-~-